2,154 matches
-
îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorităPictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venitși lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,Rostește rugăciunea privind spre răsărit,Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire,... X. CAUT ROȘUL MACILOR, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2268
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
instanță, să își livreze mesajul mai eficace. Și aici apare a doua problemă. Deși aplombul mediatic al Bisericii este, în termeni comparativi, cel mai pregnant după anul 1990 încoace - televiziune, radio, presă scrisă -, aceasta evoluează, deocamdată, cu frâna de mână trasă. Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „mădularele slobode și active“ ale Bisericii, disputele, controversele, chiar vocile critice - dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa „în limitele teologiei“ și o așezase drept program al Predaniei. De aici, prin recul
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
proprie. Da, așa ar fi dacă voia mea nu ar fi bolnavă. Dar dacă merg mai adânc și mă întreb: „Cine vrea în mine? Sunt liber să nu vreau ce vreau?". Și voi des¬coperi că mai degrabă sunt împins, tras, mânat să fac ce fac atunci când cred că vreau eu. Avem nevoie să știm de la Dumnezeu și sfinții lui cât de bolnavă ne este voința. Voința noastră este ruptă, sfâșiată, contaminată. Părinții Bisericii spun că în noi există și se
DESPRE TINERII DE ASTĂZI, AFLAŢI ÎNTRE LIBERTATE ŞI LIBERTINAJ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN IISUS HRISTOS, PRIN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379049_a_380378]
-
Editores, Barcelona, 2010), volum bilingv, Editura Mirton, Timișoara, 2012 (traducere și prezentare: Eugen Dorcescu.” - “Directorul editurii bucureștene Palimpsest, poetul și criticul de teatru Ion Cocora publică, în 2011, un nou și consistent volum de versuri, Într-o elegie cu obloanele trase, însoțit de un inventar cronologic cu opinii critice și de un altul, al lucrărilor publicate, iar, pe coperta a IV-a, de un amplu comentariu, semnat de Marin Mincu.” - “ Constantin Stancu a oferit spre lectură cititorilor săi o nouă carte
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
pur și simplu, alegorii inspirate de studiul unui gen literar, după cum spuneam despre scriitorii filologi. Am remarcat o povestire deosebită cu titlul Dor și Dora, o povestire pe simeza literaturii fantastice, foarte bine scrisă, impecabil scrisă. O poveste de dragoste trasă din istoricul bucovinenilor, din miturile și superstițiile lor, o poveste Lostriță, magică, dar modernă prin temporalitate, personajul principal, Dor, fiind elev de liceu, emancipat, cu drag de cultură. Locul ales sau chiar întâmplat, un sat în care mai bântuie vrăjitoare
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
Prima Parte ) Pe 4 ianuarie 1948, Majestatea Sa Regele Mihai I, împreună cu Regina Elena își începeau călătoria din gara Jimbolia, cu un tren păzit de trupele Diviziei „Tudor Vladimirescu”, pe lungul și sumbrul drum ferat, spre exil. Trenul avea jaluzelele trase, pricină din care Majestățile Lor nu știau dacă direcția pe care șerpuia, ducea spre Occident ori spre Moscova. După o zi de la trista plecare întru incredibilă absurditate a necunoașterii viitorului, un ofițer austriac a bătut la ușa dormitorului regal și
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
spusese cel cu voce groasă, mi-e teamă să nu-l tai odată cu prima incizie. N-am mai văzut așa ceva! “Dă Doamne să fie bine și să se nască întreg”. Floeoșc, pleosc, după care plânsul pițigăiat, nu suficient de puternic. Trasă, împinsă, ridicată, trântită. - Haide, dă-i un pupic mamei! Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
murmură. Păsările s-au ascuns printre ramurile tăcute ale copacilor. Verdele frunzelor învie pofta de mare, de vacanță. Sunt și doi pescăruși, rătăciți în orașul de câmpie, care mai dau ocol blocurilor și anunță răsăritul și apusul soarelui. În spatele jaluzelelor trase, cu cafeaua pe măsuță și cartea pe picioarele strânse, stă Mira, așteptând să se trezească soțul și fiica ei. A pregătit și masa de prânz, iar rufele de călcat mai pot aștepta. Vrea să simtă relaxarea de week-end. Ascultă melodii
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
În timpul care ne mai este hărăzit, Mai mult decât mai toate frunzele din vânt Și curcubeul nuanțelor din răsărit, Mi-e tare dor să mă visezi și să te-aștept, Mi-e dor de foc și de geneză De aer tras, blând sacadat în piept, Irepetabila mea ne-nțeleasă ipoteză. Silvana Andrada Tcacenco 20.01.2016 Referință Bibliografică: QUOD ERAT DEMONSTRANDUM / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIZONIERA DE LUMINĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1316 din 08 august 2014 Toate Articolele Autorului Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte. Orizontul se trezise înainte
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
în ce parte să tragă vela. Executând corect comanda și cu cârma restabilită pentru parcurs, barca și-a revenit și a reînceput să plutească lin. Ionel a cuplat pilotul automat și s-a așezat lângă ea în cocpit. După sperietura trasă Anica parcă a devenit alta. A dat jos de pe ea costumul de baie rămânând goală goluță aproape lipită de Ionel. - Na! Asta vrei. Ia-mă pe tavă. Nu ne mai periclita viețile. Ionel a intrat în cabină, a cules bluza
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor. Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînțeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar și culoarea variază, de parcă ai fi
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
Nimic nu e mai de preț pentru o vrăjitoare decât tinerețea ei. Să fiu blestemată și spurcată dacă îmi trece prin minte de ce tu ai renunțat la a ta pentru un sclifosit de prinț Cora nu spunea nimic. Se lăsa trasă, împinsă, frecată cu alifii urât mirositoare și în cele din urmă despletită și dezbrăcată, ca o biată păpușă din cârpe. Stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei o împinse în cele din urmă spre ceaun. - Înainte de a intra în apa clocotită
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
aflăm așadar în sediul central al complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > - DUPĂ STORURI COSMICE TRASE ? / - EUL Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului exult. afară, larvele-mi lichide, picurii, ingurgitează lacomi senzațiile mele. exult. oțetarii arbuști de la fereastră-mi par a-mi flagela rănile din pastă
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
-n letargie drăcească dau fermecător culoare colbului din oase. pădurea livrească miroase a levănțică. crenguțele de brad pascal mângâie blând căpșunile din castron. act rebel? călător împietrit? Dumnezeul nostru-i un îmblânzitor de cobre indecente. Referință Bibliografică: - după storuri cosmice trase ? / - eul / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
o merimos astarla sosθar și apastan habarsïzi, śtar bi biśuekhenqo palal-i sinia, o zijs deśuefta, kekhderji andar i era palal-o kristos, na pacasa te-l kadïri, dikhesa ke si-no traśavdo pal-o śujimata tal-o jakha, pal-o naja ke jizdrana kidibor de javaśi, pala sar kerla andar p’e uśta kopijindos ekh ćumudimos kana ćekerzola k-o
I PORUNĆA ŚO’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372524_a_373853]
-
MAESTRULUI CARAGIALE, PRIETENUL NOSTRU?! Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
MOARTEA MAESTRULUICARAGIALE, PRIETENUL NOSTRU?!Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc.Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Sfântul Ioan Gură de Aur a împărțit atenția lumii. În privința aspectului fizic, Sfântul Ioan Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
o arate bătrânului și domnului Maiorescu să-l blagoslovească și pe el cu vreo catedră universitară și când colo apăruse această femeie și-l scosese din bârlogul lui să-i sucească mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
stare de exasperare existențială, un fel de mal-de-vivre. Și nu în zadar poetul spune: „mă tem că lumea asta / e atât de parșivă / încât îmi va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul morții” (Teama). Și totuși, există câte „un fir de lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e totul pierdut. Poetul nădăjduiește că capete, în cele
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
soarta îmi mănânc. Până ce ajung la omul despre care trece-o veste Că mi-i sprijin, că mi-i cântec... Dar îmi e numai poveste... De viață De viață lungă și frumoasă Poeme tălmăcesc în nopți - Metaforă, fir de mătase Tras tainic de părinții morți. De viață lungă și frumoasă Un cântec strângem între uși - Amiezi senine se aștern pe masă: Aud, se-ntorc pașii cei duși. De viață lungă și frumoasă Doi trandafiri culori adună... O, Doamne, dragostea-ți revarsă
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
Mai schimba câte o vorbă cu Stelică, cum îi spuneau colegii profesorului de geografie, mai citea din romanul lui Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre școală sau despre locurile de naștere, destul de apropiate, la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]