877 matches
-
cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă din complexul oedipian. Limbajul poetic și factura expresionistă au făcut ca
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
A avut aproape 30%, nu? Mircea Mihăieș: 28% - el, În ipostaza de candidat prezidențial. Vladimir Tismăneanu: Vreau să atingem acest subiect. Partidul România Mare este, pe de o parte, un partid de tip tribunisien, cum spun francezii: clădit În jurul unui tribun. Cu sau fără ghilimele, Vadim Tudor este un tribun. Partidul său e mult mai puțin instituționalizat decât alte partide politice, a jucat și joacă În continuare cartea antisistemică la nivelul retoricii. Dar la nivelul practicii politice, el este un partid
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În ipostaza de candidat prezidențial. Vladimir Tismăneanu: Vreau să atingem acest subiect. Partidul România Mare este, pe de o parte, un partid de tip tribunisien, cum spun francezii: clădit În jurul unui tribun. Cu sau fără ghilimele, Vadim Tudor este un tribun. Partidul său e mult mai puțin instituționalizat decât alte partide politice, a jucat și joacă În continuare cartea antisistemică la nivelul retoricii. Dar la nivelul practicii politice, el este un partid sistemic. De aici și contrastul Între ceea ce spune și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
, Ioan Alexandru (16.IX.1886, Brașov - 2.IV.1954, Brașov), poet și gazetar. Bunicul, avocatul Ioan Bran-Pop de Lemeny, fusese revoluționar pașoptist și tribun al românilor transilvăneni, iar tatăl, Nicolae de Lemeny, doctor în drept, studiase la Viena. Mama, Minerva Bran-Lemeny (n. Caravia), provenea dintr-o familie de comercianți brăileni. B.-L. urmează Liceul „Andrei Șaguna” și Liceul german „Honterus” din Brașov, apoi face
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
de istoria unei românce căsătorite cu un străin). O alta, Nu pot să dorm (1984), îl evocă pe Timotei Cipariu ca apărător al identității naționale a românilor în confruntarea cu Imperiul. B. este și autorul unei monografii, Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Eroii fabulelor, București, 1965; Fântâni și stele, București, 1965; Fiica Dunării și a mării, București, 1966; Cele patru anotimpuri, București, 1966; Ecce tempus, București, 1968; Orga de mesteceni, Cluj, 1970; Poeme, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1970; Emil Isac, un tribun al ideilor noi, Cluj, 1972; Zăpezile de acasă, București, 1972; Noapte cu privighetori, ed. bilingvă, tr. Marcel Pop-Corniș, București, 1973; Templul din afară - The Outlying Temple, ed. bilingvă, tr. Marcel Pop-Corniș, București, 1975; Ultimul drum, București, 1975; La zei acasă
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Criticul descifrează mesajul poeziilor lui Aron Cotruș, le sistematizează sensurile pe coordonatele unor teme și motive centrale, le relevă simbolurile caracteristice, precizând că toate acestea converg spre conturarea unui profil armonios și inconfundabil al unui autor din familia poeta vates, tribun și profet al neamului său, în a cărui lirică dimensiunea națională și cea socială se îngemănează până la deplina contopire. În Copilăria unui Icar (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), pornind de la simbolul antic al omului care încearcă să înfrângă vămile văzduhului, B.
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
el: — Manifestările astea exagerate de... Plescăie ezitant din buze: — ...de respect... — Respect, așa e, preabunule, se îndoaie Fulcinius din șale. Consideră că acest cuvânt are conotația adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slujba asta. După ce a murit Marius Aemilius, un an de zile principele nu a reușit să-i desemneze un înlocuitor. Poziția de rex nu are nici o valoare politică, așa că toți fug de ea. Până când a pus ochii pe Lucius. Era tribun. Adus tot de el de la Alexandria. A făcut ce-a făcut și l-a înscris pe lista întocmită de colegiul pontificilor. După care l-a ales. Fără să-i ceară părerea. L-a „luat“, cum ziceau cei din vechime. Ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și el acolo, replică Pusio. Lui Rufus tonul îi pare misterios. Dar nu mai apucă să se în trebe de ce. Celălalt continuă sec: — Împreună cu soția. — Da? O veste într-adevăr neașteptată. Înseamnă că Augustus îl ține la mare cinste pe tribunul gărzii călare, căci altminteri locurile rezervate femeilor sunt în rândurile superioare, sub portic. Până și unii senatori și cavaleri stau de-a valma cu mulțimea. Nu spune însă nimic. Lângă el, călărețul își verifică cu un aer concentrat fibula de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de neamul ăla de trădători. Probabil de-aia au trecut la ubi. Dar l-au salvat pe Caesar. Fără cei patru sute de germani pe care-i avea cu el, dictatorul ar fi fost prins în capcană. — Te numeri printre beneficiarii tribunului? întreabă printre dinți. Chiar dacă îl perie și-l pupă-n fund pe tribunul gărzii, tot nu se explică cetățenia. Asta dacă nu cumva relațiile dintre ei or fi mai degrabă de fidelitate tribală, de pe vremea când hălăduiau în nădragi prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-au salvat pe Caesar. Fără cei patru sute de germani pe care-i avea cu el, dictatorul ar fi fost prins în capcană. — Te numeri printre beneficiarii tribunului? întreabă printre dinți. Chiar dacă îl perie și-l pupă-n fund pe tribunul gărzii, tot nu se explică cetățenia. Asta dacă nu cumva relațiile dintre ei or fi mai degrabă de fidelitate tribală, de pe vremea când hălăduiau în nădragi prin ținuturile lor de baștină. — Împăratul m-a promovat principalis, anunță sfidător Pusio. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbit. Într-o stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de ieri de la amfiteatru. Au căzut oameni, nu numai din rândul plebeilor, dar și soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a fost rănit, pe când încercau să pună capăt ciocnirilor iscate în popor. De unde a izbucnit scânteia? Își prinde tâmplele în palme. Abia acum realizează că-i pulsează de durere. S-au certat cumva din nou Pylade și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în ordinea sosirii, ci conform rangului social. Pretorii înaintea tribunilor, cavalerii în fața simplilor cetățeni. Urmează apoi oamenii liberi și, la urmă, liberții. Toți decent înveșmântați în togă. Tiberius primește salutările tuturor, se întreține cu unul, cu altul, în sfârșit, înmânează celor nevoiași câte șase sesterți, pe care-i primesc zilnic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sărbătoare, murmură el. Este de-a dreptul revoltat. În vremurile de demult femeile res pectabile circulau, ce-i drept, pe străzile Romei, în trăsurici trase de cai sau catâri, dar asta pentru că matroanele își puseseră bijuteriile și podoabele la dispoziția tribunilor militari ca să plătească zeciuiala făgăduinței față de Apollo. Mai apoi însă, uitând de buna-cuviință și de treburile casei, au început să umble puhoi prin oraș, îmbrăcate în veșminte țipătoare, ca ale grecilor, unde totuși numai un anumit tip de femei, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
malul stâng al Rinului Germania Inferior - prima campanie a lui Tiberius Nero s-a desfășurat în această regiune între anii 7 și 8 î.Hr.; a doua a avut loc între 4 și 6 d.Hr. Gracchi (frații) - Tiberius Sempronius Gracchus, tribun în 134 î.Hr., a inițiat, deși provenea dintr-o familie de nobili, o serie de măsuri populare cu caracter agrar pentru a mări numărul celor eligibili pentru a fi recru tați în armată; fratele mai mic, Sempronius Gaius Gracchus, chestor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintr-o familie de nobili, o serie de măsuri populare cu caracter agrar pentru a mări numărul celor eligibili pentru a fi recru tați în armată; fratele mai mic, Sempronius Gaius Gracchus, chestor în Sardinia în 126 și 124 î.Hr., tribun în 124 î.Hr., reales în 123, a continuat și a dezvoltat aceeași politică agrară grădinile suspendate ale Semiramidei - conform istoricului grec Diodor din Sicilia, grădinile suspendate au fost construite de regele Ninus, întemeietorul legendar al orașelor Ninive și Babilon, pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu se iau măsuri Câte vin ca mari scursuri. Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În zadar frămânți în viață zeci și sute de probleme, Vine-o vreme că pe toate cad uitările - poeme. 5-8 septembrie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
jurase credință acestei Constituții, în curs de alcătuire la Lisabona. Suveranitatea monarhului încetează din acest moment, trecând de drept asupra reprezentanților națiunii. Don Pedro a jucat și aici rolul de căpetenie, fraternizând cu manifestanții, care-l aclamau ca pe un tribun al lor în piața Rossio din Rio de Janeiro, convingând pe Rege să cedeze. Ajungând la Lisabona, Joîo VI e nevoit să primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără manifestații, cu un anumit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
slabi de energie morală după doi ani de luptă și decepții, Republica ar fi avut în acel an prima sa experiență printre noi". Partidul republican, creat de intelectuali, ajunge popular prin scriitori și devine instrument de putere în mâna câtorva tribuni și avocați. Marea lui forță era o enormă capacitate de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme de agitație, în Parlament, în redacții și pe stradă, împotriva monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de cărturari și intelectuali, avea nevoie de un tribun ca să poată respira în marile piețe ale Lisabonei, să însuflețească și să concentreze masele. Iar acest tribun, de atâta vreme așteptat, Lisabona l-a recunoscut în persoana unui bărbat de vreo 40 de ani, cu părul încărunțit, cu obrazul ars
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de cărturari și intelectuali, avea nevoie de un tribun ca să poată respira în marile piețe ale Lisabonei, să însuflețească și să concentreze masele. Iar acest tribun, de atâta vreme așteptat, Lisabona l-a recunoscut în persoana unui bărbat de vreo 40 de ani, cu părul încărunțit, cu obrazul ars de soarele Africii, cu o lumină stranie în ochi, care, în amurgul zilei de 14 ianuarie 1903
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de închisoare în 1890, plecase în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo, la mormântul caricaturistului antimonarhic, se revelează geniul oratoric al celui mai formidabil tribun pe care l-a cunoscut istoria modernă. Antonio José de Almeida fascinează masele prin simpla lui prezență, prin privirile sale rătăcite, prin vocea lui cu nesfârșite nuanțe. Când începe să vorbească, imensa mulțime din jurul lui aproape că nu mai îndrăznește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atunci Lisabona - reuniuni pe care le organizează săptămânal în Piața Libertății. Aportul politic al lui Almeida a fost unirea intelectualilor cu masele populare. El cel dintâi aduce sprijinul masiv al zecilor de mii de lucrători, galvanizați de verbul profetic al tribunului. Mai târziu, în Cameră, Antonio José de Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și să le prăvălească sub cerul transparent al Lisabonei. Vorbea despre suferințele poporului strivit de tirania monarhiei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]