616 matches
-
visează. Viorel cobora ușor cu sărutările pe corpul tânăr și plăcut proporționat al soției sale, chiar dacă se apropia de cel de al treilea deceniu de viață. Fiecare sărutare depusă pe pielea fină și plăcut mirositoare, făcea ca partenera să-i tresalte ca în urma unor șocuri electrice. Când sărutările sale au ajuns la încheietura pulpelor, Ramona ne mai suportând această „tortură”, l-a prins de gât cu o mână și cu cealaltă de sub braț și la tras spre ea, șoptindu-i: - Te
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
De prin tufișuri Și mărăcini, De prin desișuri Și vizuini, Ies ursuleții, Râșii, mistreții Și veverițele Prin aluniș, Ieș și căprițele, Ies și vulpițele, Și prepelițele În luminiș. O rândunică Își spală-n baltă Penajul sur. O rămurică În plop tresaltă De bun augur. E sărbătoare peste tot în țară, Se-mbracă iar natura-n primăvară, O toacă bate la o mănăstire, De Învierea Domnului dă știre. Copiii ies și ei din case, blocuri, Pe ulițe, prin parcuri, pe maidane, Se
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
zâmbește mândrul soare Și vesele se-ntrec izvoare. Natura este în schimbare, Nu este ger, dar e răcoare, Iar ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe vestitoare. În poienițe e splendoare De flori și gâze la plimbare, Iar din zăvoi, privighetoare, Trimite triluri cu-ncântare. Veniți, băieți, la-mbrățișare Să dați la
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex, Să scrie noile legi într-un codex, Să-și vindece rana din index. Mă zgârie pisica timpului mort, Mă mușcă dulăul prezentului spart, Dar mă vindec într-al „pot
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
te strâng în brațe, cu dragoste fierbinte, Sufletul să-ți sărut, pe ochi să-ți pun Pecete? Eu nu sunt trist, Măicuță, și nimeni nu mai fie! E ziua ta cea sfântă, e zi de sărbătoare, când cerul și pământul tresaltă pentru tine, iar fiii tăi resimt născând, din dor, culoare. Mă rog la cer, Măicuță, să te cinstesc mereu: Roș’, galben și albastru mi-e sângele în vene, Mi-i tânăr iarăși gândul, dar sufletul îmi plânge Că-n fiecare
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
privirea. Porni ușor pe direcția în care știa că este Slobozia. Când soarele se apropia de apus văzu în zare casele orașului. În scurt timp observă și silueta casei lui, în fața căreia, văzu că se jucau câțiva copii. Inima îi tresăltă de bucurie, gândind că s-ar putea să fie copii lui. La un moment dat, îi văzu cum toți o zbughesc cu repeziciune în curtea casei.De la distanța la care era nu îi auzi cum, după ce intrară în curte, strigau
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
copilărie. Stările sufletești complexe sunt surprinse de Camelia Ardelean cu acuratețe. Autoarea știe să închege întâmplări, totul curge armonios, precum viața, uneori. Proza este clasic construită, cu economie de mijloace artistice - psihologic prezentate. Viața se derulează firesc. Sub aroma cuvintelor tresaltă adevărul trăirilor. Se degajă la lectură talentul analitic al autoarei. Construcția povestirii are rigorile ei, duse, cred, cu trudă până la capăt. O conciziune demnă de admirație. Vizitatorul misterios ne introduce în lumea ziariștilor care cercetează cazuri interesante. Ioana, angajată la
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
Prin pâlcuri de gânduri notate-n agenda , Stau zgomote surde închise incert În noaptea cu luna din legendă ... Un cer în minte și-un cer albastru intens Mă ascunde în tine când îmi răsună auzul Prin zbor de foc luna tresaltă dens Când îmi vorbești cu ochii fără să mă vezi ... Fluturii își ascund aripile între castele În razele lunii că într-un paradis , Și-n zborul lor haotic către stele Sclipesc în noapte că într-un vis ... În adâncă tăcere
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
vitraliile scăldate într-o cromatică vie, strălucitoare și atrăgătoare ce pune în lumină linia sigură și grațioasă a siluetelor sfinților. Și cugetând la tot ce privirea și sufletul poate să cuprindă, vedem cum astăzi, după numeroase împliniri, biserica mănăstirii noastre tresaltă de bucurie, căci < >. Izvor de bucurie coboară în sufletul nostru această sfântă sărbătoare - a mărturisit, în continuare Maica Cristina, la care am ajuns cu jertfă și cu biruință. Această târnosire încoronează truda, jertfa noastră, cu bunătate, cu iubire, cu încredere
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
punct al Capitolului II - referitor la Breviarul folosit de Sfântul Francisc - este de natură să emoționeze cititorul, care fiind pus în fața cărții de căpătâi a Sfântului Francisc și a unuia dintre cele mai vechi Breviare portabile, nu poate să nu tresalte la gândul că această veche carte, păstrată la Assisi este într-o strânsă și tainică legătură cu viața Sfântului Francisc și are istoria sa, fiind, după moartea Sfântului, folosit de către fratele Leon iar apoi dăruit surorii Benedicta, cea care i-
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
pierd definitiv prin labiritul impulsurilor ce veneau disnspre chipul ei concentrat acum în oglinda citirii. Își mișca uneori buzele ce îi conturau geometria perfectă a gurii, ochii îi ridica și cobora printre litere și mă uitam despletit cum respirația îi tresaltă sînii și îi modela forma trupului încorsetat în liniile unei rochii,transparent îmbrăcată în mijlocul verii. Ce noroc are cel ce este iubit de o asfel de femeie, mă gândeam rătăcind prin coclaurile minții mele încețoșate în simțurile pe care nu
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Spre malul altui timp Cu grijă mă strecor prin gândurile mele, Să regăsesc cuvinte, necuvinte, agățate-n stele. Se înfioară iar, pe pieptul meu ce-a tresăltat Alintul dăruit de tine, când m-ai îmbrățișat. Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
gâlgâit de ură. Ne afișăm în lume,o falsă castitate. Răul din noi se zbate,cu tăciuni săi de zgură. Nu-i fericire în lume,purtăm în noi păcatul... Ne risipim puterea,purtăm pe grumaz jugul. Se stinge-ncet speranța, tresaltă necuratul, El ne deschide iadul, ne pregătește rugul. Cel ce păcătuiește,justifică prin sine, Răul vădit în trupu-i din clipa zămislirii. Prin coabitare cu valențele Divine, Se primenește-ntr-una în vatra omenirii. Cel ce relevă-n viață,Eul suprem șoptindu-i
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
Covârșit de toate, se ghemui mai tare în unda rece de apă-fier-tare... Cum, în afară de rânduielile Mumei, mai erau de aflat multe, încă multe?! Și dădu să se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!... * La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi săgetară împletitura de unde și, pe loc, se năimi parte la cele aflate, la
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite de dorințe. Când femeile dădeau capul pe spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în hățișuri de visări, Călin ataca melodia „pe vale, țațo, pe vale/ c-a făcut fasolea floare/of...” Dacă vreuna îi zâmbea cu subînțeles în acel moment
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inimă să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte
MAMEI de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372541_a_373870]
-
pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea nopții de vară. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sălbatică, jucându-se cu buzele sale, sărutându-le cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeași dăruire, culegând magia senzațiilor
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
a patrimoniului național și a dimensiunii sale de unitate, națiune, conștiință patriotică, tot ceea ce înseamnă demnitate, onoare și glorie pentru neam și țară. Mai au nevoie românii de unitate și conștiință patriotică? Oare câte repere naționale ne mai fac să tresăltăm de bucurie? Nevoia de a apropia timpurile, fie ele mai îndepărtate, fie mai apropiate, în special pe acestea din urmă, o resimțim, astăzi, tot mai acut, când trecem prin momente de încercări datorate deselor schimbări în cadrul arhitecturii de securitate mondială
26 IUNIE – DRAPELUL NAŢIONAL NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM O ŢARĂ DE APĂRAT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371069_a_372398]
-
trei accepțiuni principale: viață interioară, cultură, viață duhovnicească. Primul sens pune accentul pe trăirea intensă a clipei, presupune entuziasm, frământare, pasiune. Este cultivat de omul căruia îi plac trăirile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul său tresaltă și refuză limitările. Este evidentă în acest caz dimensiunea psihologizantă a ideii de spiritualitate. A doua accepție privește trăirea orientată axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea raționalistă. Modul în care poate fi trăită această spiritualitate este multiplu, după cum multiple sunt
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
sunt strigătul în pustiu al omului conștient de menirea lui în această vale. Câți ochi vor privi cu speranță și încredere spre poemele sale, câte urechi se vor apleca la sunetele neauzite, ca ale ierbii, ale cuvintelor, câte inimi vor tresălta, recunoscându-se, câte suflete se vor întoarce acasă după peregrinări istovitoare, este greu de spus. Fiecare face lumină cât poate. Depinde doar de acea deschidere a celuilalt, spre oglinda din față. O voce atât de distinctă în peisajul liricii actuale
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe fruntea sa poetul are scris prin
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de înger se-aruncă din înalt Să mai trezească viața în clipa înserării, Să lumineze astfel și umbrele și zorii. Pe fruntea sa poetul are scris prin
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
ai tot mărit și imn de slavă aduc eu Ție Celui mai Mărit întru întreaga Împărăție! 72 Slavă Ție! că m-ai împresurat cu Lumină Să niciodată peste mine, nu e noapte deplină Atunci când o parte mi-e întunecată Cealaltă tresaltă în lumină împărată. 73 Slavă Ție! pentru Legile divine Slavă Ție! pentru tot ce vine de la Tine Slavă Ție! pentru putere și cârmuire Slacă Ție! pentru întreaga Ta zidire. Creatorul: 74 -Eu voi veni din nou, iubita mea În puritate
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
gândul orișicui nu voi să-l cutreier. Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt. Gândiți cât mai profund și mai ales. Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt Și răspândesc cu el întregul Univers. În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă, Din gânduri e țesut al meu destin. Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă. De mare bucurie - și mari dureri se țin. Spre nenorocul meu - când norii dau năvală Și tot ce am măreț înnăbușă în ceață, Nu schimb
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
inimile publicului. Publicul este un râu iar Florin Piersic este afluentul lui. Nimic nu-l mai apasă de sus pe nimeni, când vine în fața sa, Florin Piersic. Chiar dacă s-ar pregăti de somn o inimă, odată ce apare Florin Piersic, ea tresaltă ca spumele mării ce nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care încheierea unui rol inaugurează un altul, Florin Piersic nu joacă personaje ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]