1,625 matches
-
contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul alb ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până la ora închiderii, apoi se duceau la cafenea să joace ulti. Acolo mergea toată lumea, ca-n povești. Uneori, „dar din dar se face“, îl scoteam la plimbare cu căruciorul - poate așa mi se mai potolesc mustrările de conștiință. Dar nu. Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când ajungeam la buza Stâncii Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
singura soluție, singura soluție. Să ne deschidem inima în fața Domnului. Astfel vom vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor începea să transpire. Se făcuse cald în cort și, cu toate că știam că nimeni nu fumează, aerul arăta de parcă tocmai asta s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au început să țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doar că pleca a doua zi cu trenul. Am ieșit de după tejghea și am prins-o de mână, dar am simțit-o altfel decât în noaptea aceea când o încălzea atât de tare pe a mea încât o făcea să transpire. Nu se uita la mine. Privea în altă parte, înspre oamenii care treceau pe lângă vitrina mare de sticlă fără ca măcar să le treacă prin minte ce se întâmpla înăuntrul drogheriei. Speram să nu intre nimeni, fiindcă vroiam să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bar, în loc de Tim m-ar fi așteptat Nat. La naiba, la naiba, la naiba. Nu te gândi la asta acum, continuă să te miști. Majoritatea clientelei venise acolo să-și etaleze ultima achiziție Gaultier și nici nu se gândeau să transpire în ea, așa că ringul de dans, deși mic, nu era aglomerat. Nu a trebuit decât să înghiontesc cu coatele pe câțiva. Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei ceva de băut? m-a întrebat Harriet puțin nervoasă. Nu, mulțumesc. îl aștepți pe Johnny să se întoarcă în curând? A negat dând din cap. —Bun. Deci putem vorbi în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asta nu era o scuză. —Clifford ți-a spus să mă omori? am întrebat, bucurându-mă la auzul vocii mele care încă își păstra calmul. Mă sprijineam de masa din bucătărie, cu mâinile sub mine să-mi țin echilibrul. îmi transpiraseră palmele. M-am întrebat de ce nu-mi răspunde la telefoane, de ce a lăsat-o pe Laura Archer să plece în State fără să facă alt efort să cumpere scrisorile. Toate din cauza ta. Crede că o vei face pentru el. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice. El era transpirat leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de om și de frică totodată. Parcă învățase la școală că urșii nu sunt carnivori. Asta îl mai liniști puțin, dar văzuse la televizor că nu se dădeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din umeri, numai grăbește-te te rog! Să fie un Heineken? Să fie! dădu din mână plictisit Cristi. Vine băiatul! spuse aproape țipând chelnerul și dispăru după perdeaua de mărgele ce atârna deasupra unei uși ascunse în zidul clădirii. Era transpirat și acum, răcoarea plăcută din grădină îi provoca o senzație de frig. Băgă mâna în buzunar să-și scoată batista ca să se șteargă pe frunte și după cap. Nu mai avem Heineken! Cristi tresări. Lângă el apăruse un alt chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse poarta și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu o aude pe femeia care striga după el. Se aruncase în mașină și pornise în trombă spre locul în care trebuia să se întâlnească cu Moș Calistrat. Își șterse fruntea cu batista. Deocamdată nu-i era frig, dimpo trivă, transpirase chiar. Tricoul subțire cu care se îmbrăcase dimi neață, era ud în spinare. Însă noaptea stătea să vină iar dacă pe deasupra mai și începea să plouă, i-ar fi prins bine o haină mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se adunaseră în jurul fericitului norocos. Nici acum nu vrei să intervenim? întrebase nervos Boris. Stai să vedem ce se întâmplă mai departe! Bărbatul mizase iarăși tot ce avea pe doisprezece roșu. Fără nici o excepție, ceilalți îi urmaseră exemplul. Săracul crupier transpira din greu și abia mai putuse îngăima că jocurile sunt făcute și nimic nu mai poate fi pariat. Bila se rotea acum din ce în ce mai încet, după care căzu pe treizeci și cinci negru. Oscilă o secundă și se așeză în căsuța alăturată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe nesimțite. Cineva se juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și își lipi obrazul de palmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanței când simți că se întâmplă ceva. Nici pe departe nu era vorba de frica pe care și-o amintea. De data asta lucrurile stăteau cu totul altfel. Se făcuse cald, aici, pe platou, soarele bătea puternic, făcându-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un spion cu adevărat demn de acest nume e obligat să observe, ca principiu sfânt, ca regulă de aur, ca literă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vreme de război, era aproape la capătul lumii. Iar două luni mai devreme - asta însemna imediat după comiterea crimei. — Și de ce au plecat? — Așa li s-a spus. — Cine le-a spus? — Directorul. — Era prevăzută această plecare? Meyer rupe creionul. Transpiră abundent. — Ai face bine să pleci, îmi spune, am ordinele mele, și oricât ai fi tu de polițist, ești prea mic față de șefi... Nu am mai vrut să-l sâcâi. L-am lăsat cu jena lui, spunându-mi că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe care îi are și astăzi, se făceau din albaștri-negri, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povești, nu?... Neli intră cu fânul, cu roșii, salate și câțiva ardei iuți, trece discret spre bucătărie, acolo spală ardeii și îi aduce la masă, pe o farfurie, Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite ale feței se îndulcesc, transpiră de fericire, se vede că am servitoare, să afle și ăștia, mai ales Cezarina, că tot am plâns pe umărul ei, studenția întreagă, că nu mă ia Maestrul de nevastă, că se desparte de mine, cum să fac eu?, haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că ies prin ochii albaștri, că sare din piele, își știe energia și se străduiește, tocmai de aia, să vorbească încet, controlat, în timpul ăsta, îi pipăie fața tinerei, cu atenție și drag, bretonul și pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe tine te iubesc, dar nu mai sunt de mult un copil, sunt cu atâția ani mai mare ca tine, iubito, să știi și tu cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mi-a fost nebună. Maică-mea mi-a făcut pe ursitoare-urzitoare, Octavianului, de ursitoare, și, în noaptea ai,a a visat o cameră plină cu juravle. — Ce-s alea?, n-am auzit cuvântul ăsta, Loredana a cam înțepenit și-a transpirat pe picioarele actorului, dar acesta nu-i dă drumul deloc, Doamne, e așa de tânără! — Juravle înseamnă la noi scul de in, de cânepă, m-a visat că înșiram sculurile printre oameni, era un fir alb, cântam și îi înconjuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
perna unei neveste, adică intri în pat și, la sfârșit, faci asta?, pui chiloții sub pernă?, și Frumoasa Neli se uită luuung la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]