452 matches
-
se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-am văzut pe Barra cum Înțepenește. Se uita la toată lumea aia care trebăluia pe țărm și se mira nespus: cum să câștigi o luptă de sânge, ucigând un singur om - pe Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet, prea Încet, de parcă te-ai fi uitat una, două, trei zile la rând la același boboc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o clipă, apoi mi-am continuat drumul. În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de impuls, pe negândite, bolborosi fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu va îngădui să ajungem până într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. m-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătĂrie. — Îi bună ? m-a Întrebat tata, privindu-mă cu jind. Eu nu poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură În stomac. Am pus pâinea pe masă. — De ce m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură În stomac. Am pus pâinea pe masă. — De ce m-ai dat ? l-am Întrebat. Sora mea ridică o clipă privirea, dar continuă să trebăluiască. Bun, spuse el, să presupunem că nu te-aș fi dat. SĂ zicem că ai fi rămas aiși după moartea mumă-tii. Cum ar fi fost jiața ta ? Sora mea Îmi Întinse o unghieră și-mi făcu semn să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sac de dormit, pentru că nu simțeam frig, deși sacul era așezat pe zăpadă. Nasul și ochii Îmi erau liberi, dar gura Îmi era astupată. În partea opusă a igluului l-am zărit pe ivan, stătea cu capul În jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am Încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu niște chingi sau curele și nu-mi puteam mișca mâinile și picioarele. Foșnetul l-a făcut pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. Ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. M-am așezat la masă și am rupt o bucată de pâine aburindă. Sora mea continua să trebăluiască prin bucătărie. — Îi bună ? m-a întrebat tata, privindu-mă cu jind. Eu nu poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură în stomac. Am pus pâinea pe masă. — De ce m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poci mânca, n-am cu șe, spuse el ridicând maieul și arătându-mi un fel de gaură în stomac. Am pus pâinea pe masă. — De ce m-ai dat ? l-am întrebat. Sora mea ridică o clipă privirea, dar continuă să trebăluiască. Bun, spuse el, să presupunem că nu te-aș fi dat. Să zicem că ai fi rămas aiși după moartea mumă-tii. Cum ar fi fost jiața ta ? Sora mea îmi întinse o unghieră și-mi făcu semn să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sac de dormit, pentru că nu simțeam frig, deși sacul era așezat pe zăpadă. Nasul și ochii îmi erau liberi, dar gura îmi era astupată. În partea opusă a igluului l-am zărit pe Ivan, stătea cu capul în jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu niște chingi sau curele și nu-mi puteam mișca mâinile și picioarele. Foșnetul l-a făcut pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru o nouă zi de muncă, pentru o nouă luptă cu moartea... * Iuliana se culcase destul de târziu după plecarea doctorului. Toate discuțiile acelea nu au făcut altceva decât să-i tulbure și mai mult starea, așa încât s-a apucat de trebăluit prin bucătărie, însoțită de privirile aparent absente ale mamei sale. După un timp, doamna Dobrescu sparse tăcerea: - Nu cred că am cunoscut un doctor mai blând ca omul acesta... L-am analizat așa... câte puțin și cred că nu glumește
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi era somn. Beghe îi arătă și banii. Partea lui. Îi împărțiseră pe drum. - Tot cuscrul ni i-a dat, și la cârciumar... Mama lor trebăluia încă. - Haideți la culcare, le spuse. E târziu. Cel mic o întrebă: 127 - Mamă, adică moșul ăla care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de citire... Muierea se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colț. — Ce faci ? strigă ea, privind fața îngrozită a fratelui ei. Ne vede, oprește-te ! — Ne vede ? scrâșni el. Acu’ ți-o fi și rușine. Să ne vadă ! Să știe toți a cui ești... să știe... Se opri o clipă, trebăluind neîndemânatic, cu mâna stângă, în pantaloni. Apoi, mugind, o pătrunse. Înfigându-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă spre o altă ușă. Nu era nicio tăbliță cu nume, nici vreo urmă că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum s-o simți, dacă n-ai deschis încă ochii ? — Înainte s-o văd, trebuie s-o simt... De unde vin numele astea, crezi că le inventez eu ? — Și atunci, ce-i de făcut ? — Caută altă păpușă. Asta e nereușită. Maestrul trebălui prin cutie. Se mută din stânga în dreapta și agită păpușa. — Lasă șmecheriile, spuse Tili. Ce faci, mă pui la încercare ? Ți-am spus să cauți alta ! Crezi că, dacă am ochii închiși, nu văd ? Maestrul își flutură mâna în dreptul ochilor lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. Doar liniile vieții din palmă, dar asta nu făcea tipsia să pară mai puțin goală. Biserica era luminată, dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori. Se apropie și îl privi. Omul fixa un țăruș, bătătorind pământul din jur. Când îi simți prezența, ridică fruntea. — Dă-te la o parte, spuse, vorbind mai tare decât se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cutia cu culori, o cană cu apă. pensule și o sticlă de șnaps, alături un pahar. Încurcă totul, brusc înmoaie pensula în șnaps și bea din apa de la culori. Împroașcă, tușește și aproape că vomită. Doamna Wurm, care până atunci trebăluise în nișa bucătăriei, se repede la el. DOAMNA WURM: Iar îți îmbeți trupul cu arta falsă a picturii? Până și la băut ești mult prea neîndemântec. O să scoți din nou din sărite culorile picturii normale. Acum iar ți-ai pus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a ceea ce trebuia, după standardele vremii și, poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a ceea ce trebuia, după standardele vremii și, poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Rai 2 se desfășoară una dintre cele mai urmărite emisiuni; L'Italia sul Due. Este una dintre acele tipuri de emisiuni de divertisment, fără greutate informațională, de relaxare. Publicul țintă este acela al familiilor, casnicelor, persoane care ascultă emisiunea în timp ce trebăluiesc prin casă. Subiectul emisiunii este dat de un eveniment care a avut loc într-un orășel din Emilia și care are ca protagonistă o tânără menajeră rusă ce fusese denunțată pentru "înșelarea unei persoane incapabile". Scandalul a izbucnit în momentul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a anului 1948, într-o luni după Duminica a 17-a după Rusalii, iarnă grea cu zăpadă, ger cumplit, viscol... Zăpada era înaltă cât gardurile și pe unde făcuse mama pârtie, zăpada scârția sub picioare. Mama s-a dus să trebăluiască pe afară căci aveam vacă cu lapte, porci, păsări la care trebuia să le Ioan MITICAN Moș Costache îi spuneam așa, fiindcă mă socotea un fel de nepot, datorită încrengăturii îndepărtate a familiilor noastre și fiindcă întrunea toate calitățile înțelepților
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]