431 matches
-
cu mult tact, evita... așa a făcut ani de-a rândul, până în seara aceea de vară, înspre Sânt Ilie... În seara aceea, din luna lu‟ cuptor, fără să fie rugat, se pomeni povestind... -...Deo săptămână înduram soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când trei batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o tăcere ca de mormânt. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea decât foșnetul tainic al pădurii și glasul ușor tremurat al pădurarului. ...Dar, parcă n-ar fi fost destul... continuă Anton, că, iată, două batalioane de nizani, ieșiră pe două părți din redută și înconjurară un batalion din reg. 16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
3-5 lupi conduși de o lupoaică... În timpul deplasărilor, urletul lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă duc după baba mea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe spate. Haina fină,lungă până în călcâie, era țesută din mii și mii de fulgi argintii. Se apropie de mine și mă întreabă: Vrei să urci în caleașca mea de gheață? Tu ești zâna zăpezii? am întrebat-o cu glas tremurat. Da eu sunt. Vii cu mine? Dar, deodată aud glasul mamei: Trezește-te. E timpul să mergi la școală. Când m-am trezit, am rămas înmărmurită de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
și notez toate astea trântit în pat, cu o oboseală ciudată în tot corpul. Dumnezeule, dar ce se întîmplă? Sânt iar la masa de scris. Mi-e imposibil să-mi stăpânesc panica, bătăile inimii... Pe brațe am pielea înfiorată. Scriu tremurat, zgârii 37 de fapt pagina, dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sau o mare lumină, așa cum, oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri, privești de fapt numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi preot? se tot întreabă ea și din ochii ei întorși spre mine văd acum că așteaptă cuvântul lui Daniel cel, Da! Reușesc să articulez cu vocea tremurată, Când? Cum aș putea să-i vorbesc ei despre mănăstire, n-ar înțelege chemarea mea spre, mă privește zâmbind și ochii mei coborând îi conturează buzele, Când voi termina facultatea, peste doi ani, mă opresc așa la mijloc, nepăsător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întâi, ascultă-i, un nou val de tuse îi înăbușă pieptul, lasă-ți inima, și tusea îl îneacă, abia mai poate vorbi, lasă-ți inima să vorbească, îi sărut mâna osoasă și șoptesc în întâmpinarea lacrimilor, Tată! și mâna lui tremurată urcă iarăși spre creștetul capului meu binecuvântându-mă, Fiul meu! ultimele lui cuvinte ajunse la mine, e timpul să ies, rămâne cu fratele Nicolae, care se pregătește să-i citească rugăciunea, ceilalți căluigări sunt toți în așteptare afară pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu trăsăturile contorsionate de ticuri faciale. Privirile ni s-au întâlnit și am plecat în tăcere din cameră. Am coborât cu liftul, iar când am ajuns pe trotuar, l-am întrebat: — Și-acum ce facem? Lee îmi răspunse cu glas tremurat: — Găsește un telefon public și sună la Circulație. Dă-le numele lui Maynard și adresa de-aici și întreabă-i dacă au eliberat vreun talon cu datele astea în ultima lună sau cam așa ceva. Dacă da, obține descrierea automobilului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
continuă prezentare a jurnalelor de activități despre teatrele de război din Europa și Pacific pentru a da populației din Shanghai o idee despre războiul care tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
e proprietar aici m-a angajat să repar niște fire deznădite Înainte să vină noul chiriaș. Era destul de sigură că tipul ăsta spunea adevărul pentru că avea una din acele curele cu scule la brâu. — Pardon, spuse ea, cu o voce tremurată. Am sunat la ușă Înainte să intru. Nu m-ai auzit? El arătă Înspre căștile de la iPod care-i atârnau În jurul gâtului. —Prietenul meu...Începu ea, de fapt, fostul meu prieten, stătea aici. Și mi-am...ă... lăsat niște lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
neregulă cu vocea mea nu e legat de asta. Stătea și se uita la mine. Momentul de curiozitate trecuse. Raportul dintre noi se schimbase din nou. Ați cerut vreodată ajutor psihiatric, domnule van Pels? Am clătinat din cap. Nici atunci când tremurați? Știam că doctorul se înșală. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să mă întorc în tabăra DP. — Apropo de tabăra de refugiați - evaluarea psihologică era de obicei condiția pentru a primi o viză. Era al naibii de isteț, clar. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe rana deschisă. O arunc cu privirile înainte, ca să nu o văd cum cade lângă călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate, ce au așteptat în genele Adei, ca să i le usuce soarele. În dimineața când urma să apară în fața judecății, trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunica, secretară. S-a scris mult despre infama fișă medicală a președintelui. Are ceva la psihologie. Nu-i cazul să ne neliniștim, se pare că bunica va face puci. Pun deoparte Adevărul și deschid altceva, unde citesc cu greu rîndurile tremurate ale unui bătrîn ofițer de securitate care raportează că-n 1952 „ministrul Alexandru Drăghici nu accepta să fie Închiși oameni care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule, da, foarte mult! — Mă bucur și vreau să știi că oricînd vei dori, ai asigurată o slujbă aici. Trebuie doar să ne dai de știre. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Inez cu glas tremurat. Ed o liniști și se uită la mesaj. „Stensland la o chermeză la Raincheck Room, 3871 W. Gage. Adunătură de infractori, polițiștii de la Eliberări Condiționate avertizați. Te așteptăm. Keefer.“ Cei doi parteneri se Înclinară ceremonios și se Îndepărtară. Inez le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și pe care nu vrea s-o recunoască. S-a ridicat, și-a târât picioarele până la televizorul vechi, urcat pe măsuța înghesuită lângă ușa-glasvand ce despărțea camerele, și a învârtit din butoane. S-a retras, a așteptat până când din puricii tremurați s-a alcătuit lent o imagine clară și a urmărit-o și pe aceasta un timp. Era ce voia. Întorcându-se la locul ei, a strigat spre bucătărie: „Hei, guguștiucu, vino aici!“, dar glasul îi era acoperit de al comentatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei, a strigat spre bucătărie: „Hei, guguștiucu, vino aici!“, dar glasul îi era acoperit de al comentatorului. A strigat din nou: „Hei, guguștiucu, vino să-ți vezi telejurnalu’!“. Andrei Vlădescu a rămas un timp sprijinit de tocul ușii, privind imaginile tremurate transmise de televizorul vechi, dar prinzându-le într-un colț al vederii și pe cele două femei încremenite, una cu palmele așezate pe genunchi, frământându-le fără oprire, cu buzele întredeschise a uimire, cealaltă puțin adusă de spate, nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ani, douășopt, douășnouă, treizeci. Apoi s-a răsucit puțin în fotoliu, cufundându-se și mai mult și aruncând cu violență fumul țigării pe nas și pe gură și continua să vorbească cu o voce înceată și indiferentă, numai puțin tremurată, dar putea să fie și o părere. Dar nu-i spunea lucrurile știute, cum se căsătorise cu Vlad Dumitrescu și ce făcuseră în anii din urmă și ce fel de om era și cum i se părea că ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pierdut în câmpul lor, pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și gravuri, până vor fi readuse la viață de el ori de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
degeaba. Ai ceva de băut? Nu-s băutoare, dar din când în când îmi place să-mi înmoi buzele și vârful limbii în câte-o licoare... Fii bărbat serios, am venit să stăm de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]