1,412 matches
-
nostru apologet, profesorul Ioan Gh. Savin, emite un semnal de alarmă cu privire la pericolul disocierii sentimentului religios de cultura poporului român. „Cultura reprezintă doar sufletul unei națiuni, și acest suflet nu se poate nici înlătura, nici schimba. Noi suntem de la origine tributari ai concepțiilor și valorilor creștine pe care nu ni le putem smulge din suflet nici ca inși și nici ca națiune. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin aceste valori culturale ale Ortodoxiei noi am creat și ne-am
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
nici nu știu că exist ( nici eu nu sunt prea sigur de asta! ) dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna fulgi căzând în aprile aiurea în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială de dezlegat cu tot liberul nostru arbitru rămânem tributari unei frici ancestrale și căutăm salvarea în bobi în zațul cafelei în podul palmei NASA ghicește în stele adevărul îl știu doar dinozaurii.. Referință Bibliografică: Neliniști / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017
NELINIȘTI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377714_a_379043]
-
prea abundentă. Astfel, țesuturile adipoase ale masculilor de Nyctalus noctula se reduc de la 27% în octombrie, la 12% în martie și 8% în aprilie, iar cele ale femelelor, de la 25% la 8%, ajungând în aprilie la 4%. Utilizarea grăsimilor este tributară unui aport crescut de oxigen și a unui număr mare de eritrocite comparativ cu celelalte mamifere. Aceste schimbări profunde în metabolismul liliacului hibernant sunt însoțite de mecanisme homeostatice perfecționate. La aceeași specie, cantitatea de Ca++ și de K+, ioni cu
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
dezvoltând gustul frumosului în poporul francez, a făcut posibilă punerea artelor frumoase în serviciul industriei, producând aceea ce numim industrie de artă, în care francejii sânt neajunși și progresează necurmat. În adevăr, dacă celelalte națiuni voiesc să rămâie în veci tributare francejilor sau dacă francejii voiesc să ajungă în industrie unde sîntem noi, n-au decât să adopte reforma d-nului Dame și să considere clasicitatea veche, pictura și estetica ca lux. Din nenorocire așa se cam consideră la noi artele, voind
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice ale prezentului cantonate într-o rudimentară lecție dialectică convinse, și ele, că numai confruntarea celor două extreme ar hrăni mecanismul gripat. Nevăzînd, aceste minți, că doar aici, în spațiul acesta rămas tributar sovietismului întîrziat, lupta de clasă mai are trecere. State europene cu mare tradiție civilizată renunțînd de mult și pentru totdeauna la rudimentara dihotomie marxistă. Un minim efort de pliere la conceptele moderne nu le-ar strica. Apropo: oare nu le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bălcescu a definit raporturile noastre juridice cu Poarta în Drepturile românilor către înalta Poartă, a format temeiul unei bogate literaturi consacrate acestei materii. El a pornit de la pretinsele capitulații încheiate de Poartă cu Principatele Române, demonstrând că statutul de țări tributare, aflate sub protecția otomană, nu contravenea suveranității Moldovei și Țării Românești și că natura adevărată a raporturilor noastre cu Poarta a fost alterată numai prin încălcări și abateri. Unele confuzii între autonomie (independență interioară) și suveranitate, ca și dezvăluirea inexistenței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intrat acolo pentru acționa în comun”; Rusia a declarat că nu se va amesteca în treburile statelor independente, or alta este situația Principatelor, „care nu sînt deloc state recunoscute, ci pur și simplu provincii, formând parte integrantă a unui Imperiu, tributare suveranului lor, guvernate temporar de prinți, a căror alegere este nevoie să fie sancționată și care, în ce privește pe Rusia, nu au existență politică decât în virtutea tratatelor, neavând ele însele nimic comun cu ansamblul tranzacțiilor pe baza cărora este fundat dreptul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de Broglie: dezbaterile lor pasionate și pasionante dovedesc cu prisosință că erau conștienți de a fi atins ceva ce depășea cu mult cadrul strîmt al fizicii. Totuși, dezbaterile lor au rămas, în mare măsură, în circuit închis. Filosofia contemporană, excesiv tributară fundamentului ei literar, întîmpina greutăți în a admite că știința această rudă săracă, această muscă apteră (după cum o numește istoricul religiilor Ioan P. Culianu 1) putea contribui la cunoașterea omului însuși. Mai mult, înțelegerea eventuale-lor consecințe ale fizicii cuantice trecea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fără îndoială să treacă drept o relicvă a greoaiei filosofii grecești. În această privință, acord o importanță capitală și o virtute eliberatoare dintre cele mai înalte obiecției ridicate de dl. Stéphane Lupasco la sistemul dialectic al lui Hegel, mult mai tributar lui Aristotel decît ar fi trebuit ...", și adaugă: În plus, în ochii artiștilor, această lucrare va prezenta imensul interes de a stabili și limpezi conexiunea, "dintre cele mai enigmatice" care există, între valorile logice și contradicția lor, pe o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Monika Ivanova Haller (se citește Galler). Wilhelm Grigorovici a fost și el văduv de peste patru luni, când cei doi au hotărât să-și împartă destinele, așa că bărbatul s-a mutat la distinsa doamnă. Dar atât el, cât și ea, erau tributari unor tabieturi vechi, adânc înrădăcinate, greu de modificat la o anumită vârstă. Wilhelm Grigorovici era obișnuit de foarte tânăr să-și bea cafeaua cu două lingurițe și jumătate de zahăr, întrucât unchiul Michael Simionovici, șef de birou la Prefectură și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
s-au străduit să impună și în literatură spiritul autohton, considerat dintr-o perspectivă idilică. Anticipând sămănătorismul, teoreticienii societății introduceau între „fond” și „formă”, ca element de legătură, „simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în general, lucrări minore, dar conforme acestui punct de vedere, precum Moartea lui Mihai Viteazul de Fl. I. Becescu. Membrii societății se întruneau bilunar, fie la sediul
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
preotul Cosma Moșescu din Brăila între anii 1857-1872. Demn de remarcat, în ce privește pulsul literaturii în epocă, este studiul lui I. A. Bassarabescu intitulat Două epoci în literatura română, studiu ce se vrea echilibrat în aprecierea tendințelor literare, dar care rămâne tributar aceluiași tradiționalism al generației. Pledând în favoarea artei autentice, Bassarabescu constată cu luciditate că „de câte ori dl Sadoveanu a realizat ceva consistent, fără voia sa depășește granițele înguste ale curentului în care era înglobat”. Ceva mai târziu, Mihail Dragomirescu va aplica o
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
dar cu abilitatea construirii dialogului și fără grosolănia rizibilă a altor scrieri teziste din epocă (a putut fi apropiat, astfel, de Desfășurarea lui Marin Preda). Reportajele literare din volumele Victoria de la Oltina (1961) și Arpegii la Siret (1964) sunt, bineînțeles, tributare servituților epocii: autorul sesizează și prezintă, prin prisma ideologiei comuniste, transformările prin care trec diverse medii sociale în condițiile „construirii socialismului”. Informația e amănunțită, trimiterile la istorie permanent prezente, ispita enciclopedică emană din fiecare reportaj. Scriitorul înregistrează cu atenție și
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
pus la dispoziția celorlalți oameni, pe câtă îndemânare trebuie să fi achiziționat marfa (în produse naturale sau meșteșugite) spre a fi pusă în circulație, și cu care se face schimbul"396. Concepția lui Kant despre bani este în mod evident tributară timpului său. Banii sunt asimilați doar cu mărfurile și metalele prețioase, pentru că acestea au valoare în sine și omul cheltuie îndemânare pentru producerea lor. "Așadar, dacă ar fi mai ușor de procurat materia care se numește bani, decât marfa, atunci
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a fi Înșelătoare sau cel puțin irelevante (B. Toelken, 1965, pp. 155-156). Pe de altă parte, pentru a identifica notele distinctive care separă mitul de restul narațiunilor, un alt grup de cercetători, venind mai ales din sfera mitologiei comparate și tributari modelelor de analiză din literatura cultă, s-a concentrat asupra deosebirilor de conținut și de mijloace expresive. Această perspectivă corespunde axiomelor din teoria genurilor literare, axiome care, Încă din Antichitate, defineau granițele dintre genuri prin prezența sau absența unor tipuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zeii tradiționali ; la Histria, un grup îl înfățișează pe Hercule. Sf. Augustin spune într-o scrisoare: deși templele erau distruse, slujitorii au rămas păgâni. Ca în multe părți ale lumii mediteraneene, viața religioasă a populației rurale din Scythia Minor era tributară fondului vechi de credințe ancestrale cultul străvechi al vetrei descoperit la Telița (Jud. Tulcea), atașamentul față de Hercule, ceea ce denotă conservatismul mediilor rustice, cauza genezei creștinismului popular între români.19 Așadar, în secolul al IV-lea, în Scythia Minor, păgânismul este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zăcămintelor aurifere și terenurilor de pășune din Crișana, Banat și Transilvania, unde ființau voievodate româno-slave, conduse de duci (voievozi). Aceste teritorii au fost cucerite cu ușurință, la începutul secolului al X-lea, de războinicii unguri, iar teritoriile respective au devenit tributare ungurilor, noii stăpâni ai regiunii, fără a fi efectiv cucerite (supuse). Concret, în Panonia și în Transilvania, ungurii au aflat, în momentul așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gingis-han. Constituirea Imperiului mongol nu a fost urmarea unui șir de cuceriri întâmplătoare, ci a unui program și a unei viziuni precise. Mongolii, aspiranți la Imperiul universal, au dezvoltat o temă elaborată de alți dominatori ai stepei, turci sau turanici, tributari la rândul lor ideologiei civilizațiilor sedentare, chineză și iraniană, ca și influențelor creștine și budiste. Ca și predecesorii lor, mongolii se considerau (se credeau) chemați de o putere superioară (divină) "Cerul veșnic albastru" să înfăptuiască unitatea întregii lumi și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marea invazie mongolă nu au avut aceeași soartă (statut): ținuturile de câmpie de pe Volga inferioară și mijlocie și din spațiul ponto-caspic (dintre Marea Neagră și Marea Caspică) au fost efectiv ocupate și înglobate în Imperiul mongol, iar alte teritorii au devenit tributare și obediente politic. Teritoriile mongole din vestul Asiei (dincolo de Volga și Ural) și răsăritul Europei, incluse în Ulus-Djuci sau Hoarda de Aur, au fost concedate încă de Gingis-han fiului său cel mare și descendenților acestuia. La moartea prematură a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și popoarele cucerite. În componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de stepă din sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul Dunării". El adaugă apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vlaho-bulgar. Prin urmare, conchide Panaitescu, românii au fost cei care au apărat ca obscuri luptători pe cărările munților granița civilizației europene creștine împotriva năvălitorilor păgâni. Ca statut, aflate sub dominația mongolă, teritoriile extra-carpatice locuite de români, Muntenia și Moldova, erau tributare, dar și-au păstrat propria organizare. În ceea ce privește statutul teritoriilor românești stăpânite de tătari, locuitorii din regiunile împădurite și muntoase de la sud și est de Carpați, adică cea mai mare parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de timp dintre pătrunderea mongolilor în regiunile noastre, în 1241, și întemeierea Moldovei, în 1359. Este o secvență temporală caracterizată de apăsătoarea prezență a mongolilor în spațiul românesc, care au impus locuitorilor de la Dunăre și Carpați o serie de obligații tributare și care, prin dominația lor, au întârziat apariția statului medieval. Invazia mongolă a șocat lumea creștină, atât în răsărit cât și în apus. Pentru apuseni, după invadarea teritoriilor ungare și poloneze, problema mongolă se punea în mod acut. Organizarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu a fost una imuabilă, ci a cunoscut schimbări, după conjunctura politică a timpului, în următoarele secole. Teritoriile sud-dunărene, după 1241, au avut puțin de suferit de pe urma suzeranității mongole, ele plăteau doar tributul. Existența prestațiilor tributare, la mijlocul secolului al XIII-lea, poate fi dedusă din însemnările de călătorie ale lui Guillaume de Rubruck și documentele cancelariei ungare.8 Teritoriile românești extra-carpatice și formațiunile politice existente, unele dependente de coroana ungară, au fost silite, sub impactul șocului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiunilor politice românești din zonă, rezultă că în aceste teritorii se instalase dominația mongolă. În ceea ce privește Ungaria, aflată timp de un an sub ocupația lor, în urma retragerii mongole din 1242, ea a reușit să evite atât stăpânirea directă cât și dominația tributară. Aceste dificultăți de a o controla, i-au determinat pe tătari să adopte o politică complexă și subtilă, dar Ungaria a rămas un regat creștin liber, sub tutela papalității, care a ajutat-o să se refacă după invazia distrugătoare din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]