504 matches
-
Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum ar fi existat un ecran și dincolo de ecran lumea înconjurătoare care se agita și tropăia fără zgomot, ca într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru mîncare, cu echipele lor, erau trase lîngă locul de servire, Înghesuindu-se laolaltă ca o mulțime de ricșe cu hamalii lor. După cum apreciase Jim, el și domnul Maxted aveau să-și ia lua locul cam la mijlocul cozii. Ultimii veniți tropăiau pe cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baba asta care tot sună întruna și ne fute filmul, da, doamnă, nu se răstoarnă nici un scaun aici, doar mergem, da’, e târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
timp în urmă descălecase, dar părea preocupat să strângă chinga calului. Apoi mai scosese și niște grăunțe dintr-o tașcă de piele și i le oferise calului său, în timp ce, cu cealaltă mână, îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându-și capul. Orice om cu auzul bun ar fi întors măcar o coadă de ochi în direcția zgomotului. Guibert însă nici măcar nu clipi. Își văzu în continuare de treaba lui ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noul tarif vamal rusesc pentru produsele de export franceze. Va fi război! Va fi război mare! Numai un orb nu vede asta. Și, zău, cred că generalul Kutuzov suferă cam de așa ceva. Stă liniștit, în timp ce soldățeii austrieci, aliații lui Napoleon, tropăie în jos, tot spre Brașov. Diplomatul suedez se aplecă peste masă și continuă cu voce scăzută: ― Vă spun din sursă sigură: îmi pare rău pentru Kutuzov, dar țarul e hotărât să-l înlocuiască. Va numi un alt general, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet de Venerabil, pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lipsurile generate de război. Puteau spera la vremuri mai bune. Alții se scărpinau a pagubă în cap. Regretau imensele profituri din comerțul cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după strălucitoarele baluri ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spumegau, tunau și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe capul împăratului francez. Napoleon avusese o încredere nelimitată în victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin stepele Rusiei. Și iată că acum își vedea flancul din sud amenințat de armata rusă de la Dunăre care părăsise Principatele Române. Sigur, armata aceea nu constituia o mare amenințare. Dar și o muscă mai insistentă poate să exaspereze ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere floricele. La întoarcere, văzu că cele două mari figuri trandafirii erau pe punctul de a se săruta. — Probabil că le miroase gura, anunță Ignatius peste capetele copiilor. Mi-e și silă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele ei de paie. Ignatius o urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici va fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale Universității Aberdeen, așa că era un flux constant de nou-veniți naivi, cu bani În buzunare. În ziua aceea semăna cu o scenă din Doctor Jivago. Cerul nu se luminase o dată cu venirea zilei și doar atârna, aruncând zăpada peste orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme pentru un agent de poliție Îmbrăcat ca un eschimos, care venea În spate. Afurisitul se folosea de Logan ca de un paravan contra vântului când cei doi Își croiau drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Biroul de Investigație ajunseseră. Băieții de la BI veniseră, conform instrucțiunilor, Îmbrăcați cu hainele lor proprii, lăsând duba albă cu tot echipamentul În ea În parcarea de lângă Catedrala Saint Macha, unde nu ar fi atras atenția asupra sa. În timp ce Insch tropăia ca să dea jos zăpada de pe ghete, echipa de la BI și toți ceilalți se străduiau să intre În salopetele lor cele albe, tremurând În aerul Înghețat și drăcuind despre cât era de frig. — Deci care-i scorul? Întrebă Insch, când medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scobitură, albind și rotunjind totul până la uniformitate. Logan stătea la biroul cel mai apropiat de ușă, primind cât un val de aer rece În rinichi de fiecare dată când chestia se deschidea și un alt trup Înghețat se Împleticea Înăuntru, tropăind ca să-și curețe picioarele de zăpadă pe covor și privind cu poftă spre ceainic. Tasta În continuare la un laptop, o listă a delincvenților sexuali din oraș derulându-i-se În fața ochilor. Dacă aveau noroc, găseau pe cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în care se amestecau mirosurile de urină și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi în vale nu-i spuse unchiului decât că vorbise cu seniorul Ishida despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în anul 2007, în revista "Ramuri", într-un editorial: "Uniunea Scriitorilor nu este o fortăreață păzită strașnic de niște străjeri fioroși, o fortăreață ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n jos pe coasta dealurilor, atât de mult încât oamenii se plângeau nu numai maimuțele perturbau liniștea, afurisiții de militari făceau la fel. Tropăind prin grădini și călcând florile în picioare, alergau pe proprietățile private, lăsau urme prin straturile de flori și grădinile de legume, trezindu-i pe oameni în zori în fiecare zi, în ziua următoare și în fiecare din zilele care urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
FĂCUT TRASK! SĂ FOLOSEASCĂ ACESTE FIINȚE CIUDATE, PRIPPII!" \ Aș dori să vorbim între patru ochi, continuă el cu voce tare. Ar dura doar câteva minute. DUPĂ TOATE APARENȚELE SCUDDER SE LINIȘTISE COMPLET, FIINDCĂ DĂDU UN ORDIN GORILELOR SALE, CARE IEȘIRĂ TROPĂIND DIN CAMERĂ. ASTFEL RĂMASERĂ SINGURI. OMULEȚUL DIN SPATELE BIROULUI MARE ERA O CREATURĂ UMANĂ INTELIGENTĂ, DAR PLINĂ DE AMĂRĂCIUNEA CELOR PERSECUTAȚI. TOTUȘI ZÂMBI. \ V-AU MAI RĂMAS TREI ZILE, ÎN AFARĂ DE CEA DE AZI. NICI MĂCAR NU ȘTIU DE CE ÎMI PIERD TIMPUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii. Scârțâie balamalele de la ușa hambarului. Animalele se răsucesc, răsuflă greu și tropăie. Bătrânul sforăie. Dar nu am fost niciodată condamnat pentru nimic. Am pus documentele la loc în buzunarul de la piept, la adăpost de orice pericol, gata să fie arătate la cerere. Mai erau cam șase persoane înaintea mea. Poate luasem vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am pornit-o pe culoar, dar roșcatul era prea rapid pentru mine. De ce ți-a luat așa de mult? întrebă el, în timp ce tropăia lângă mine. Nu am răspuns. — Au trecut atâtea dimineți în care te-am fi putut folosi. Nu avem minyan, nu ne putem ruga. M-am oprit și m-am întors spre el. —De ce? Cum adică de ce? Zece bărbați formează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-ar fi fost nevoită să vândă săpun sau tampoane, a tropăit până în partea cealaltă a camerei și-a luat-o pe Jina de bărbie. Tu, a spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca-n ziua aia să se fi votat. Ca să-l strângă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]