599 matches
-
mozaicuri verzi de ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
rege lear, în cerul sacru domnul pe vatră, cu ochiul către lumea idolatră, o măsoară pe orbită la pândă cu harul lui și iertarea-i blândă. sunt mai străine dorurile-n vis, mai calpe sufletele ni-s, tot mai departe trena ta suavă, tot mai aproape viața de otravă, degeaba dezgropăm noi la cuvinte cuvântul este searbăd și ne minte... iarnă frumoasă, hofmmaniană, lasă-mă să visez pe argint de fulgi, cad catedralele în albul meu pur, se-aud de neunde
ORPHEU N-A MURIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347334_a_348663]
-
și râd că-i toamnă iar, Îi spun un bun venit și-ntreb de unde, A venit la mine cu-acest dar? Romanța toamnei Toamna se plimbă pe alei ca o doamnă, Distinsă, își flutură pletele de-aramă. Rochia lungă cu trenă, Frunze pastelate, brodate, șatenă. Își cântă romanța cu tainice viori, Parfumuri delicate și galbene flori. Crizanteme zâmbărețe în zeci de culori, Arome primenite în veri, o adori. În poală adună roadele toate, Ca zvelta fetișcană, pe toate le socoate. Fierbe
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
peste pământ, Cuvântul meu nu vreau s-apună, Lumina mea e prinsă-n rând. Darul meu fie cuvântul, Argintat cu praf de stele, Care-ascunde tainic gândul, Triste dorurile mele. Iarna Cu zăpadă pe genele-i lungi, Priviri sticloase, cerne fulgi, Trena-i plutește-n voaluri ample, Priveliște-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi, cochete. Nu vrea să îi deșire trena, Frumoasei ierni, boema. Dantelele nu vrea să-i strice, Cu razele ușor o atinge. Ce tandre sclipiri ades, Trimite cu mult înțeles. O protejază ca pe-o doamnă Și totuși în brațe o cheamă. Ea se dăruiește bucuroasă, Feciorelnică, frumoasă
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
din romanele lui Duiliu Zamfirescu sau Ionel Teodoreanu, dar aceleași ediții complete tipăreau un mare tiraj Turghenief; era acuzată de debusolare și pesimism lirica noastră, dar Esenin circula cu totala sa neatenție la realitățile sovietice; Tolstoi apărea masiv cu toată trena de studii despre el; până și despre Dostoievski se recunoștea a fi un gigant, chiar dacă la început se publica mai cu țârâita și cu mari studii care să-i explice „limitele religioase”. În plus, istoria lor cu slujbe fanatice și
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
RĂSUFLAREA Îți simt ades' pe tâmple răsuflarea Și-n glasul tău se torc atâtea vise Când tremuru-i trădează azi chemarea Și-un dor nespus în lacrime ucise Și-n umbrele de taine marmorate, Drapate-n cețuri și-ntrupate-n iele Ce-n trena nopții se topesc damnate Și se prefac în pulbere de stele. Răsfiră-ți gândul peste floarea vie Purtată-n suflet ca un talisman Căci rândunica-nchisă-n colivie Și-așteaptă zborul spre al tău liman. (18) Ion VANGHELE: MĂ NAȘTE
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și e viscol, ne dor tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar de lună-ntoarce Cununile de stele săgeți tâșnind din arce Cu razele-amețite ce sparg luciri de lacuri Și dame ce valsează cu umbrele în fracuri. Iubiri pierdute-n cupa
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
e de prinsă-n haos și cât e de tălâmbă... Pășește printre nouri și calcă printre stele, privind doar o cometă, fără să vadă-n juru-i cum altele-l urmează în dans cu piruetă.. I-adulmecă mirosul și îi sărută trena în mersu-i de regină și-i fericit, sărmanul, că l-a atins în fugă cu mâna ei prea fină... Privește cu-ndrăzneală la cei ce trag ocheade, e gata pus pe harță, nici nu mai ține seamă de vreun percept
DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345486_a_346815]
-
albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
2016 Toate Articolele Autorului Într-o ogradă îngrădită, Ce foarte bine-i îngrijită, Se preumbla, plin de-ngâmfare, Păunul cel fălos și mare. Și era mândru păunoiul, El coada și-o făcea cât foiul Din penele-i viu colorate - O trenă grea din nestemate. Într-adevăr așa era, Căci nu degeaba se fălea: Un cap frumos împodobit, Dar fudulia l-a tâmpit. E încrezut, nevoie mare, Asemănare chiar nu are, Însă pe cât se fandosește, Prostia doar îl depășește. Știți de ce vă
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]
-
val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, ... Citește mai mult ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂSemeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșeșteMantia-și trece-n grabă pe creasta unui dealLa poale, crude ierburi și pacea ce domneșteRăzbate lin spre crânguri un plânset de cavalStrăpunge liniști scurse din cerul primenitCu ploi
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
calăCe amorțise-n glastră. Un val de-ntunecimeîși unduie mătasea-n ocean pictat cu visePe boltă ard luceferi când jarul din laleleSe stinge-n bobi de rouă; firavele narcisePrivesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele.Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri,... XVII. GEORGETA RESTEMAN - IOANA RESTEMAN: „SURÂSUL UMBRELOR” - O REUȘITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 864 din 13 mai 2013. „La Bologa, Dumnezeu a semănat un sâmbure de geniu”! Bologa, județul Cluj, la amiază
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
maci în suflet, cu onoruriDe lied-uri lin șoptite de-o vioarăAș ști s-adun din unduirea ierbiiDoar adierea blândului zefirPrivind la râu cum se adapă cerbiiSă-nlătur spini din rug de trandafir înmiresmat, în sângeriu veșmântDe taine prinse-n trena nopții sluteApoi să-mi iau tainul din cuvânt îngenunchind în clipele durutePe lacrimi reci din roua diminețiiCu pumnii strânși dar sufletul deschisStrivind în gând amărăciunea viețiiDar pribegind prin colțul meu de vis...MI-E DORMi-e dor de-un colț de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012. Vreau toamna de-acasă ... cum aștept să-mi îmbrățișez toamna... toamna de-acasă, din munți știu sigur că „doamna” mă vrea și Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul meu în
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub noapte cu stele vrăjit de lună, gând hoinar cu toamna în plete, zgribulit, cântând întruna, dragostea, ce-n soare piere. Ideatic, nebunatic, alergând cu bruma trenă se încurcă, se destrupă în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii
NOAPTE CU PLETE LUNGI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372728_a_374057]
-
în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
cerurile-n pălmași parc-am fi doar noi în univers.... V. TOAMNĂ INUTILĂ, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015. Ce toamnă inutilă pândește lângă noi, Se scutură pe frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
în toamna cu chipul arămiu! Nu-mi pasă ce va face: să plece, să rămână. Cu tine lumea are parfum de verde ... Citește mai mult Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,Se scutură pe frunze în straie de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploiMimează revenirea de stranie regină.Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii,Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate.Sub ceruri decojite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
acum. Am mai trăit-o? Amețită de hora lor ... cad în visare ... De la începuturi hainele Evei se arată: un corset al Munților Carpați cu o fustă multicoloră de galben, verde, cu dungi și puncte albastre, ce se prelungește cu o trenă verde, gri-albastră: Delta Dunării și Marea Neagră. Din împreunarea cu bărbatul ei, Adam, au luat nașterii și fiii poporului român, un popor creștin-ortodox, stabil pe acest scump și sfânt pământ românesc, răbdător în griji și suferinți, încercat de ispitele altor neamuri
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
aduna culori pe un șevalet ce urmează a picta femei din Tahiti. Toate zâmbind împletind din flori coronițe. Încă nu s-a declanșat mirosul hamsiilor prăjiți și a cafelei. Eu cafengiu nu vreau cafea în clipa când Luna își retrage trena din mare. Aș privi-o cu nesaț printre gene leneșe dornice de mai multă visare. Tocmai clipa asta vreau să o prelungesc. Cum ar fi un pescar care a pierdut marele pește și în loc să se îndrepte spre țărmul satului, își
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]
-
un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător...Frânt, de atâta zbor și căutare, Craiul a găsit, în sfârșit, ceea ce căuta, atașându-se tot mai mult de floarea iubită... Mantia nopții a coborât peste tărâmul Cetății Soarelui, învăluindu-l în trena-i țesută cu stele. În zori, l-am găsit în același loc, înconjurat de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzația unui roi spectaculos de fluturi... Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune... *** FLUTURE DE NOAPTE (Dedicată prietenei mele de
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]