85,443 matches
-
peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
uitat cine a trimis-o ca să nu ajungă. Acest lucru nu ne-a fost dat pentru starea pe loc ci pentru mișcare, pentru venirea purtătorului de torță și plecare. Deplinătatea privită cu ochii deschiși iluminarea tiparului ce s-a golit trecerea purtătorului de torță prin viața noastră. Nu pentru somn, ci trezie nu pentru somn, ci pentru veghea omenească aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu în câmpiile soarelui și pe Eurydike sabia trează despărțitoare Cel ce-a vorbit nu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
vor mai fleșcăi și de pe punte vei ajunge înapoi la pupa, la cantina vapoarelor și apoi la curățenia din veceurile în care vomită bețivii mult prea legănați de valuri. Norocul tău e că tu nu știi ce-i aia suferință, trecerea asta o să ți se pară naturală și apoi, dacă nu mai ține la clienți, merge la bucătarul-șef, merge și la intendent, ce nu merge pe vapoarele astea ca să mai treacă timpul... (fragment din volumul cu acelasi titlu, în curs
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
de identitate Și nu-mi desface Bagajul pe care Îl port în spate, Dar la fiecare Din cele șapte vămi Care n-au dispărut Cineva toarce Din vechiul caier Rămas de mai an Și trage cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori rătăciți într-o unanimă părere de rău; Nu a fost cel puțin unul fără păcat: Ca lumea întreagă de altfel în cădere Liberă cu îngerul ei global neomologat. Pactul cu îngerul La trecerea peste pârâul Iabocului Cu tot tarhatul: muieri și plozi și mulțimea de daruri Pregătite anume să-1 îmbuneze pe Isav Pentru nemernicia de altă dată când îl prădasem De binecuvântarea tatălui nostru de pre pământ. Și-n noaptea aceea în gândul
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
ape corabia e o iluzie și pânzele și mâinile prinse pe funii la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile nemișcate - privirea participă la nașterea sa fără invenții și uitări; cu frunze se-nfășoară casa și din piatră se ivesc muguri: semn de bun drum. Din zori a încercat
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i pânda în care dorm vânătorii visând să doboare neizbăvirea și visul din urmă în arătarea tărâmului prejmuit de mistere învățând a muri dăm floare ascunsei livezi Fluture neiertîtor acest fluture sălbatic strigoi înaripat prăvălit din puterea nopților cu
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a prinde în auzeliște glasurile celor de dincolo
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
cu cuțitu-n cur, futută de unșpe inși și cu banii luați, ca să vezi ghinionul dracului... Oare de ce o fi așa criză de români pe aici? întrebă Mariana, la care moldovencele cică ar fi auzit că românii au alte puncte de trecere din Ungaria în Austria și reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace, trimisă de domnul Carsky, seriosul, cumsecadele și iubitorul domn Carsky
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
nevoie de probe. (Seara, rămas singur, ca de obicei, cobor la barul hotelului. La tejghea mă întreabă, prietenos, vecinul, un metis sau mulatru, cine să-i mai știe! - "Neamț?" Spaniola mea pare să nu-l satisfacă și după o scurtă trecere în revistă a limbilor de mare circulație ne oprim la franceză: o vorbește aproape binișor. Păi dacă nu ești neamț..." Sunt, zic mândru, din Republica Moldova." Mă întrerupe: "sovietică, socialistă... Rus!" Nu, zic, moldovean!" Ridică din umeri: "C'est la meme
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol de tălpi ca boabele strujite (cine-ar fi zis că distanța o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
loc de o durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
jur. Să însemne asta că ceea ce rămâne ar fi "partea diavolilor"? Nu știu. Nu cred. În afară de pitoreștii clochards ai Parisului, în Franța n-am văzut oameni beți nici cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Ceea ce rămâne după trecerea îngerilor este - sau poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
capul în față, ca să-i vină mai mult sânge înspre tâmple. Din când în când, o căruță trecea prin fața casei, iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu ochii măriți de cât a fost să învățăm prea târziu și mâinile împreunate ca și cum ne-am fi trăit viața în altă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
1 septembrie pentru Bizanț (de aici a trecut azi în "calendarul cu sfinți"), 1 martie pentru Rusia. Sensul sărbătoririi comune a unui nou început încheie reflecțiile pe temă ale Anei Blandiana: "Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Sensul sărbătoririi comune a unui nou început încheie reflecțiile pe temă ale Anei Blandiana: "Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem să ne naștem bătrâni și să devenim tot mai tineri, cum visa Eugen Ionescu și nici să
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
stil numai al lor, un idiolect. Făcând abstracție de vocabular (care nu spune mare lucru despre structura unei poezii), sintaxa lui e una dislocată, abruptă, ruptă, întreruptă... Retoric vorbind, figurile-i de predilecție sunt tmeza și hiperbatul, - adică "tăietură" și "trecere dincolo, ieșire (din cadru), depășire". Ceea ce presupune un, dacă vreți, "sadism" față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi, Adrian Bodnaru, fără să
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ajunși la o vârstă înaintată, și-ar fi pierdut virtuțile, așa că nu se mai încumetau să-i însoțească pe montagnarzi în Epoca de aur, fiindcă, în timpul procesiunii, unii enoriași și-ar fi dat obștescul sfârșit. Petrecerea lor ar fi o trecere defintivă în cealaltă lume, fără vreo legătură cu secolul al XIII-lea. În aceste condiții, responsabil de toate încurcăturile și amânările se simțea etnologul. Era posibil să se fi întâmplat ceva grav, iar el să nu fi fost anunțat. Într-
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]