3,521 matches
-
rece răzbate printre crengi. Nici urmă de viață să mă bucur, doar câteva ierburi pregătite oricând să se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a sidef și foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spirituală este să te pui de-a curmezișul. * Blagoslovit de fericire în viață, te poți dezlănțui fără nici o remușcare în profesarea nemulțumirii, formulă de căpătâi a mirajului intelectual. Când toate neajunsurile sunt anesteziate de preaplinul fericirii, singură nemulțumirea mai ține treaz orgoliul spiritual. Știm asta și ne manifestăm ca atare, preventiv, sceptici față de fericire ca dinaintea unei păcăleli. Ținem la nemulțumirile noastre mai aprig decât la adevărurile seninătății, suntem întotdeauna mai deștepți decât adevărul. * Nu visez mulțumire mai mare decât să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înnoirile pe care le aduseseră deceniile șapte și opt din secolul trecut în practica și teoria discursului narativ, provocînd, implicînd cititorul pînă la a-l "dizolva" în text, a-l face un "obiect", o "figură" a acestuia, cu conștiința mereu trează a acelei ordini a textului care reface structura lumii înseși - o proză care se vrea și reușește să fie un document personal al unui narator care spune doar ceea ce se știe, ceea ce cunoaște și pentru care deviza este aceasta: "eu
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
un eveniment care le-a marcat deopotrivă evoluția: părăsirea Bucureștilor. Ajuns cu familia sa în N., orășel de provincie, lui Matei Iliescu îi rămâne să se retragă din fața agresiunii unei lumi mediocre în scrierea unui jurnal, care să-i păstreze trează exigența cu sine: "Încetul cu încetul, conștiința că acum a rămas singur pe lume născu în sufletul său spaima că este sortit să ajungă a se asimila provincialilor din N., devenind până la urmă, fără să-și dea seama, asemenea lor
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
un gabarit special pentru ambarcații. Canotajul este sportul cel mai iubit, și pescuitul desigur. E un stil special, al locului. Pescarul rareori șade jos în poziția gânditoare a undițarului amator venit pe malul apei să se mai destindă. El stă treaz, încordat, în picioare, ca la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
Vremea 16, unde arată că "tânăra generație" reprezintă o virtualitate, nicicum o poziție supremă în cultura românească de atunci. Scriind despre luciditatea "bătrânului" Zarifopol, își închipuie că situația lui în mijlocul atâtor tineri frenetici ar semăna cu aceea a omului intrat treaz și nebăut într-un chef bine încins. Mai mult decât atât, între "tineri" se bagă și unele mediocrități vanitoase: "Dar de aici și până la invadarea vitrinelor cu tot felul de manifeste categorice, care fac praf și pulbere toate valorile Ťbătrâneť
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
mă scufund/ Decât până la pleoape/ Și nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
dvs. se păstrează, ca și textele pe care am lucrat cu toată râvna. Mă voi bucura însă, fratern, de ecourile dvs. editoriale, fiți sigur. Vegheați la calitățile, dar și la defectele care vă sunt proprii. înțelepciunea vârstei să vă țină treaz asupra lor, cu vigilență. Din defecte se poate învăța mai bine decât din calități. în fine, revin la ideea că dacă întrezăriți pe-aproape "fundătura", înțelegeți, vă repet, că s-ar putea să vă aparțină totuși și să fiți vinovat
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
ființe. Doar scrierea, și mai ales scrierea de sine, mai poate perpetua identitatea, semnificațiile desprinse oferind adevărata măsură a ființei: "Atât ai înțeles, atât ești!" Inevitabil, scriitorul trebuie să plătească și un anumit tribut scrisului. Febrilitatea, arderea, responsabilitatea, conștiința mereu trează, curiozitatea vie, vibrația existenței în propria-i piele și căutarea continuă a cuvintelor, pe care le presupune scufundarea în lumea densă de taine ce condiționează scrierea, implică un (auto)consum ce face ca locul de la care veghează artistul să se
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
scamatorie a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea care bântuie cugetele păcătoșilor. Dar nu, era un simplu căpitan de vas. Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
zi, dimineață, după ce s-au făcut paturile și Înviorarea, toți elevii se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un moment care Îl nedumeri: fata (fata lui!) făcu un semn cu mâna ridicată și rosti scurt: Atenție! Pe platou Își făcuse apariția profesorul acela frumos spre
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rezolve erau injecțiile intramusculare, cum se fac, la cine să apeleze? Nu avea la cine, risca să se năruie totul! Primul lucru care-l făcu fu acela de a Încuia ușa și de a intra la dom’ Fane. Îl găsi treaz și gemând profund și cât de Încetișor putea pentru că Maria Îl atenționase: Domnu’ inginer nu ti mai văita așa di tari cî ti mai audi cineva di-afarî și murim cu tății! Victor Îl informă cum și ce a rezolvat, i-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din familie ori din combinat. Avea capul plin de gânduri negre, fața răvășită și mâinile la spate și Încătușate! Nu era pentru prima dată când zbura cu avionul dar gândurile și răspunderea cu care era investit Îl făceau să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul era numai Întuneric și zgomotul motoarelor se auzea estompat, așa ca un sforăit mecanic și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ori, ca din întâmplare. Nici măcar acest lucru nu-i scăpă lui Pierre. Ce faci? întrebă el bănuitor. L-ai întors o dată. Ce, își dă duhul vechitura? — Nu mi-am dat seama, zise primarul, deși mintea lui nu fusese nicicând mai trează. Și mai greu era să prindă momentul pentru a potrivi limbile care, pe durata a mai bine de o jumătate de zi, merseseră în urma ceasului lui Pierre, la o distanță de cinci ore. N-ar fi avut această șansă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de bătrâni sunt ei doi. Dorința se stinse în el cu desăvârșire și nu-i mai rămase decât tandrețea. Lumina de pe palier pălea pe măsură ce lumina zilei se intensifica, dându-i tinerei înfățișarea unui copil palid care a stat prea mult treaz din cauza unei petreceri prelungite. Nu știam că ești aici. De cât timp...? Carosse îl privea cu mare atenție, iar mâna lui dreaptă se desprinse de brațul fetei și se mută încet spre buzunar. —Ei, ce faci, prietene Charlot, l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
favoruri acordate fiicei sale mari. Altfel spus, și-au pierdut câte puțin din credibilitate prin tăceri complice în momente esențiale. Dar de ce ei, intelectualii, erau datori să ia poziție publică? Ce-i obligă să fie un fel de gardieni veșnic treji ai vieții publice? De ce ar fi datori să vegheze zi și noapte la moralitatea unui om, fie el șeful statului? N-au nicio datorie și nu-i obligă nimeni să-și joace rolul până la capăt. Doar că, atunci când își împrumută
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sau aista pe care îl ai cântă după? l-a luat peste picior Pâcu, de cum a trecut pragul casei. Se vede treaba, Pâcule, că de la sărbători tu încă nu te-ai trezit - i-a răspuns cu aceeași măsură moș Dumitru. Treaz îs de dimineață, dar deștept de când m-o făcut mama - a ripostat Pâcu. Gluma îi glumă și treaba îi treabă. Mai bine haideți să ne sfătuim ce îi de făcut, pentru că, pe o vreme câinească ca asta, nici nu poți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că și tu, Mitruță, când nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te uiți ca găina în lemne - l-a lămurit Pâcu în felul lui. Cei din jur au râs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi arșița...Se auzea atâta cântec păsăresc și zumzet de gâze în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva de neînchipuit...Se făcea că eu culegeam flori chiar de pe pajiștea unde am tras la coasă până atunci. Culegeam florile cele mai frumoase
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să meargă la lucru. Trebuia să faceți razia cu o oră mai devreme. — Așa ai zis și luna trecută. O să ajungem să facem razia la cinci dimineața. — Atunci chiar că n-o să prindeți pe nimeni, nici un bețiv nu mai e treaz la ora aia. — Așa e, se dă bătut Clovis. Băieți, la mese! Ați avut o săptămână grea. Din toate piepturile se aude un „Mersi, șefu’“ sincer. Claude îi spune lui Didier să servească fiecărui polițist câte un pastis din partea casei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor -, după ce ia ceva mai mult la bord, Robespierre face pipi pe el, latră neinteligibil și vrea să muște pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndui la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]