1,604 matches
-
ora când iubim dumnezeiește, Sub geana ta o lacrimă se zbate. Iubirea e un vals care plutește În depărtări albastre tot străbate Și-n drumul ei a scris eternitate, Inimii noastre cerul îi vorbește. Ne farmecă a mărilor culoare Un tremur viu în dansul infinit, Amurgul ce renaște în splendoare Dorința cea dintâi ne-a împlinit. Azi suntem călători într-o chemare Și zborul nostru s-a înveșnicit. Referință Bibliografică: O amintire-n negură răzbate / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383621_a_384950]
-
brațele-mi flămânde în care poți să-l culci. Adulmec primăvara prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umplută de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu, Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a fost tăiat c-o drujbă
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Albert Te strâng în brațe, Ca pe o comoară Șoptindu-ți vorbe Ce n-or să te doară Te strâng in brațe Pe când ades suspin Cu mult prea multe ațe Sunt legat de destin. Te strâng in brațe La fiecare tremur... Chiar dacă-n roate-s bețe Si-ades eu mă cutremur Te strâng in brațe Așa cum am promis Tainice, vagi pamflete Mă fac să cred in vis. Te strâng in brațe Deși aievea... nu-i ! Intenții, ai curate Dar ești a
TE STRÂNG ÎN BRAȚE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383026_a_384355]
-
eu am cântat la harpa Ana Podaru Nu plânge maica scumpă ca-n asta încercare Tu n-ai primit din ceruri o mică dezlegare Să poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână, Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lâna. Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceață De pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mult În brațele Măicuței, eu am cântat la harpăAna PodaruNu plânge maica scumpă ca-n asta încercareTu n-ai primit din ceruri o mică dezlegareSă poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână,Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lână.Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceațăDe pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață,Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațeCând am uitat de mine în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
brațele-mi flamande în care poți să-l culci. Adulmec primăvară prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umpluta de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu, Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a ... Citește mai mult Mărul văraticTe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
brațele-mi flamande în care poți să-l culci.Adulmec primăvară prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umpluta de imagini,Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini,O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite.Mă simt copil și tremur simțind pe cerul guriiDulceața mușcăturii din măru-acela roșu,Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de MoșuCe-mi dăruia tot mere din tainele pădurii.Dar sunt bătrân și mărul a ... XIX. 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Dar chiar cînd totul pare-atît de bine, Sau cel tîrziu cînd ne-am mai liniștit, Să fim conștienți că
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
accepta să-i fie mămică. Zâmbea și privea cioburile de cer dintre crengile teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și ochii luminoși. Tresări și o scânteie îi trecu prin cap: acesta micu’ are ochii lui Sorinel! Dacă...Doamne, fă să fie adevărat
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
bucăți întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-e trupul un izvor cu râu ce curge-n lavă, Renaști în carnea mea încinsă de văpăi, Distanța n-a schimbat iubirea mea bolnavă De tremurul sălbatic, născut în ochii tăi. Mai am un singur țel și poate-apoi să vină Cumplita-nsingurare, ca un amurg fidel: Să-ți simt parfumul viu și gustul de-amandină, Dansând, prin nori de lacrimi, un ultim trist rondel. Referință Bibliografică: ULTIMUL
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
dragoste acum. Împușcă-i în plin extaz! Se duse din nou la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
de senin... Citește mai mult Între cer și pământ mai caut răspuns,O toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers nepătruns.Răpus de poveri într-un dor ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,Noianul de frunze
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ora când iubim dumnezeiește, Sub geana ta o lacrimă se zbate. Iubirea e un vals care plutește În depărtări albastre tot străbate Și-n drumul ei a scris eternitate, Inimii noastre cerul îi vorbește. Ne farmecă a mărilor culoare Un tremur viu în dansul infinit, Amurgul ce renaște în splendoare Dorința cea dintâi ne-a împlinit. Azi suntem călători într-o chemare Și zborul nostru s-a înveșnicit. Citește mai mult O amintire-n negură răzbateIar noaptea între taine mai sclipeșteE
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
s-a uitat cu coada ochiului la inginer,de la un timp a observat că ritmul respirație era crescut, mâinile îi tremurau evident, transpira abundent. Fără să spună vreun cuvânt a mers în baie și a sunat ”salvarea”. După 15 minute, tremurul mâinilor se accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
de activitate în plus constituie condițiile propice pentru rezolvarea conflictului. Fază activă a conflictului este denumită și „fază rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricția vaselor de sânge, simptomele specifice ale activității conflictuale sunt extremitățile reci (în special mâinile), tremurul și transpirația rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intesitatea și impactul șocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale. Dr. Hamer a demonstrat, fără nici o îndoială, că organismul nu poate
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Citește mai mult Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat cu facla mea aprinsă,Ca pe o beznă-a unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger.Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare,Ce se hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din prag. Arăta spre etajeră, spre aparat. „Fără chestii din astea! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu va cădea. — Trebuie să fim gata pentru orice. — Dar atât de mulți... Și apoi, numele lor... Mulți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer ciudat. Aș fi putut să jur că, pe vremuri, pleoapele profesorului nu erau absolut deloc afectate de acest tremur inestetic - l-aș fi observat, n-avea cum să-mi scape: Îi studiasem de prea multe ori cu invidie fizionomia distinsă, cu trăsături regulate și armonioase, de june-prim de cinema, care provoca vise erotice studentelor Îndrăgostite in corpore de arătosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]