537 matches
-
răsucirea adevărată, vârtejul amețitor, și iarăși încetinirea bruscă, pendularea într-o parte și cealaltă parte, frânând ritmul, încurcând legănările, zvârlite în sens contrar, fustele domolin-du-se, căzând peste genunchii goi, o clipă, două. Pentru ca vârtejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot și mai viu -, tact, figuri, pe care nici un maestru coregraf din lume nu a reușit să le transcrie exact-exact, mișcările fiind ale unei gândiri în veșnică nesupunere și mândrii ecrete... Jocul se întețește... Raptul se apropie. Ceva cade jos și
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
pînă în ziua de azi. Și, oricum, apa nu era trasă decît în cel mult o încăpere. Nici, totdeauna, la bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
drept eunuci. Din întuneric, câțiva râseră. - Vino să mi le controlezi, cârtiță chioară, răcni Sadedin. Mevla Celebi îl trase de mânecă. - Hai, Sadedin, nu-ți pierde vremea cu unul ca el. - Mergem, spuse și astrologul. Undeva aproape se auzi iar tropot de cai și o voce strigând: „Înapoi!", „Leagă cățeaua!" După cum s-ar părea, bătaia începuse din nou. - Îi scopesc, la naiba, urla cineva. Îi aranjează rău. - Să mergem, zise din nou astrologul. Plecară fără a mai privi în urmă. Luna
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
lui neștiutele-i morți cum boabe de nisip și-n vremea rea de toamnă (cea din urmă vreme ce ni-e sortită-n calendarul tot mai galben precum femurul dezgropat în țintirim) urcăm pe soclu cîte un nechez cîte un tropot de copită ori un simplu fir de păr din coama răspîndită odinioară pe zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
a se Învolbura În glasuri. Săptămîni de scorțișoară, Luni ce se zvîntă la soare Cu pete încă ușor de recunoscut: Zmeura, laptele, Plecările copiilor, Ani cu anotimpuri statornice Vanilie, jocul în iaz, Păpădiile Și în cele din urmă, Cruciadele lor, Tropotul ce se îndepărtează Clipă de clipă, Vederi prin sîngele meu, Punte mătăsoasă - Așteptarea, Roiuri de spaime Deasupra. *** Corabie din lemn de corn: (Obiect rar, Necunoscut pentru alții) Navigator prin făptura Celei iubite Ducînd cu sine Șiragul poamelor în dar, Calde
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
e dor de tine ca și când te-aș iubi și nu te iubesc, te ador și nici măcar nu te cunosc, ste dar dacă te-aș cunoaște cred c-aș străluci strălucit de tine peste tot peste tot soarele nopții ca un tropot soarele curcubeu ca o inimioară la gâtul tău și la gâtul meu deși nu te ador, te vreau deși nu te ador, te vreau să-mi spui ce pot să spun te vreau să-mi spui ce pot să fac
i-auzi ce zice la Radio TU by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/4890_a_6215]
-
prinși ne întristau inconștiența cu care se bălăceau în continuare numărătoarea inversă a solzilor lucitori începuse și noi recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au luat cu ei și timpul, Lăsând povestea mută...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
de-a frunzelor arcada, La umbră Domnului să sada... XIII Năprasnic, pe cărări abrupte, Gonește calul, sforăind Și năpustindu-se ca-n lupte Acum, pe stâncă zăbovind, Suflând pe nările lărgite, Neliniștit ascultă-n vânt; Izbind deodată- în pământ, Cu tropot aprig de copite, Zburlindu-și coama sub avânt, O ia n-ainte cu turbare ; Pe el e-un călăreț tăcut ! Din când în cad în să tresare, Și-n coama fruntea i-a căzut. Lăsând dârlogii în neștire, Picioarele și-anfipt în
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
care trăiește este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului, grohăeli agresive, tropot de copite, duhoare.” Contingentul, acela în care îți cauți receptorii, mistifică opera. Nu doar trupul se află într-o condiție ingrată, obligat de boală să-și modifice comportamentul, ci și opera. Contextul grobian al receptării se deschide eronat spre un
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
Mă întorceam din oraș cu 2 sticle de vin sub manta. La poartă ofițerul de serviciu: „Mai repede, mai repede. Adunarea pe platou!”. Nici nu veniseră toți când, la ora 19:00, în fața frontului, ofițerul de serviciu urla: „Alarmă!”. În tropot de cizme, trecând prin dormitor și lăsând sticlele, pornesc spre rastel. „Mai repede, mai repede!”, se aud strigătele ofițerilor. Rapid, în timp record, suntem încolonați pe platou, cu tot echipamentul. Au început să circule zvonurile. Nu e exercițiu! Apar ofițerii
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
lângă el era ancorat un vapor englezesc ce făcea legătura cu Europa, dar pe punte nu se afla decât un marinar care privea în jos, iar aproape de bord era o liniște aproape sinistră. Și cantina de pe dig era închisă. Cu tropot ușor intră pe dig o căruță. Ce cal bătrân, slab și prăpădit! Iar căruțașul era și el ca și calul - aplecat în față de parcă ațipise, părând gata să se rostogolească în drum. Era mult spus căruță - mai degrabă o scândură
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
de turle. Piatra lăcașurilor, înnegrită de ani. Palate. Sobrietate imperială. Eleganță austeră. Muzici: în saloane cu candelabre din cristaluri zornăitoare, ori în biserici, ori pe străzi. În piața de vechituri, delicatele melodii ale harpistei stafidite, cu mâini schimonosite de artrită. Tropotele cailor de la caleștile care plimbă turiștii prin burg. În Schwedenplatz, un clovn și uriașele lui baloane de săpun. Copii și oameni mari alunecând pe trotinete printre rafturile ticsite de cărți, din librării. Sălile de lectură ale bibliotecilor - pline în plină
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
sună.// Vale cu deal/ totul se-adună./ Ci, noapte/ bună în ideal.// Ușor, egal." (ușor, egal) Cenestezic simțite, elementele se desfășoară simfonic, lumea este o feerie risipind frunzare și ghirlande de roze, expuse vitregiei anotimpurilor: Printre trandafiri/ vântul mână cai,/ tropote și hai,/ muzici și oștiri.// - într-un lung alai/ printre prăbușiți - Printre trandafiri,/ vântul mână cai./" (Printre trandafiri). O filosofie a trecerii se alcătuiește în muzicalul susur al verbului: "Depărtările cu îngeri/ nopțile nu ne dau pace/ Caii fug, pădurea
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
Doamna Dalloway, traducere din engleză de Petru Creția, București, Editura Humanitas Fiction, 2012 Virgina Woolf, Valurile, traducere din engleză de Petru Creția, București, Editura Humanitas Fiction, 2012 „Era iunie. Și pretutindeni, deși era încă atât de devreme, se auzea un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet... și chiar acum, bătrâne doamne discrete țâșneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
acum... Plutesc deasupra gândului Cernind durerea ochilor tăi Peste imensitatea albastră. Mă doare fiecare geană de zare și aerul Din care tu lipsești. Caii din vis Caii de foc, albaștri Nechează scuturând coama de dor Iar eu le ascult Tristețea tropotului lor sălbatic. Mă cheamă cu ei Purtându-mă pe spinări Arcuite de timp și-mi cer să zâmbesc. Nu pot. Mi-e frică de ei, De boturile lor umede și calde. Ei pleacă, ducând cu ei Suspinul clipelor trecute și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
treacă de la noi și paharul acesta. rămînă doar otrava cea dătătoare de viață. toate treacă în galop de fum și cenușă. căci noi știm să ne închinăm doar la ceea ce am fost. la mortul nostru din care mușcăm zilnic. printre tropote de rouă, printre șoapte de cruci. treacă toate, cu sîngele lor irosit în pustiu. unde atotputernică crește nebunia. dincoace de bine și de rău. așa, ca într-o iarnă prost pictată, brațul tău a pipăit, dar n-a urlat: ecce
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
trepte de piatră/ în mahalaua celestă, Țicău,/ cea mai afundă vâlcea de pe fundul oceanului,/ și am închis somnambulic, eu însumi,/ cercul prescris împrejuru-mi.” În adâncul tunetului, Mihai Ursachi detectează sâmburele însuși al Tăcerii, în sânul căreia se mai distinge un tropot asemănător cu cel al inimii umane; și, invers, în acest tropot anevoie de auzit, izbucnește explozia cosmogonică - cu tăcerea drept sâmbure: În miezul adâncului tunet, acolo e sâmburele dens al tăcerii. Tăcere mai vastă decât a codrilor morții: este însăși
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de pe fundul oceanului,/ și am închis somnambulic, eu însumi,/ cercul prescris împrejuru-mi.” În adâncul tunetului, Mihai Ursachi detectează sâmburele însuși al Tăcerii, în sânul căreia se mai distinge un tropot asemănător cu cel al inimii umane; și, invers, în acest tropot anevoie de auzit, izbucnește explozia cosmogonică - cu tăcerea drept sâmbure: În miezul adâncului tunet, acolo e sâmburele dens al tăcerii. Tăcere mai vastă decât a codrilor morții: este însăși Tăcerea. Dacă vei asculta liniștea ceea, vei ști că în mijlocul ei
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
izbucnește explozia cosmogonică - cu tăcerea drept sâmbure: În miezul adâncului tunet, acolo e sâmburele dens al tăcerii. Tăcere mai vastă decât a codrilor morții: este însăși Tăcerea. Dacă vei asculta liniștea ceea, vei ști că în mijlocul ei se aude un tropot, ca ritmul unui poem nerostit nicio dată de nimeni. Și iarăși, dacă vei sta asurzit să asculți tropotul ritmic asemenea inimii tale, vei auzi acel Tunet, explozia lumilor, hohotul marelui Logos în spațiu... Al cărui sâmbure dens e tăcerea. Am
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
mai vastă decât a codrilor morții: este însăși Tăcerea. Dacă vei asculta liniștea ceea, vei ști că în mijlocul ei se aude un tropot, ca ritmul unui poem nerostit nicio dată de nimeni. Și iarăși, dacă vei sta asurzit să asculți tropotul ritmic asemenea inimii tale, vei auzi acel Tunet, explozia lumilor, hohotul marelui Logos în spațiu... Al cărui sâmbure dens e tăcerea. Am lăsat de-o parte, la sfârșitul primei părți din „Tunetul liniștii”, un distih: „E tropotul calului alb care
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
asurzit să asculți tropotul ritmic asemenea inimii tale, vei auzi acel Tunet, explozia lumilor, hohotul marelui Logos în spațiu... Al cărui sâmbure dens e tăcerea. Am lăsat de-o parte, la sfârșitul primei părți din „Tunetul liniștii”, un distih: „E tropotul calului alb care poartă/ vestea pe care atât de mult o aștepți”. La fel am procedat la sfârșitul poemului când distihul revine, verbul inițial „e” fiind înlocuit de „O,”... Operația mea pe text se poate revela scelerată, inadmisibilă, iar cititorul
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
să se rotească fustele albe, svârlite când într-o parte, când în alta, încrețite, desfăcându-se brusc, frânând ritmul, încurcând legănările, fustele iar se domolesc căzând pe genunchii dezveliți, o clipă, două, pentru ca vârejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot viu, săltat, tact, figuri pe care nici un maestru coregraf nu a reușit să le transcrie exact într-o veșnică mișcare, reflexele fiind ale unei gândiri și imaginații în veșnică deplasare și nesupunere... Mama miresei, femeie care a născut unsprezece copii
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard, băcăniile de pe aripa dreaptă a acestuia, să intru la "bodega lui Ilie", să aud tropotul cailor de la vreo trăsură, să întâlnesc un gardian cu fluierul la gât, să trec pe lângă Casa Suliotti și să intru în Grădina Publică, apoi să mă trezesc brusc din contemplare, iar aici, pe o alee, să întâlnesc bustul lui Panait
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]