KorAP: Find »[drukola/base=tranzitivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 16 >

378 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

română Premisele teoretice de la care pornește analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română sunt: (a) a avea este un verb pseudotranzitiv, de stare, iar subiectul său nu este Agent (Benveniste 1966a); (b) a avea este un verb cu tranzitivitate slabă, pentru că nu acceptă pasivizarea (Pană Dindelegan 2003, GALR I). Ca și în cazul verbului a fi, cele 53 de exemple oferă o imagine eterogenă a valorilor și a utilizării verbului a avea. Asemănarea dintre a fi și a avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și alte soluții, dintre care unele divergente): existența unei relații transparente între funcționarea sistemelor lingvistice ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în română, aceste teste nu funcționează nu pentru că limba nu este sensibilă la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot avea atât comportament inacuzativ, cât și inergativ, în funcție de context; teste sintactice a căror funcționare caracterizează numai anumite subclase de verbe etc. Astfel, ergativitatea/inacuzativitatea apare ca un fenomen foarte complex, diferit într-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzativitatea apare ca un fenomen foarte complex, diferit într-o anumită măsură de la o limbă la alta, un teren de cercetare de multe ori alunecos, pentru că multe dintre componentele sale sunt "la limită", așa cum sunt și verbele inacuzative pe scara tranzitivității. Anexa 1 LIMBI ERGATIVE Această secțiune nu conține un inventar complet al limbilor (și al dialectelor) ergative (sau al celor în care există anumite manifestări ale ergativității) vorbite pe glob. El ilustrează numai, cu exemplele identificate în bibliografie, diversitatea fenomenului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantica grupurilor nominale. HALKOMELEM Limbă din familia salish, vorbită în Canada (Columbia Britanică) și în SUA (nordul Washingtonului). Circa 200 de vorbitori, dintre care, în 2000, numai 12 nativi. Limbă cu ergativitate derivată, nu primitivă. Proprietățile ergative derivă din sintaxa tranzitivității și din distribuția morfemelor de acord. Verbul se acordă numai cu subiectul tranzitiv, nu și cu cel intranzitiv. Partiție determinată de persoană: pronumele de persoanele 1 și 2 urmează tiparul nominativ−acuzativ, adică verbul se acordă cu subiectul indiferent dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și O. La singular, ergativul și absolutivul diferă: primul este marcat cu sufix, al doilea este nemarcat. Absolutivul și ergativul, argumentele principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul genitiv este omonim cu ergativul. În propozițiile indicative, verbul marchează regulat tranzitivitatea. Există numeroase procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Ergativitatea își are originea în construcția participială pasivă și posesivă. Ergativul este folosit și pentru exprimarea posesiei. Pivot sintactic S/A și S/ O. În cazul coordonării, nominalul în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în absolutiv), iar nominalul în ergativ poate fi omis. Argumentul în absolutiv al unui verb tranzitiv poate trece în cazul modalis (instrumental, comitativ, acuzativ, secundar) prin antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
există două tipuri de construcții tranzitive, a căror folosire este condiționată discursiv: o construcție de tip A, în care pivotul (topic gramaticalizat) este argumentul A, și o construcție de tip O, în care pivotul este O. Nu există variație de tranzitivitate. Un nume principal (A, O, S) nu poate repeta informația de persoană, care este codată obligatoriu de predicat. JÊ (GE) Limbă (familie de limbi) indigenă din Brazilia. 20 000 de vorbitori. Partiție foarte complicată. Se pare că ergativul provine din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul celorlalte intranzitive. Sistemul acordului verbal este de tip acuzativ. Prefixul verbal se acordă în persoană și număr cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu limba înrudită TIRIYÓ. KAURAREG Limbă australiană înrudită cu KALAW LAGAW YA. KAVALAN Limbă austroneziană din grupul formosan, vorbită în Taiwan. 24 de vorbitori în 2000. Ergativitate marcată cazual și prin acord. Anumite propoziții cu două argumente sunt ambigue în privința tranzitivității. KHAM (KHAMKURA, KAMKURA) Limbă din familia sino-tibetană, vorbită de tribul Magar, în vestul Nepalului. Pronumele de persoanele 1 și 2 funcționează după tiparul acuzativ, iar tiparul ergativ caracterizează numai numele nedefinite. Pronumele de persoana 3 și numele definite reprezintă o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în Turcia, Armenia, Iran, Irak, Siria, Azerbaidjan. Circa 26 000 000 de vorbitori, mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai la timpurile trecute. Topică AOV. Tranzitivitatea este un fenomen idiosincratic, care decurge din semantica verbului. Sursa ergativității: construcția posesivă, care conține un predicat existențial sau, într-o altă interpretare, construcția pasivă. Kurda modernă a dezvoltat o construcție pasivă (posibilă atât pentru construcțiile acuzative, cât și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
morfologia s-a simplificat, sistemul absolutiv−ergativ generalizându-se și la pronume; în stadiul actual al limbii, marcarea se face prin acord, care funcționează după sistemul nominativ− acuzativ pentru pronume și absolutiv− ergativ pentru nume. Ergativul este omonim cu instrumentalul. Tranzitivitatea verbului este slab reflectată în sistemul de conjugare. Nu există procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Nu există pronume de persoana 3, în locul acestora fiind folosite demonstrativele. În lexiconul acestei limbi există numai categoriile nume și verb

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
À propos de l'érgativité: le cas du basque", Cahiers du CERES, Série Linguistique, Tunis, 120, p. 237-250. Palmer, F. R., 2007 [1994], Grammatical Roles and Relations, [Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, Săo Paulo], Cambridge University Press. Pană, Gabriela, 1967, "Tranzitivitate și diateză", Studii și cercetări lingvistice, 1, p. 15−23. Pană Dindelegan, Gabriela, 1968a, "Considerații pe marginea unor discuții despre diateză", Limba română, 4, p. 319−322. Pană Dindelegan, Gabriela, 1968b, "Regimul sintactic al verbelor în limba română veche", Studii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lingvistice, 4, p. 343−365. Pană Dindelegan, Gabriela, 1974, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română, București, Editura Academiei. Pană Dindelegan, Gabriela, 1999, Sintaxa grupului verbal, ediția a II-a, [Brașov], Aula. Pană Dindelegan, Gabriela, 2003a, " Există grade de tranzitivitate?", în Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, [București], Humanitas Educațional, p. 103−115. Pană Dindelegan, Gabriela, 2003b, "Note asupra pasivului", în Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, [București], Humanitas Educațional, p. 133−141. Pană Dindelegan, Gabriela, 2006, "Din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
L. Rizzi, "On Chain Formation", în: H. Borer (ed.), Syntax and Semantics, 19, The Syntax of Pronominal Clitics, New York, Academic Press, p. 65−95. 50 A. Blinkenberg, Le problème de la transitivité en français moderne. Essai syntactico-sémantique, Copenhaga, Ejnar Munksgaard. 51 Tranzitivitatea reprezintă, din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relație directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezența acuzativului în context, ci capacitatea construcției verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidențiază; în construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care cuprinde

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
construcțiile pasive sau reflexiv-pasive ocurența auxiliarului este imposibilă; invers, prezența auxiliarului exclude ocurența în același context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcție tranzitivă este o construcție care cuprinde un nominal obiect sau un indice (pronominal) al obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care emană din "complexul predicativ". Obiectul este mai puțin o marcă a saturării și mai mult un semn al expansiunii predicatului; adesea, același verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Tranzitivitatea este o proprietate care emană din "complexul predicativ". Obiectul este mai puțin o marcă a saturării și mai mult un semn al expansiunii predicatului; adesea, același verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operații care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situație precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ. 54 A. Cooreman, B. Fox, T. Givón, "The

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Semantics", în: J. Pustejovsky (ed.), Semantics and the Lexicon, Dordrecht, Kluwer, p. 129−161. 3 Nu am considerat că imposibilitatea pasivizării este un simplu test/diagnostic, ci are legătură atât cu accepția pasivului, cât și cu alte fenomene, cum este tranzitivitatea; de aceea nu am discutat separat, în acest capitol, acest fenomen. Voi reține ideea că, indiferent de accepția dată pasivului, inacuzativele nu acceptă pasivizarea cu a fi (dacă se consideră că impersonalizarea cu se este un subtip al pasivului, într-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/211_a_268

mai sus. În (1970a), (1970b) Sen formulează o teoremă de imposibilitate pornind de la cerințe, aparent mai slabe decât cele ale lui Arrow. Funcția nu mai este una de bunăstare socială, ci una de decizie socială (se folosește aciclicitatea și nu tranzitivitatea), în domeniul acesteia continuă să fie toate combinațiile logic posibile de preferințe individuale minimal-raționale (domeniul universal), unanimitatea continuă să fie o valoare care trebuie reflectată în preferința socială (condiția Pareto slabă). Noutatea constă în eliminarea condiției de nondictatură și a

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
socială), i.e. tranzitivă și completă<footnote Numele de funcție de bunăstare socială era deja folosit de Bergson și Samuelson, însă la Arrow aceasta este definită diferit. Pentru detalii, a se studia partea a treia a acestei lucrări. footnote>. Deoarece completitudinea și tranzitivitatea sunt insufi ciente pentru a garanta orice formă de protecție și echitate<footnote O relație de preferință socială, tranzitivă și completă, spune doar că va exista o alternativă preferată social, i.e. mulțimea maximală socială va fi nevidă, dar nu spune

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
singură persoană își modifică preferința în favoarea unei alternative sau a alteia, atunci aceea va fi preferată social. Condițiile lui May sunt mai tari decât cele ale lui Arrow și de aceea regula majorității îndeplinește toate condițiile Arrow, în afară de aceea a tranzitivității preferinței sociale. În ceea ce privește rezultatele publicate de Gibbard în (1973) și Satterthwaite în (1975), acestea demonstrează că orice regulă de preferință socială (orice sistem de vot în acest caz) care satisface condiția domeniului universal și pe cea a neutralității este fie

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
dacă și numai dacă, într-o mulțime finită de alternative, oricare ar fi două alternative diferite, relația indică fie că prima este preferată celei de-a doua, fie că aceasta din urmă este preferată celei dintâi. [d.1.x.7*]: Tranzitivitate (T). O relație slabă de preferință este tranzitivă, dacă și numai dacă, într-o mulțime finită de alternative, dacă prima alternativă este preferată slab celei de-a doua, a doua este preferată slab celei de-a treia, atunci prima este

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
de bunăstare socială, cât și funcțiile de decizie socială sunt reguli de alegere colectivă, i.e. pentru fiecare configurație de ordini individuale specifică o singură relație de preferință socială. Diferența dintre cele două este aceea că funcțiile de decizie socială solicită tranzitivitatea preferinței sociale, în vreme ce funcțiile de decizie socială solicită doar aciclicitatea acestora. [t.1.x.1*]<footnote [t.1.x.1*] este lema 1*l din [Sen, 1970a, p. 16]. footnote>: Dacă R este reflexivă și completă, atunci o condiție necesară

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
t.1.x.1*]. Necesitate: Presupunem că R nu este aciclică, deci că există o submulțime de alternative în X, pentru care. Din [o.1.x.1*] știm că dacă, atunci mulțimea de alegere este vidă<footnote Ceea ce arată că tranzitivitatea este suficientă pentru a avea o mulțime de alegere nevidă atunci când R este, de asemenea, reflexivă și completă. O implicație a [t.1.x.1*] este aceea că tranzitivitatea nu este necesară. footnote>. Este, de aceea, clar că, și în

Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]