852 matches
-
1935, 418; M.G. Constantinescu, „Mazuru”, U, 1935, 118; Virgil Carianopol, „Hanul «La urieși»” , DEP, 1936, 2715; Iz. Sd. [Izabela Sadoveanu], „Hanul «La urieși»”, ALA, 1937, 843; N. Pora, O carte a declinului boierimii, ADV, 1937, 16 377; N.R. [Nicolae Roșu], „Trosnesc stejarii”, CRE, 1937, 3 378; C. Neagu, „Hanul «La urieși»”, IIȘ, 1937, 24; D. P.[Dan Petrașincu], „Învinșii”, VAA, 1941, 78. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. Întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. Între 60 și 150, niște evangheliști lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Constanța, Târgoviște; Mitropolii la: Iași, București, Craiova, Sibiu, Timișoara. Patriarhului României ne adresăm cu apelativul: „Prea Fericite Părinte Patriarh”, Patriarhia aflându se în București Buna-cuviință cere ca, atunci când suntem în public (mai ales atunci când sunt și alte persoane): să nu trosnim degetele mâinilor; să nu introducem degetele în gură, în ureche, nas; să nu ne întindem de parcă atunci ne-am fi dat jos din pat; să nu ținem mâna (mâinile) în șold când vorbim cu cineva. Secretul unui comportament agreabil în
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
soarele. Sclipesc numai stelele pe cerul înghețat și câteodată luna. Dar de cele mai multa ori, domnește o beznă adâncă, fiindcă luna și stele sunt acoperite de nori, iar viscolul poartă zăpada în vârtejuri, hohotește și chiuie și geme; sloiurile trosnesc de ger; e o spaimă și o urgie de ți se zburlește părul.” (Cezar Petrescu Fram, ursul polar) 2. Găsește înțelesul fiecărui cuvânt (grup de cuvinte); balenă; focă; noapte; acrobație; a lâncezi; menajerie. noapte de iarnă, care se întâlnește în
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Constanța, Târgoviște; Mitropolii la: Iași, București, Craiova, Sibiu, Timișoara. Patriarhului României ne adresăm cu apelativul: „Prea Fericite Părinte Patriarh”, Patriarhia aflându se în București Buna-cuviință cere ca, atunci când suntem în public (mai ales atunci când sunt și alte persoane): să nu trosnim degetele mâinilor; să nu introducem degetele în gură, în ureche, nas; să nu ne întindem de parcă atunci ne-am fi dat jos din pat; să nu ținem mâna (mâinile) în șold când vorbim cu cineva. Secretul unui comportament agreabil în
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
Domnul Dumnezeul nostru, l-a înzestrat cu har și putere. Este slujitorul sfintei treimi și luminii. După această întâmplare toată lumea s-a liniștit. Timpul trecea în liniște și pace, Rafael creștea învățând la curtea contelui, după obiceiurile acelor vremuri. Mobila trosnea mutându-și mereu locul, diverse obiecte zburau prin cameră, după care se așezau la locul de unde plecau, ușile și ferestrele se deschideau sau închideau singure, lumânările policandrelor se aprindeau singure, neaprinse de nimeni, clavecinul și trompeta cântau melodii superbe, fără ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fără tragere de inimă. Panta nisipoasă care trebuia să se deschidă spre răspântie nu se ivea încă. Dimpotrivă, în dreptul ultimilor copaci din pădure, drumul începu să coboare brusc, copitele scoaseră un clipocit ca de ventuze. Ceva mai departe, nuiele uscate trosniră sub pași. Se simțea în apropiere umiditatea unui râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apropiat din pricina reticențelor de ordin politic (împachetate în plângeri de ordin financiar) ale părții basarabene... Bine, să zicem că acceptăm - nici nu avem alternativă - să stăm trei ore într-un vagon suspendat care trebuie pus pe altă linie, un vagon trosnind amenințător din toate încheieturile, însă cred că se poate simplifica, respectiv civiliza, procedura controlului vamal, care acum este concepută ca un asediu asupra cetățeanului. Vameșilor moldoveni ar trebui să li se spună, dacă tot n-au înțeles până acum acest
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
oprește Într-o vâlcea și Îl apucă somnul; aude trei draci certându-se pentru o moștenire: niște opinci cu care se traversa marea ca pe uscat, o căciulă care făcea pe purtătorul ei nevăzut și un bici, care, dacă era trosnit, 70 Împietrea dușmanii. Fiul de Împărat Își continuă drumul, unde Îl trăgea dorul, cu obiectele fermecate, găsindu-și mireasa. Basmul Fata lui Verde-mpărat din Paltin [Robea] reia schema anterioară: Împăratul Își pune fiii să tragă cu cele trei arcuri
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
toți: oameni și animale. Singură, ruptă parcă de lume, mama era parcă și preot, și mirean. În sfânta seară de Crăciun, la căldura molcomă a focului din vatră, mama începea rugăciunea cea cuvenită, privind cu mulțumire ți împăcare masa ce trosnea sub greutatea străchinilor pline de bunătăți cerești. În primul an când mama n-a mai fost lângă mine am simțit un freamăt îndepărtat ce venea tot mai aproape, până când atingerea lui a făcut ca în sufletul meu să încolțească o
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Între „arborul Satanei” și „clonțul lui Dumnezeu”, Ș. invocă „umbre de arbori nemăsurat de înalți”, cheamă „calul cel negru”, „marea pasăre verde” și reușește spații de coabitare nedefectuoasă pentru imagini („frunzare de păcătuire tot curg și curg”; „trunchiuri de păcate / Trosnesc din încheieturi reumatice ca babele ce, / la amurg, / Își pregătesc mădularele să-l ia pe dracul în spate”, Maria Magdalena) sau ficționalizări parabolice ale amintirii, în care pumnalul și pianul execută partituri similare, convergente în linia metalului vibratil (Pumnalul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
mișcau. Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își întinde picioarele. Eschimoșii cred că seismele sunt cauzate de putrezirea stâlpilor ce susțin pământul, care putrezesc și trosnesc, datorită vechimii. Locuitorii din peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
evidență urmele roților mașinii, iarba stilată, stânca galbenă ciupită de vărsat, ceața plutitoare. În cele din urmă, m-am întors pe dig înapoi acasă, mergând încet, ca un om care vine de la o înmormântare. Lămpile ardeau încă în bucătărie, focul trosnea încins în cămăruța roșie. Totul era la fel de calm cum fusese, când, într-o eră anterioară a istoriei omenirii, stătusem de vorbă cu Rosina. Tremuram tot. A mânca, a bea, erau lucruri cu neputință. Am intrat în cămăruța roșie și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul de metal al clopotului de afară, care se întindea până în bucătărie. Eram nedumerit și de un zgomot care venea din exterior, dinspre mare, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un an într-altul, simplu, firesc, de parcă s-ar fi deschis o ușă de trecere dintr-o încăpere în alta... Și, zilele, săptămânile... și lunile s-au scurs mai departe, trecând ca tăvălugul, nepăsător, peste viața întregii lumi. Afară copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului. După un ianuarie geros, casele și ulițele, satul tot era îngropat în omăt. Urmară ultimele zile ale lui Făurar... După calendar, pe vechi, era sfârșit de iarnă, dar în fapt iarna părea fără sfârșit. Când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
PARTEA A DOUA În țara asta sunt prea multe cozi de topor Capitolul VII „ZDROBITE CĂTUȘE...” Boboteaza lui 1948, a găsit un ger năpraznic,framântările văzduhului cu vijelii... viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând urât și, trase mai adânc din țigară. Prin minte le treceau fel de fel de gânduri... cele mai multe erau rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte... și, vânători încercați. „ - Un jder
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
suferință.. câtă suferință i-am pricinuit..!”, repeta în alergare, cuvintele umblându-i prin creier, ca mărgelele într-o cutie de tablă. De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte. Încet-încet.. întunericul începu a se destrăma.. Dimineața începu a se ivi vânătă din scame de nori. „.. Frații Arnăuțoiu au fost capturați... frații Arnăuțoiu.. !” îi reveni în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care îl așteptau... Totuși, în pădure întunecimea era deasă.. de nu se vedea la zece pași. De după un copac apăru o umbră, părea să fie înfricoșat, dar, în ochi cu o ură ucigașă și pofta de a ucide.. arma lui trosni, lovindu-l pe Baltă în piciorul stâng. În același timp o rafală scurtă și milițianul căzu pe spate ciuruit... de sub caschetă parul negru, țigănos, îi țâșni afară, și rămase cu ochii sticloși spre cerul înstelat. Trebuia să-și schimbe locul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dar acum, când s-au înmulțit și fac toată ziua un zgomot infernal, iar la sfârșitul săptămânii și noaptea, nu mă deranjează deloc. Se mai bușesc din când în când, însă nici accidentele nu mă întrerup din lucru. După cum se trosnesc, știu dacă e vorba despre Mercedes-uri sau Jeep-uri. Daciile pot să se dea de zece ori peste cap, n-aud nimic. La fel e și cu cerșetorii. Mă întâlnesc cu ei la tot pasul și nu-i văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe Mihai în exprimarea acestei poziții. ,, În locul bradului împodobit la sărbătorile Crăciunului, obicei împământenit în vremea de după război, la Palat s-a colindat cu steaua făcută de Măria Sa Voievodul, s-a cântat Florile dalbe și (la Anul Nou) s-a trosnit din bici cu Plugușorul: Mânați măi, hăi! hăi!”. Mihai, însoțit de colegii de clasă, îl colindau pe regele Carol, iar acesta îi răsplătea cu colindețe. Luni, 28 decembrie. După ce a petrecut Crăciunul cu regele la Sinaia, Mihai pleacă în străinătate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
zi de] sărbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare” <endnote id=" (137, p. 110)"/>, de unde va ajunge În „Apa Sâmbetei” și, de acolo, În tărâmul strămoșilor mitici. Pe de altă parte, țăranul român crede că, dacă o icoană trosnește, cade, se rupe, plesnește etc., este un semn de piază rea, „e rău de moarte”, este „cea mai mare nenorocire a casei” <endnote id="(137, p. 148)"/>. 4. Infanticid ritual În Europa În vederea Înlocuirii sau a dublării acuzei de deicid
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-e că i-au ruginit toate Încheieturile de când mă așteaptă. Țin rece grămezile astea de țeavă și colacii ăștia de fier-beton, e mai frig decât afară În depozitul ăsta de fiare, iar Andrei al meu nici nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să muncească, incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]