5,174 matches
-
satisfăcut. Ceea ce nu se întâmplă decât în ocazii cu totul deosebite. Alături de ei, Alice Mavrodin: muzicologie de clasă înaltă, cu avantajul de a stăpâni limbajul radiofonic care nu are voie să fie ermetic. În sfârșit, la sfârșit cum să nu tresari când Waltraud Meier cântă Moartea Isoldei cu alt glas mai profund, acoperit de negură și stigându-se încet din această lume?
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
tristă am plecat de la Operă, cu mulți ani în urmă, după ce am văzut-o pe Svetlana Beriozova în Lacul lebedelor .Fusese impecabilă ca tehnică, o tehnică situată la cel mai înalt grad de performanță. Dar, pe parcursul celor patru acte, nu tresărisem nici măcar o dată, emoționată de un gest personal care să îmi dezvăluie o cută ascunsă a sufletului ei. La Baiadera, suport cel mai greu actul doi, atât datorită muzicii lui Ludwig Mincus, cât și libretului, o nefericită pastișă după actul doi
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
intră în librării la bucată, la pachet, la cutie sau de-a dreptul la container. Devenită o marfă ca oricare alta, cartea începe să aibă parte de același tratament: mult prea multe obiecte sunt interschimbabile pentru ca vreun librar sensibil să tresară în fața unui nou titlu. De ce-ar tresări vânzătorul de la magazinul de detergenți în fața cutiei viu colorate ce conține cam aceeași marfă?! Pe vremuri, citeam sistematic, obligat, între altele, de îndatorirea de cronicar literar. Astăzi, deși citesc mult, constat că
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
cutie sau de-a dreptul la container. Devenită o marfă ca oricare alta, cartea începe să aibă parte de același tratament: mult prea multe obiecte sunt interschimbabile pentru ca vreun librar sensibil să tresară în fața unui nou titlu. De ce-ar tresări vânzătorul de la magazinul de detergenți în fața cutiei viu colorate ce conține cam aceeași marfă?! Pe vremuri, citeam sistematic, obligat, între altele, de îndatorirea de cronicar literar. Astăzi, deși citesc mult, constat că sunt din ce în ce mai puțin informat și competent. În afara lecturilor
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
adevăratul filozof e de fapt un poet liric cu virtuți de dansator, dar un dansator a cărui ureche muzicală îi poate converti mișcările trupului în inflexiuni ale vocii. Așadar, mișcarea unuia din cele trei elemente atrage mișcarea celorlaltora două. Trupul tresare cînd intonezi cuvintele, iar cuvintele se leagă mai ușor atunci cînd sînt precedate de cadența sonoră a unei înlănțuiri fonice. La fel, gîndirea se mișcă în ritmul trupului, iar trupul ascultă de cadența sunetelor melodiei cîntate. Gîndim cu trupul în
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
șoseaua avea borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o salte. - Ușor, spuse ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o salte. - Ușor, spuse ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul dispensarului opri
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se învârtea ca un animal într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc în țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori a tânărului "poet" expresionist de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă sculptează-n amintire?/ De voi se înfioară frunza-n codri/ Și fermecate curg a noastre râuri./ Tresari tu, Transilvanie, l-al lor nume/ Și-ntinerește inima-ntr-al nostru neam." Cu deplină justețe, Iordan Datcu argumentează că Ioan Șerb, trăgându-și seva sensibilității sale din creația populară, i-a consacrat acesteia o preocupare constantă, valorifi-- când-o
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
apare ceva care îți tulbură seninătatea: un articol prost scris, o tehnoredactare deficitară sau o polemică născută din nimic în cursul căreia semnatarul se folosește de o temă oarecare pentru a-și plăti polițele secrete. Tocmai de aceea cronicarul a tresărit surprins văzînd cum atmosfera revistei Familia iese din tiparul obișnuit al eșecurilor noastre gazetărești: revista orădeană se impune prin armonie și prin aerul distins al unei gazete în cuprinsul căreia ochiul cititorului nu e biciut de discordanțe, excese de ton
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
Cel puțin două zile am putut să nu mă gîndesc la nimic, să uit că nu am bani, să uit de chirii, proprietar, etc. Dar iată-mă întors și mă întreb cum voi ieși din încurcătura în care mă aflu. Tresar la fiecare zgomot de ascensor, la fiecare pas care se aude afară pe sală: nu cumva vine proprietarul, sau portarul, sau cineva de jos, de la administrația imobilului, să ceară chiria care trebuia plătită încă de ieri?". Și tot asemenea autorului
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele rostogolindu-se și dând ocoale câtorva scorburi sub picioarele mele - fojgăieli de tot
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
geamuri. Totul e aproape uman. De aici, de sus, nimeni nu poate dormi. Clădirile se unesc într-o singură umbră și vine așa o răcoare sterilă în partea asta tristă din Boston. Mișcările umede ale oamenilor strălucesc puțin și-apoi tresar din monitor. Deocamdată nimic nu va lua liniștea lucidă de metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se spargă peste celelalte străzi. De la Mânăstirea Dealu Din marele calm ce
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că peste nouăzeci la sută din mulțimea adunată era formată din români - majoritatea lor ardeleni". Românii sînt, ca și portughezii, cetățeni ai unei Europe de limită. Din care pricină s-au adaptat ușor atmosferei locale
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi, este chemat de tovarășa Emilia, nimeni alta decât soția colonelului-băbuță, să dea socoteală de ceea ce se citește acolo. Alteori firul e rupt de observații care te fac să tresari: fiecare dintre noi are organul de simț pentru Dumnezeu, spune la un moment dat scriitorul, dar la unii este mai ascuțit, la alții mai atrofiat. Privit de sus, romanul generează unde concentrice: universul, în centrul lui Pământul, în centrul lui
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și frunzișul// ochii-mi se vor stinge/ în lacrima ta/ verde// (...) să nu plîngi/ la răscrucea de vînturi/ senină/ de mine/ aminte să-ți aduci" (Steaua albă).
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
nevoia să se spele cu spirt la ochi. CTP explică reacția controversată pe care a avut-o după moartea lui Sergiu Nicolaescu: "Aș vrea să spun câteva cuvinte în apărarea unei minorități, a oamenilor din țara asta, puțini, care nu tresar la filmele lui Sergiu Nicolaescu, care nu au fost emoționați de filmele domnului Sergiu Nicolaescu, care nu consideră că filmele domnului Sergiu Nicolaescu au adus un pic de progres în arta cinematografică românească, nu vorbesc de cea mondială, deși domnul
CTP explică editorialul controversat: "Zeci de clișee, opera domnului Nicolaescu" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80439_a_81764]
-
absența emoției trăite și a emoției transmise, discursul a fost o cufureală de vorbe goale". Jurnalistul a adăugat că Victor Ponta a exprimat "ceea ce este, un golănaș fără țară, fără morală, fără suflet", care l-a adormit prin monotonia discursului. "Tresăream de fiecare dată cînd oratorul lăsa impresia c-a terminat", scrie Ion Cristoiu, adăugând "mai avea ceva de spus". Dar acel ceva de spus nu dădea seamă de un Proiect de țară, de un Ideal pentru care candidatul și-ar
Ion Cristoiu critică dur discursul lui Victor Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77315_a_78640]
-
criză, generate de eclipsele în comunicare. Tabloul singurătății în cuplu este privit din nou din exterior, filtrat parcă de obiectivul unui aparat de filmat: "Aici, în acest cuplu,/ E liniște./ Nimeni nu mai râde,/ Nimeni nu mai plânge,/ Nimeni nu tresare./ Muzică aceea nu se mai aude,/ Viața... cameră goală,/ Din care cineva s-a mutat irevocabil,/ Lăsând în urmă un disc mut/ Care se învârtește în neștire." (p. 49) Fericirea conjugala" devine o banală formulă matematică îndărătul căreia se ascunde
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și Roșu cu mult galben: "Veghea înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un picior alintă epiderma covorului zburător.// Primăvară./ Verde întinat de relicvele evacuate de vânt.// Așteptare." Adaug cu mâhnire. Grăbită e viața artistului
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
de onorabil altminteri. Unde scrie că bunele intenții nu pot coexista cu perversitatea? Dincolo de o scriitură în cavalcadă, din care vă invit să gustați acum doar o felie, impresionează la Jauffret detașarea cu care își privește eroul: nici un mușchi nu tresare pe chipul scriitorului intrat etanș în pielea naratorului. Dacă marchizul de Sade avea mintea plină de teorii revoluționare pe care le livra victimelor între două reprize de păcat, naratorul lui Jauffret nu are nimic de adăugat faptelor. Quand dire c
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
era foame, am început să mănânc din porția mea. Friptura era bine făcută. Când am terminat din farfuria mea, mi s-a făcut poftă să iau și din a ei. N-am îndrăznit. - Ați putea măcar să gustați o bucățică. A tresărit, apoi a rămas din nou nemișcată. - Vă e cald? Mi se părea că disting niște picături de sudoare pe fruntea ei. M-am dus să rog să se deschidă o fereastră. Mi s-a răspuns că ceilalți clienți s-ar
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
la p. 12 domnului I. Maxim Danciu. Dar cu toată impresia de lucru bine făcut, Tribuna mai cuprinde mici insule de brambureală verbală. E ca atunci cînd, delectîndu-te sincer cu paginile unei reviste pe care o citim pagină cu pagină, tresărim uneori pe nepusă masă, neplăcut surprinși de lovitura unor măciuci verbale. Este cazul articolului "Despre noi...", semnat de Ioana Cistelecan, ce se vrea probabil o recenzie la cartea Alexandrei Târziu, Libertatea pentru captivi. Din păcate, recenzia e atît de clară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]