485 matches
-
de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și cei trei copii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
retrăgea la locul lui. — Heil Hitler, a zis vice-amiralul. Profesorul s-a apucat acum s-o aducă în simțiri pe nevasta lui. Avea vești bune pentru ea - că fusese iertată, că toți înțelegeau situația. Și în tot timpul ăsta bombele tropăiau și iar tropăiau deasupra capetelor noastre și cei trei copii ai profesorului n-au clipit din ochi nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc. Vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lui. — Heil Hitler, a zis vice-amiralul. Profesorul s-a apucat acum s-o aducă în simțiri pe nevasta lui. Avea vești bune pentru ea - că fusese iertată, că toți înțelegeau situația. Și în tot timpul ăsta bombele tropăiau și iar tropăiau deasupra capetelor noastre și cei trei copii ai profesorului n-au clipit din ochi nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc. Vreodată. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu brațele pe lângă corp și privirea țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece în găleată, îmbujorat. - Aproape am terminat, spuse el într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sudură prea mult și acum era denivelată. Ia lucrurile pe rând, Sam. Acum trebuie să iau totul de la capăt. —Sam! O auziși pe ultima? Iar au venit polițaii! Au aflat cine era tipa care a mierlit-o! Lurch coborî scara tropăind, doldora de vești. Mda, tocmai au trecut pe aici, să-mi stea mie pe cap. Auzi, poți să rezolvi tu asta? Tocmai am făcut-o praf. I-am explicat pe scurt ce voiam să facă și i-am pus masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că are un alibi, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și tușind scurt, de câteva ori. — Ce interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină cu haine, se odihnea pe podea, lângă asistenta Harris. Nu, a răspuns ea scurt. Nu mi-e frig. —Ei, e foarte bine că sunteți aici, a zis Amanda plină de energie, tropăind pe podeaua indiană cu tocurile ei înalte. Îl puteți ajuta pe Hugo să care pachetele. Asistenta Harris și-a ridicat bărbia ofensată. —Aștept taxiul. Amanda s-a oprit din mers. —Ce? —Taxiul? a repetat ca un ecou Hugo. Vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-am făcut-o, ce caut aici, Doamne, Dumnezeule?! -, observă zeci de tancuri care se îndreptau către ei. I se păru că vede și un agent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este regele. articolul 3 numai regele are dreptul să decreteze legi. numai el are dreptul să nu le respecte. artICoLUL 4 regele nu este niciodată singur. articolul 5 numai regele are voie să producă zgomote, să pufăie, să tușească, să tropăie și să spună cuvinte. orice sunet organic sau anorganic și orice cuvînt care nu vine de la rege sunt imposibile. Și prin urmare suspecte. articolul 6 regele abolește zilnic pedeapsa cu moartea. artICoLUL 7 regele are în proprietatea sa toate bunurile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați, erau măcar viguroși ca bărbați. Când tropăiau, despicau munții. Când băteau pas de defilare, săltau fustele la cucoane în cap. Răcneau un hei-rup de te podidea sângele pe nas... - Șaizeciștii, admit, unii erau coioși. Dădeau un strănut și fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care însă - vah
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cartierul la capătul puterilor. Și ne-a convocat pe toți ca să ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea, ce șmenuiesc eu de prin gunoaie e curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul unor fișete metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine cu gologani? - Nix... Cel care aduna cotizațiile era Popa Stîrlici, de peste drum, primul care-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la cântat. Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate înclinațiile lui, niște domni foarte simpatici, într-o mașină... După patru ani, aceiași domni au revenit, în același mijloc de locomoție, și tot către seară. Au tropăit stingheriți în antreu și ne-au spus: - Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruși! Va trebui să ne semnați niște acte. - Nu credem că vom semna nimic. - Trebuie să semnați! Și au scos, disperați, niște pistoale, dîndu-ne de înțeles că, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la tatăl său, erau pe chei, pe malul Dâmboviței când văd două fetițe dând din mâini disperate. Aveau viteză și au reușit să oprească mașina, după 50 de metrii. Fetele alergau de mama focului și se apropiau tot mai mult, tropăind și țopăind cu tocurile înalte; între timp ei ies din mașină și l așteaptă curioși, lăsând luminile de poziție aprinse. Deodată fetele se opresc și dau din brațe a pagubă pentru efortul depus degeaba: - Credeam că sunteți italieni! spun ele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de bani. De afară se auziră cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite să-i ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]