622 matches
-
căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-te uimită după ce ne întoarcem din dragoste cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ăsta. Dacă nu găsesc ceva cât de cât decent, mai bine înghit cianură. Iar gândul de a înghiți cianură îl făcea să se prăpădească de râs, cu un „ha, ha, ha“ colosal, cu toată gura, iar claia de păr îi tresălta. — În orice caz, zicea el, prefer să stau în pat și să mă scarpin în pantaloni, Mămico - maică-sa cea cu fuste și picioare de dansatoare spanioloaică - nu ești așa de bătrână să nu-nțelegi ce vreau să zic. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din toate. Ea nu m-a pus să aștept și nici nu a părut grăbită. Ca și cum m-ar fi studiat cu luare aminte, cu mintea unei persoane care deja capitulase, și cu buzele, mâinile și părul ei, pieptul care îi tresălta, picioarele, fără să fie folosită nici un fel de forță, părea că se petrecuse un fel de schimb sau de transfer între noi și că ne transformasem într-o altă persoană care nu existase până atunci. Era sentimentul puternic al dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și apoi vecinii au văzut-o cu bărbatu-său la film ținându-se de mână și sărutându-se ca niște tineri amorezi. M-am bucurat că a ieșit așa și că s-au iertat unul pe altul. Inima mi-a tresăltat de bucurie că au reușit să își păstreze căsnicia. Eu am spus: Dar trebuie să îți fie milă și de nevastă. De ea trebuie să îți fie chiar și mai milă, a spus Mintouchian, pentru că ea a fost cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vesta portocalie de bumbac, legată În talie, pe care o purta pe deasupra m-au făcut să-mi strâng ochii ca În fața soarelui. — Haine mai Închise la culoare n-ai, Lesley? am remarcat eu iritată. Ea scutură din cap și haloul tresăltă ca În reclamele pentru fixativ. — Nu mai am de când mi-am aranjat culorile. Acum sunt Primăvară spre Vară. Am măsurat-o din priviri cu oarecare tristețe. Așa cum bine subliniase și Hawkins, cineva o ucisese pe Linda și tare mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și-a oferit emoția nerăbdării și curiozității. Sau poate că era mai curând senzația pe care ai avea-o într-un leagăn lent, visător, zburând în sus, zburând în jos, un fel de amețeală, o clipă de anticipație ce-ți tresaltă în măruntaie. Chiar o vagă greață și simțământul de a fi brusc mișcat din loc, ca într-o stare de beție: Alex era surprinsă de propriile-i senzații, dar își dădea seama că se afla de câtva timp în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că tocmai se strecurase pe furiș și că era numai parțial vizibil. Așa stătea și acum, uitându-se la maică-sa pe sub sprâncene. „Doamne, cât e de îngâmfat!“ își spuse Alex. Dar, în același timp, inima i se strângea, îi tresălta, o ardea. Acum se învârtea prin salon, atingând lucrurile, mutând figurinele de bronz care zăcuseră în același loc, pe consola căminului, încă din copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un eveniment fericit pentru fiecare dintre noi, ca și primirea unei scrisori. De aceea, situațiile respective erau speculate pentru glume de felul: Vasile Fetescu, ți-a venit de-acasă! sau Mihai Munteanu, ai o scrisoare la domnu’ pedagog! Cel anunțat tresălta de bucurie și se dezumfla când își dădea seama că fusese victima unei păcăleli. Evenimentele, faptele, împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
au lăsat desene neștiind să scrie, apoi au învățat și astfel ai apărut și cuvintele scrise care ne-au definit imaginea. Ce imagine îți apare când auzi de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, A.I.Cuza. Cun îți tresaltă inima când vezi portrete ca ale lui Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, ce frumuseți îți apar pe retină când se vorbește despre Grigorescu, Aman sau Brâncuși. În bibliotecă se găsesc milioane de cuvinte, dar ori pe care l-ai auzi comun sau
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Am Întrebat‑o. — Dacă aș fi știut ce slavă au sfinții În cer, aș fi făcut tot ce aș fi putut ca să Îndur chinuri și mai mari. După această Întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie și slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac ... doxologie neîncetată”. În alt loc, același cuvios părinte, Într‑una din epistolele sale, a adăugat : „În toată viața mea nu‑mi voi putea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
iubiți. Emoția mi se simți În glas și lacrimile Începură să-mi lunece pe obraji când, după o absență de douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl, mama, frații și surorile 196, când i-am strâns la pieptul meu ce tresălta de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun venit. Fiind Înștiințați de ziua sosirii mele, aceștia amânaseră botezul fiicei fratelui meu, stabilind ca acesta să aibă loc după Întoarcerea mea, pentru a spori și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest gen de metaforizare paradox, În fond imaginile respective sînt insolite și contradictorii, dar schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întoarcerilor din URSS”, al cercetărilor în rândul lumii muncitorești, prin fotografii și filme, fiecare își povestește trecerea prin paradis, ca tânărul Maurice Thorez, viitor conducător al PCF*, în 1927: „Acolo s-a realizat prima revoluție prezisă de Marx! Cu inima tresăltându-mi, am pătruns în această lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poate reprezentantul cel mai fidel al locului său de baștină. Coexistă în sine ușurința lepădării portului său de "plugar" cu conviețuirea interetnică întotdeauna bună. Prietenul său din perioada școlii arădene, devenit tovarășul de pahar, e Buczy Arpad. Iorgovan ascultă și tresaltă la fel la cântecul lui Novac, la Ardeleana și la Ciardaș. Bărbatul, cu greu poate fi însă considerat ca tolerant atâta timp cât delimitarea de ceilalți îi e a doua natură. Mândria nu îl lasă să treacă dincolo de sine. Chiar și atunci când
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în casa de la țară (aflată în localitatea Solara, Monferrato) unde crescuse, sperând că acele locuri și prezențe care i-au fost dragi, îi vor fi de ajutor în strădania lui de a-și recăpăta viața pierdută. Zis și făcut. Yambo tresaltă în fața peisajului păduros și a podgoriilor (evocate de concitadinul său Eco cu o mare eficiență expresivă), deși va fi atras mai cu seamă de podul casei, imens și labirintic. Toposul căutării de comori sau al întoarcerii la obârșii capătă o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști străjuiesc și-n ele, / cum stau încremenit îmi uit de mine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă În fiecare zi la gară, așteaptă trenul, și se Întoarce Întristată că nu mai vin. Mergem apoi În oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a sosit colega de tăvăleală. Vechiul nostru apartament e liber. Îl reluăm și viața noastră adaptată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un eveniment fericit pentru fiecare dintre noi, ca și primirea unei scrisori. De aceea, situațiile respective erau speculate pentru glume de felul: Vasile Fetescu, ți-a venit de-acasă! sau Mihai Munteanu, ai o scrisoare la domnu’ pedagog! Cel anunțat tresălta de bucurie și se dezumfla când își dădea seama că fusese victima unei păcăleli. Evenimentele, faptele, împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
chiar dacă este imperfectă sau se ajunge cu mare trudă la ea - decât produsul finit, teza compactă, Încheiată, bună de pus În vitrină. Oralitatea e mult mai creativă decât scrisul. Vorbind (sau ascultând pe cineva) Îți vin idei, mintea vibrează, sufletul tresaltă, credința se deșteaptă. În plus, În interacțiunea directă nu numai mințile se pricep, ci și ființele se percep. Dincolo de intelect și de ceea ce poate el, mai punem pe tapet și altceva. Gesticulațiile, mimica, pantomimica, mișcările trupului, Îmbrăcămintea etc. vin cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și bucurie, spus și nespus. Stările pure sunt ușor decelabile, sunt terne, la un moment dat te lasă rece. Ele nu ridică probleme, nu sunt dilematice, nu stârnesc neliniști și repoziționări. Când lucrurile se amestecă, realitatea devine interesantă, iar spiritul... tresaltă. Nu pentru că ne instalăm iremediabil În mirare, ci pentru că e posibil să găsim În sfârșit răspunsuri nedezlegate Încă până acum. Intrăm Într-o zodie a refacerii și Întremării. Cum de este ceea ce este? Ce va fi? Cum va fi? Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]