12,312 matches
-
lucru , fiindcă vorba lui nea Iancu: Eu fac din toate câte nimic. Rep. Cum ai vrea să te știe publicul din Calgary ? Bună întrebare fiindcă aș dori să fiu cunoscut ca un om foarte simplu , un om cu bucurii și tristeți că orice om, fie că este din Bangladesh sau din Vîntu de Jos . Nu cred că există oameni mai cu moț că alții, să aibă trei mâini în plus. Suntem Oameni și eu mă bucur să fiu Om și să
Cheia vieții este arta de a fi / interviu cu Ioan Gyuri Pascu [Corola-blog/BlogPost/93915_a_95207]
-
care-i pot aprecia critic incredibile calități vocale și performanțele tehnice, cât și publicul, fascinat de această artistă din noua generație de cântăreți de mantre. Se spune că există o frecvență anume pentru fiecare element din Univers, una anume pentru tristețe și alta pentru fericire, una pentru veselie și alta pentru regrete. În dialog cu fiecare dintre acestea, mantra este glasul sacru, un sunet, o silabă sau o serie de cuvinte investite cu putere psihologică și spirituală. În această lume totul
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
-l merită. O Românie liberă-așa cum istoria străveche o atestă”.Tinerețea petrecută la Revista Luceafărul alături de bunii săi colegi de litere, de condei, consacrați, l-au umplut de lumină, de bunătate, de farmec, de ambiție, de mărinimie, uneori de tristețe, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar și de dor și cinstire pentru Marele sau Neam. Măreția unui Om ales înflorește din aură Chipului în care se reflectă harul Duhului Sfânt prin care odrăslesc virtuțiile morale
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
biblioteca drept loc de unde să treacă în eternitate, dacă s-ar fi gândit vreodată la așa ceva. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Regretul pierderii unui titan dintre istoricii contemporani Larry Watts Am aflat de moartea profesorului Gheorghe Buzatu cu mare tristețe. Profesorul Buzatu aparține aceleiași generații de istorici asemenea profesorului Constantiniu - puternici în convingerile lor, calmi în apărarea pozițiilor lor, chiar și nepopulare, și mereu gata să facă față criticilor pe care gândirea independentă le atrage de multe ori. Pierderea unui
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
pierdere irecuperabilă pentru știința istorică și pentru oamenii care l-au știut. A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut, dar cărțile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună. Cu tristețe și deznădejde, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul său. Expresia desăvârșită a naționalismului sublim - Victor Roncea Blândul nostru Profesor Gheorghe Buzatu a plecat spre ceruri. A plecat de „la muncă”, unde se găsea, de altfel, zi de zi, începând cu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Sînt zile în care nu îmi mai pot stăpîni tristețea. Descrierea ei poate m-ar liniști. Dar nu mai știu s-o descriu, s-o amănunțesc. E prea nouă, prea dură, peste puterea mea de rezistență. Diazepam, propanolol, nimic nu ajută. Mă simt pustiit, jefuit de ce mi-e mai drag
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
rezista încă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Era actual. Era în atmosfera noastră senzualo-sentimentală. Acum, Eminescu, odată cu ultimele romane reușite de dragoste, pare a se scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui ciclu. 26 Iulie. Nevoia ca toate tristețile mele, nemulțumirile, plînsetele să fie semnificative. De aceea le scriu: cu speranța că sunt semnificative. Nu pot purta povara lor, umilința lor amară, existența lor pură. Trebuie să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
care va fi, ca toate diminețile, glacială, umedă, rea, lucidă. Și să merg în gara neumană, în trenul cu oameni nesuferiți și mulți. Sunt într-un moment rău. Nu cred în nimic. Lucrurile sunt goale; cuvintele cadre fără cuprins. O tristețe nesfărșită. 29 Iulie. La Chapelle-Anthenaise. Marie îmi spune: "Mais tu écris tous les jours, mon gars?" " Mais oui, Marie, tous les jours!" "Tous les jours?... Et ça ne te fatigue pas?... Tu ne vivras pas vieux!... Et combien de pages
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
pe apă pe nisip și în fiere: Ťah dulceața mea - spânzurată de perdele cu asparagus și țelină psihedelică - ai să dispari într-un "ecou de romanță" fără ecou într-o lume care n-are ecou n-are viitorť" și toată tristețea dintr-odată nu mai face doi bani nici cât o virgulă rău pusă nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
timpului se accelerează în progresie geometrică. E seară. Am impresia că mă culc pentru a mă trezi mîine dimineață la vîrsta de șaizeci de ani. Cînd mă gîndesc că și R. îmbătrînește, odată cu mine, că timpul fuge și pentru ea, tristețea mea se însutește. Sunt grav răspunzător de timpul, de viața pe care o pierde și ea, alături de mine. își dă toată viața pentru a mă apăra, pentru a mă organiza, pe mine cel ce cade, pe mine care sunt haos
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
Cîteva luni! E un timp infinit. Tot aștept marea zguduire care să mă îmboldească pe calea marilor și esențialelor valori ale Spiritului, dar mă tem că voi fi indolent și în timpul marei zguduiri, cutropit, dominat. ...Sînt plin de uimire, nedumerire, tristețe, față de toate aceste eterne suferinți umane: nostalgia cerului, panica de moarte, blestemul de a ne urî unii pe alții (sau de a ne iubi); cu stelele deasupra capului, cu pămîntul ăsta sub picioare, ce fac eu aici? și ce e
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
aprilie, la biserica Amzei, selecta, dar indiferenta societate se reunește în vederea funeraliilor. "Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era cu totul decență și reculegere, lipsea tristețea (...) Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară". în plină ceremonie mortuară, o neașteptată cotitură se produce însă. într-un colț retras al bisericii, "curmând isonul popesc", un grup vocal intonează Coralul, piesă componentă a unui oratoriu
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar tăcerea perversă știe că va cîștiga,iată, asasinii tuturor elocvențelor, membrii acțiunilor pure, asemanticii, reinventează. Acum, doar o gură ruptă mai poate sta în calea lor, în bîiguieli, lamentîndu-se, ca o tristețe ce nu renunță *** Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul vorbind despre salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă și rîde ca
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
scîrbă să pun la lucru limbajul, scriu, eu, acum, și nu mai știu cine vorbește în poem Azi m-a văzut nimicitorul. Mi s-a părut că așa este el azi: îmbătrînește, curînd nu se va opune, va fi o tristețe să-l înving, nu mai poate fi vorba de un război, s-a oprit o femeie lîngă mine, nu știa că îl poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
așa ceva! Nici de împrumutat o asemenea carte interzisă." Am rămas uimiți! Cât de mare le era frica! Și câtă dreptate aveau! La ora aceea, Aurel Martin făcea pușcărie din cauză că Demostene Botez îi împrumutate o revistă străină! Din perioada aceea de tristețe și de revoltă ascunsă datează probabil acest poem inedit, în care un călător francez, trecător prin }ările Române, în anul 1820, rămâne uluit de contrastul între opulența curții voievodale și mizeria populației: "Mărturisesc fără pic de ipocrizie/ Ce tirană este
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
fără să se mai mire de prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
și atacă puii de găină. Are o privire criminală și un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri. * În curînd vor înflori crinii. Nu știu de ce, pe crini îi suspectez de onanism. Am impresia că în tristețe intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliștii francezi.) * Mă gîndesc mereu cînd și cum o să veniți aici. Ar fi mare păcat să faceți figura sinistră de a nu veni. E liniște
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
cînd a fost republicat în eleganta colecție Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas, romanul lui Sebastian își rafinează, precum vinul vechi buchetul, savoarea voluptății odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
fost republicat în eleganta colecție Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas, romanul lui Sebastian își rafinează, precum vinul vechi buchetul, savoarea voluptății odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea juneții early closed, avidă de
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
lejer al unor iubiri pe furiș, fără urmări. Ne-am putea gîndi, dacă înțelegem cartea într-un registru mai grav, ceea ce, totuși, nu recomand, la Oameni din Dublin, de Joyce, cu cele patru anotimpuri ale existenței avîndu-și, fiecare, bucuriile și tristețile lui. Și, iarăși, la Grădina potecilor ce se bifurcă, parabola lui Borges despre alegerile de tot felul. Ai vrea să pleci, ai vrea să și rămîi. Și te hotărăști să rămîi, cît ți-o îngăduie cele nici două sute de pagini
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
peste mine ca peste un trup inert, - era atît de frumoasă încît numai gîndul că o pot privi prin mine ca o adiere peste florile care mă vor obloji peste răni mă trezește și mă aruncă în lume gol ca tristețea mamei ce-și îngroapă fiul alături de țărîna soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai sunt auzit, atît de frumoasă încît frumusețea ei stă scrisă în ochii altora, într-ai mei o închid oblojindu-mi cu ea tristețea din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
și că eu i-am tăiat pe ascuns pagina cu ciupercile colorate, le am și acum într-un album. Ani a bănuit că eu i-am furat ciupercile și a început să mănînce singură din gunoaie. A fost una din tristețile copilăriei mele. Înainte venea să mă strige, "Băiatule!", și mergeam amîndoi să devorăm resturi. Acum stam părăsit și mă trăgeam într-un scrînciob, citeam Călătoriile lui Gulliver, o cărticică de cîteva pagini de carton, cu poze intens colorate, frumoase"
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]