9,583 matches
-
La fel și Roland... probabil era și șocul întâmplării. Apoi își reveniră rapid la țipetele Mariei: - Hai să plecăm repede! Drumul de coborâre al crestei muntoase, Camelia l-a străbătut urmărind picioarele robuste ale lui Mihai, pe care le prindea tremurând, disperată, de parcă numai așa nu mai putea să alunece, în vreo râpă misterioasă a muntelui. - Lasă, că am eu acum grijă de tine! spuse vlăjganul de Mihai. Camelia nu ar fi crezut niciodată că se poate întâmpla ceva rău pe
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeași dăruire, culegând magia senzațiilor ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
muncă, profesionalismul și racordarea lucidă la o realitate care, în mod curent, stîrnește frisoane firilor excesiv de romantice. Un senzual penitent, coborît direct din marele discurs antropocentrist al lui Corneliu Baba și din contrastele unui Levant în care bufoneria și grotescul tremură metafizic și respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
zice încet, doar pentru el) Ca să navigheze pe internet. Râde singur încet, ca să nu-l enerveze pe prezentator. PREZENTATORUL (renunțând să mai tragă de Tatoiu) Doamnă Tatoiu, dacă nu plecați, să știți că o să fiu nevoit să... Strânge pumnii și tremură de nervi. TATOIU Să...? DUBAN Să...? PREZENTATORUL (furibund) Să plec eu. TATOIU (calmă) Din partea mea nu-i nici o problemă. Mergeți cu Dumnezeu. PREZENTATORUL (congestionat) OK, atunci faceți dumneavoastră emisiunea în locul meu. Își aruncă lavaliera pe jos și pleacă furios. Duban
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
Simona Tache Scunpul meu jurnal, Să nu te speri că îmi tremură mâna când îți scriu. Când mam uitat a șapti spre zecea oară în oglindă azi dimineață când mam trezit m-i sa părut iar că am făcut aripioare și am loat urgent măsuri. Țin fundul încordat tare oriceaș face (în afara
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 10 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20051_a_21376]
-
dimineață când mam trezit m-i sa părut iar că am făcut aripioare și am loat urgent măsuri. Țin fundul încordat tare oriceaș face (în afara de atunci când mă duc la toaletă), ca să lucreze mușchi și să slăbesc, de-aia îmi tremură mâna când scriu. Nu prea înțeleg nici eu ce legătură e între mână și fund dar cred că e din cauză că î-mi tremură tot corpul iar fundul face parte din corp, deci deaia îmi tremură și mâna. Din fericire tata
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 10 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20051_a_21376]
-
face (în afara de atunci când mă duc la toaletă), ca să lucreze mușchi și să slăbesc, de-aia îmi tremură mâna când scriu. Nu prea înțeleg nici eu ce legătură e între mână și fund dar cred că e din cauză că î-mi tremură tot corpul iar fundul face parte din corp, deci deaia îmi tremură și mâna. Din fericire tata nu ma pus să merg cu Loganul dar nici nu mă mai gândesc prea mult la asta fincă sunt indignată că sormea a
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 10 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20051_a_21376]
-
să slăbesc, de-aia îmi tremură mâna când scriu. Nu prea înțeleg nici eu ce legătură e între mână și fund dar cred că e din cauză că î-mi tremură tot corpul iar fundul face parte din corp, deci deaia îmi tremură și mâna. Din fericire tata nu ma pus să merg cu Loganul dar nici nu mă mai gândesc prea mult la asta fincă sunt indignată că sormea a înebunit. Î-și face casă întro comună din Ilfov cu oameni săraci
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 10 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20051_a_21376]
-
s-a poticnit. Nu putea deschide ușa ca lumea, din cauză că era cu căruciorul. Cum se căznea ea acolo, s-a trezit că a venit bodyguardul, a îmbrâncit-o de lângă căruț, apoi s-a întins să deschidă el ușa. Șocată și tremurând, s-a apropiat de el, i-a pus mâna pe umăr și l-a întrebat: “Ce faci, domnule, de ce mă îmbrâncești?”. Răspunsul a fost o nouă îmbrânceală, de data asta și mai puternică, de era femeia să cadă, cu cracii
Cum să iei bătaie de la nenea bodyguardul de farmacie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20092_a_21417]
-
exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la picioarele lui. Încă un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici și originali din literatura contemporană. (fragmente din Istoria Critică)
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
mai compensează Asigurările. Eu nu zic nu: de ce să iei produse noi din import, dacă se fac în țară medicamentele-bunic, mult mai ieftine? E ca și cum te-ai întreba de ce să nu te opereze în București un medic pensionar căruia îi tremură mâna, în loc să mergi în Viena, pe mâna unui profesor aflat la apogeul carierei? Cum, așa mai fac unii politicieni? Vezi, de aia nu cîștigă ei alegerile în țară, ci în străinătate. Ura, Adevărul a învins! ”Bolnava de nesimțire s-a
Ziare, la zi: Ghici la ce apă plată face reclamă Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/28045_a_29370]
-
se poate corecta. Ar trebui să fie un moment de sărbătoare. Așa ar trebui gândit pentru a avea rezultate bune. În România, copiii sunt panicați pentru că evaluarea este percepută ca un "bici". Există școli unde elevii, atunci când greșesc, încep să tremure de frică. Este îngrozitor pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri", a adăugat Ion-Ovidiu Pânișoară. EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014. Părinții acuză sistemul de învățământ din România Dificultăți există peste tot, dar în alte țări, atunci când sunt probleme, lucrurile sunt abordate cu calm
EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014, limba română. Părinții acuză: “Este o IMORALITATE. De ce vă bateți joc de copiii noștri?” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26808_a_28133]
-
îi făcea creierul să funcționeze. Creierul îi funcționa așa cum nu-i mai funcționase de cel puțin zece ani. Nu mai bine, nici mai rău, altfel. Mai liber, poate. Și inima îi bătea diferit. Simon oftă, se înfioră, apoi începu să tremure. Hotărîrea lui era luată. Știa că avea să se ducă acolo, să atingă acel pian, să pună stăpînire pe el. Era 22:30. Dacă le-ar da prin cap gîndul cel bun și ar face pauza un pic mai devreme
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
acel pian, să pună stăpînire pe el. Era 22:30. Dacă le-ar da prin cap gîndul cel bun și ar face pauza un pic mai devreme, își zise el, aș vrea doar să ating clapele, le ating și plec. Tremura. Inginerul asculta, agitîndu-se în continuare, ce obositor! Nu sînteți obosit? îl întrebă Simon. Nu, e-n regulă, răspunse inginerul, dar dumneavoastră? Sînt bine, zise Simon. Grozav swing, nu-i așa? spuse inginerul. Da, zise Simon, grozav, dar n-ați putea
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
e ceasul? Făcu cale-ntoarsă inginerul, se strecură printre mese, se apropie de estradă, intimidat, putea fi luat drept un basist sau un baterist. Bătea cu unghia în geamul ceasului de la mînă, arătîndu-i-l lui Simon: O să pierdeți trenul, zise el. Simon, tremurînd, îl privi deacolo de sus și-i spuse: O să-l iau pe următorul. Nu mai e altul, zise inginerul. Ba da, domnul meu, întotdeauna mai există unul, iată dovada. Ce dovadă? zise inginerul. Duceți-vă acasă, spuse Simon, vă mulțumesc
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
toți cu privirea. Unii se întrebau, bineînțeles, ce naiba se întîmplase. Pe scurt, se uitau lung la ei, la el și la Simon. I se făcu rușine. Haideți, veniți? zise el. Simon își ținea în continuare mîinile deasupra claviaturii. Mîinile îi tremurau. Inginerului i se făcu frică. Haideți, spuse el, aproape implorînd. Duceți-vă acasă, îi zise Simon. Păi cum o să, zise inginerul. Duceți-vă odată, spuse Simon, și nu mă mai bateți la cap. Inginerul se îndură în sfîrșit să plece
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Simon a început să cînte. Nu imediat. Așteptase zece ani și zece minute. A mai trebuit să aștepte încă vreo cîteva minute. Două sau trei, probabil. Cît să-și învingă tremurul mîinilor. Trebuie să vă imaginați acele mîini, deasupra claviaturii, tremurînd, și pe Simon care, tot la cincisprezece secunde, le ascunde la spate, apoi le arată din nou, le oferă pianului, i le pune la dispoziție, de parcă i-ar spune: Te-am abandonat, dar, uite, m-am întors. Să vi-l
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
spune: Te-am abandonat, dar, uite, m-am întors. Să vi-l imaginați așadar pe acel necunoscut în ochii celorlalți, pe acel pianist uitat pînă și de el însuși, un om singur, așadar, stînd la pian și nereușind să cînte. Tremură. Arată ca un nebun sau ca un tip băut mimînd scena mută a unui pianist care își ia avînt. Totul, nu uitați, sub privirile clienților din club. Oameni care se întrebau acum cu toții ce naiba se întîmpla, zicîndu-ș i: Ia uite
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
L-aș tăia și nu prea... Măria: Nu prea, prea? Zic eu care n-am prea... Carte, vreau să spun... E, fâs... Câtă vreme și la case mari, tot cam așa... Gârlici (către Măria): Taci fă, dracu! Reta (nerăbdătoare, îi tremură mâinile): Atunci lasă dudul și pune-mi măcar o halbă pe masă! Gârlici: Eu l-aș lăsa, dar... dude ioc, țuică neam, ghișeft deloc! Și-atunci... Reta: Bă Gârlici, intrai și eu la tine, aici o... Măria: ...Doamnă cu carte
Preţ pe dispreţ. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
Conservator, o existență dublă. Într-o zi aude, din întâmplare, sunete care ies prin ferestrele unei școli de muzică și se înscrie la un curs de vioară pentru amatori. În același timp, lucrurile pe care le atinge (vioara y compris) tremură, însuflețite. Ratatul se dovedește, când ia arcușul în mână, un virtuoz. A Profesorului, cel care-l descoperă pe Victor și redescoperă, în el, muzica amuțită de loviturile vieții. Fusese un orfan la casa de copii, din care un dirijor providențial
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
care nu știe cum s-o ispășească. Până când aude din nou sunetele dumnezeiești de vioară. A Clarei, atrasă de Victor după un concert, fugind în toiul unei nopți de amor, pentru că sânul pe care i l-a atins începe să tremure necontrolat (crede el), sau pentru că are acces, într-o explozie de fluturi colorați și de muzici nebănuite, la o lume care o sperie (știe ea). Povestea se construiește din scrisorile pe care le compune Victor, un fel de poștaș al
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
dar în celelalte zone va ieși soarele. Temperaturile maxime cresc mai ales la deal și la munte. Vom avea între minus 6 și plus 4 grade. Continuă să crească și presiunea atmosferică, semn ca nu am scăpat încă de frig. Tremurăm mai tare în sudul și estul țării, dar se încălzește în vest, la deal și la munte. De gerul de peste noapte nu scăpam așa de ușor. În București continuă seria zilelor aspre de iarnă. Gerul revine la noapte. Barometrele indica
România se transformă în congelator la sfârșitul săptămânii () [Corola-journal/Journalistic/27195_a_28520]
-
nouă creștere a presiunii atmosferice, adică nu prea sunt semne de încălzire a vremii. Vineri vom avea o dimineață geroasă, la fel și noaptea de vineri spre sâmbătă, iar peste zi, mai vin ceva fulguieli în sud și est. Sâmbătă tremurăm și mai tare, pentru ca aerul foarte rece revine în zona noastră. În rest, ninsori slabe prin sud, vânt rece în sud-est și minime de minus 20 de grade în depresiunile Transilvaniei. Duminică mai apar câțiva fulgi prin est, dar timpul
România se transformă în congelator la sfârșitul săptămânii () [Corola-journal/Journalistic/27195_a_28520]
-
lui se vede schimbarea, înrăută- țirea, de la zi la zi. Așa a fost, cum bănuiam. Îmi spunea în fiecare zi povestea și la sfârșit era mai vlăguit decât la început. Mai vlăguit, cu fiecare nouă zi. Vocea ajunsese să-i tremure, iar trupul său, atât de în putere când îl cunoscusem, acum era o epavă umblătoare. Iar, eu, neisprăvitul, eu, ezitantul, eu, cel doldora de slăbiciuni, de defecte, eu, culmea, cu fiecare nouă frântură de poveste, cu fiecare nouă mărgică, deveneam
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Perigen duceau acum o dublă po vară. Pe străzile Romei, ceata trecea călcând sub sandale primele raze de soare. II Dezmățul se sfârșise. Câteva bacante băute chicoteau. Perigeu, se așeză pe treptele băii, chemând sclava tracă la dânsul. Trupul îi tremura ca bolnav. Bacantele triste plecară să-și vindece rănile ciupiturilor cu uleiuri de măslin. Soarele pătrundea prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]