443 matches
-
et al., apud Dacey și Travers, 2002). În ceea ce privește andropauza, nu este vorba despre o sistare totală a producției de androgeni (îndeosebi a testosteronului), ci despre o scădere treptată și discretă, ceea ce conservă fertilitatea bărbatului adult (Rowland etal., apud Dacey și Travers, 2002). Totuși, climacteriumul masculin erodează potența și libidoul. După opinia lui Hermann (apud Dacey și Travers, 2002), aceste consecințe negative incriminează mai mult cauze neurologice decât hormonale.Deasemenea, nu trebuie bagatelizat nici clișeul mult răspândit conform căruia înaintarea în vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a producției de androgeni (îndeosebi a testosteronului), ci despre o scădere treptată și discretă, ceea ce conservă fertilitatea bărbatului adult (Rowland etal., apud Dacey și Travers, 2002). Totuși, climacteriumul masculin erodează potența și libidoul. După opinia lui Hermann (apud Dacey și Travers, 2002), aceste consecințe negative incriminează mai mult cauze neurologice decât hormonale.Deasemenea, nu trebuie bagatelizat nici clișeul mult răspândit conform căruia înaintarea în vârstă provoacă fatalmente impotența, ceea ce înseamnă că mecanismul autoprofeției care se îndeplinește funcționează și în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Comparativ cu vederea centrală, cea periferică scade și ea. De asemenea, declină adaptabilitatea vederii atât la lumina intensă, cât și la întuneric. În plus, se diminuează abilitatea de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și verde (Dacey și Travers, 2002). Auzul este cel mai afectat de vârstă. Concret, sunt receptate cu dificultate atât sunetele înalte (Rupp, apud Lugo și Hershey, 1979), cât și vorbirea în șoaptă. În plus, pierderea auzului este mai evidentă la bărbați decât la femei. Complexul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dexteritate și memorie pe termen scurt) înregistrează o scădere, ceea ce generează o reducere a coeficientului intelectual (QI) cu 3-7 puncte la fiecare deceniu. Concluzia de mai sus a fost confirmată mai recent de Kaufman și colaboratorii săi (apud Dacey și Travers, 2002). Horn (apud Lugo și Hershey, 1979) sugerează existența unui aliaj între cele două tipuri de inteligență (cea cristalizată și cea fluidă), care duce la omnibus intelligence, adică la o medie a cărei curbă rămâne constantă pe traseul maturității. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Dintre acestea, la maturitate, comparativ cu tinerețea, s-au conservat următoarele abilități: înțelegere verbală, memorie și fluiditate verbală, raționament și orientare spațială. Un declin evident s-a decelat în ceea ce privește viteza perceptivă șicapacitățile numerice. La rândul său, Baltes (apud Dacey și Travers, 2002) vorbește și despre existența unei inteligențe pragmatice (care se bazează pe învățarea socială) și care este în ascensiune pe toată durata maturității. Chiar dacă problema modului în care se configurează inteligența la vârsta adultă medie este mult frământată, inferența care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vârstă, o importantă abilitate de învățare, dacă se alocă suficient timp pentru aceasta (Botwinick, 1984). În literatura de specialitate, se acreditează ideea existenței unui platou cu privire la viteza și randamentul învățării între 45 și 50 de ani. Așa cum menționează Dacey și Travers (2002), adulții de vârstă mijlocie versus tinerii manifestă o motivație scăzută față de învățarea ce se desfășoară în condiții artificiale, de laborator. În plus, coeficientul lor de anxietate sporește considerabil atunci când realizează că se urmărește testarea calității lor intelectuale. Ritmul bulversant
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dezvolta mereu, dacă individul este cooptat să-șiexerseze această combustie naturală, prin practicarea organizată a unor tehnici, special elaborate în acest sens (Munteanu, 1994). Rularea unei asemenea strategii înseamnă efervescență, deschidere, prospețime, căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Function of Knowledge in the Later Years”, International Journal of Aging and Human Development, nr. 15, pp. 315-323. Czaja, S.; Sharit, J. (1998), „Age Differences in Attitudes Toward Computers”, Journal of Gerontology, nr. 53 B (5), pp. 329-340. Dacey, J.; Travers, J. (2002), Human Development, McGraw Hill Co., Boston. DeJoy, J.K. (1991), „Incorporating microcomputer technology into adult learning environments”, în R. Hiemstra (ed.), Creating environments for effective adult learning, Jossey-Bass Inc. Publishers, San Francisco. Descamps, M.A. (1988), Ce corps haï
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat este faptul că, în limba japoneză, cuvântul sonen („maturitate”) sugerează indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și Travers, 2002, p. 381). Limitele cronologice ale maturității, în general, ca și ale substadiilor sale, sunt dificil de jalonat, pentru că există mai multe criterii și unghiuri de perspectivă. Așa cum menționează Dacey și Travers, culturile preindustriale și cele non-occidentale nu acceptă o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și Travers, 2002, p. 381). Limitele cronologice ale maturității, în general, ca și ale substadiilor sale, sunt dificil de jalonat, pentru că există mai multe criterii și unghiuri de perspectivă. Așa cum menționează Dacey și Travers, culturile preindustriale și cele non-occidentale nu acceptă o subsecvențializare a vârstei adulte, care cuprinde intervalul dintre 25 și 60 de ani. De altfel, primul congres național care s-a desfășurat în 1974 pe tema calității vieții, sub egida Asociației Medicale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
calitatea alegerilor pe care tânărul le face depinde considerabil destinul său în anii care vin. Sub raport fizic, potențialul tânărului funcționează la „turație” maximă. Individul posedă forță, rapiditate, o bună coordonare motrică și o remarcabilă rezistență la efort. Dacey și Travers (2002) oferă câteva date semnificative la acest capitol. Astfel, referitor la organele interne, între 19 și 26 de ani, acestea ating parametrii cei mai ridicați. După vârsta de 26 de ani, discurile dorsale se stabilizează (generând o scădere în înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și crimă. Vorbind despre configurația psihologică a adultului tânăr, vom observa că persoanele de sex feminin versus cele de sex masculin au un tonus psihologic mai bun, adică sunt, de regulă, mai bine dispuse în această etapă ontogenetică (Dacey și Travers, 2002). Exercitarea consecventă a unei profesii în funcție de specificul ei poate contribui la rafinarea unei anumite capacități senzoriale, ce se concretizează prin apariția unor discriminări subtile la nivelul celor cinci analizatori (vizual, auditiv, tactil, gustativ și olfactiv). Pragul diferențial progresează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ritm care diferă de la caz la caz, în funcție de „trusoul” genetic al individului, de stilul său de viață, respectiv de felul în care a știut să se adapteze la încercările dure ale vieții. Inspectând tabelul pe care Spence (apud Dacey și Travers, 2002, p. 341) îl oferă cu privire la involuția unor indicatori fiziologici, de la 30 la 60, respectiv 80 de ani, rezultă că, la vârstade 60 de ani, comparativ cu cea de 30 de ani (când toți indicatorii ating pragul maxim de 100
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
se rarefiază în densitate, începând cu etatea de 40 de ani, înregistrând un ritm mai alert după 50 de ani. Abilitățile motrice ale persoanei sunt afectate și ele, odată cu acumularea anilor. Cât privește starea de sănătate, așa cum sesizează Dacey și Travers (2002), la această vârstă, se pot instala diverse boli cronice; printre afecțiunile cardiovasculare, cele neoplazice și artrozele au cea mai mare incidență. Conform celor semnalate de Myers (2000), în apariția maladiilor cardiovasculare există factori de risc inevitabili (vârsta, sexul, istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai înalte ale vieții, adică pentru a înflori pe un palier superior (Fodor și Franks, 1990). Nuanțând lucrurile, savoarea acestei „maturități secunde” este valabilă mai ales în cazul femeilor cu un statut profesional superior (Todd et al., apud Dacey și Travers, 2002). În ceea ce privește andropauza, nu este vorba despre o sistare totală a producției de androgeni (îndeosebi a testosteronului), ci despre o scădere treptată și discretă, ceea ce conservă fertilitatea bărbatului adult (Rowland etal., apud Dacey și Travers, 2002). Totuși, climacteriumul masculin erodează
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
et al., apud Dacey și Travers, 2002). În ceea ce privește andropauza, nu este vorba despre o sistare totală a producției de androgeni (îndeosebi a testosteronului), ci despre o scădere treptată și discretă, ceea ce conservă fertilitatea bărbatului adult (Rowland etal., apud Dacey și Travers, 2002). Totuși, climacteriumul masculin erodează potența și libidoul. După opinia lui Hermann (apud Dacey și Travers, 2002), aceste consecințe negative incriminează mai mult cauze neurologice decât hormonale.Deasemenea, nu trebuie bagatelizat nici clișeul mult răspândit conform căruia înaintarea în vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a producției de androgeni (îndeosebi a testosteronului), ci despre o scădere treptată și discretă, ceea ce conservă fertilitatea bărbatului adult (Rowland etal., apud Dacey și Travers, 2002). Totuși, climacteriumul masculin erodează potența și libidoul. După opinia lui Hermann (apud Dacey și Travers, 2002), aceste consecințe negative incriminează mai mult cauze neurologice decât hormonale.Deasemenea, nu trebuie bagatelizat nici clișeul mult răspândit conform căruia înaintarea în vârstă provoacă fatalmente impotența, ceea ce înseamnă că mecanismul autoprofeției care se îndeplinește funcționează și în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Comparativ cu vederea centrală, cea periferică scade și ea. De asemenea, declină adaptabilitatea vederii atât la lumina intensă, cât și la întuneric. În plus, se diminuează abilitatea de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și verde (Dacey și Travers, 2002). Auzul este cel mai afectat de vârstă. Concret, sunt receptate cu dificultate atât sunetele înalte (Rupp, apud Lugo și Hershey, 1979), cât și vorbirea în șoaptă. În plus, pierderea auzului este mai evidentă la bărbați decât la femei. Complexul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dexteritate și memorie pe termen scurt) înregistrează o scădere, ceea ce generează o reducere a coeficientului intelectual (QI) cu 3-7 puncte la fiecare deceniu. Concluzia de mai sus a fost confirmată mai recent de Kaufman și colaboratorii săi (apud Dacey și Travers, 2002). Horn (apud Lugo și Hershey, 1979) sugerează existența unui aliaj între cele două tipuri de inteligență (cea cristalizată și cea fluidă), care duce la omnibus intelligence, adică la o medie a cărei curbă rămâne constantă pe traseul maturității. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Dintre acestea, la maturitate, comparativ cu tinerețea, s-au conservat următoarele abilități: înțelegere verbală, memorie și fluiditate verbală, raționament și orientare spațială. Un declin evident s-a decelat în ceea ce privește viteza perceptivă șicapacitățile numerice. La rândul său, Baltes (apud Dacey și Travers, 2002) vorbește și despre existența unei inteligențe pragmatice (care se bazează pe învățarea socială) și care este în ascensiune pe toată durata maturității. Chiar dacă problema modului în care se configurează inteligența la vârsta adultă medie este mult frământată, inferența care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vârstă, o importantă abilitate de învățare, dacă se alocă suficient timp pentru aceasta (Botwinick, 1984). În literatura de specialitate, se acreditează ideea existenței unui platou cu privire la viteza și randamentul învățării între 45 și 50 de ani. Așa cum menționează Dacey și Travers (2002), adulții de vârstă mijlocie versus tinerii manifestă o motivație scăzută față de învățarea ce se desfășoară în condiții artificiale, de laborator. În plus, coeficientul lor de anxietate sporește considerabil atunci când realizează că se urmărește testarea calității lor intelectuale. Ritmul bulversant
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dezvolta mereu, dacă individul este cooptat să-șiexerseze această combustie naturală, prin practicarea organizată a unor tehnici, special elaborate în acest sens (Munteanu, 1994). Rularea unei asemenea strategii înseamnă efervescență, deschidere, prospețime, căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Function of Knowledge in the Later Years”, International Journal of Aging and Human Development, nr. 15, pp. 315-323. Czaja, S.; Sharit, J. (1998), „Age Differences in Attitudes Toward Computers”, Journal of Gerontology, nr. 53 B (5), pp. 329-340. Dacey, J.; Travers, J. (2002), Human Development, McGraw Hill Co., Boston. DeJoy, J.K. (1991), „Incorporating microcomputer technology into adult learning environments”, în R. Hiemstra (ed.), Creating environments for effective adult learning, Jossey-Bass Inc. Publishers, San Francisco. Descamps, M.A. (1988), Ce corps haï
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
roumains entre le XIVe et le XVIIIe siècles). Cette recherche présente une valorisation anthropologique du symbolisme spatio-temporel médiéval, tel qu'il se retrouve tantôt dans le texte et dans l'image, tantôt dans l'organisation urbanistique de la ville. Toujours à travers une analyse anthropologique, j'ai mis en évidence la relation entre l'imaginaire d'une part, et les représentations, le symbolisme et l'idéologie du pouvoir médiéval roumain d'influence byzantine, de l'autre. La relation entre tous ces éléments
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și Renault, S. (1994). Vieillir avec ses enfants. Corésidence de toujours et cohabitation. Communications, 59, 29-53. Attias-Donfut, C. și Rosenmayr, L. (eds.) (1994). Vieillir en Afrique. Paris: Presses Universitaires de France. Attias-Donfut, C. și Segalen, M. (1998). Grands-parents : la famille travers générations. Paris: Odile Jacob. Barry, C. de, Eneau, D. și Hourriey, J.-M. (1996). Les aides financières entre ménages. Insee première, 441. Bădescu, I. (1994). Istoria sociologiei - perioada marilor sisteme. Galați: Editura Porto Franco. Bengston, V.L. și Kuypers, J.A
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]