1,633 matches
-
sărăci pe nimeni, dimpotrivă! În neamul românesc sunt mulți care doresc să pună, nu o cărămidă, ci multe la construirea Catedralei Demnității Noastre. Sunt mulți care sunt gata să ofere tot ceea ce pot spre realizarea visului urmașilor celor care au trudit la ridicarea frumoaselor mănăstiri din Moldova, Bucovina, Curtea de Argeș și al eroilor de la Mărășești, Mărăști, Oituz și de pretutindeni sau din alte locuri de a avea și ei o Catedrală în capitala țării, după modelul celorlalte capitale europene. Visul celor mai mulți dintre
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
puțin i-a trebuit ucenicului în toate, tânărului de atunci Mihai LEONTE, doar un dram de întâmplare i-a trebuit, ca soarta să-l arunce într-o meserie care-l va ține captiv o viață întreagă, departe de lumina soarelui, trudind aproape sufocat în galeriile prăfuite ale minelor, fie ele aurifere, fie de minereuri cuprifere. Căci, la fel de bine, putea să ajungă să lucreze la câmp, în plin soare, sau în birouri, sau ca ceasornicar. Ceva însă îl atrăgea, mai bine zis
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
gândit, / Căci peste garduri n-am sărit! Te-oi dobzăla eu, fii pe pace, / Cumetre! Fă-te numa-ncoace! Cu mine ți-ai pus boi la plug. Ei lasă c-am să ți-i înjug Și am să ți-i trudesc pe toți, / De fără coarne ai să-i scoți!” „Lasă-l mămucă-n treaba lui! Lasă-l în plata Domnului!” - Zise mezinul - „Nu-ți mai face / Lucru cu dânsul și dă-i pace! E bine cum zic eu. Nu crezi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
ce mai era de făcut: a sustras manuscrisul Codului, care a fost distrus. Bătrânului filozof i s-a pus În vedere, sub amenințarea morții, să păstreze secretul și să nu vorbească niciodată cu nimeni și nicăieri despre opera la care trudise. Să uite, pur și simplu, de Codul lui Alexandru. Ceea ce Aristotel n-a făcut: dispariția textului Îl afectase profund, cufundându-l Într-o mâhnire neagră și În acea formă de indiferență ce anulează inclusiv instinctul de autoconservare. Oricum, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o subtilă combinație între două elemente: 1) senzația fizică a fericirii și 2) faptul exterior care este stimulul psihic al acestei senzații. Am înțeles acest lucru numai când, pentru prima dată, am prizat cocaină. Atunci mi-am dat seama că trudesc din greu și-mi cheltuiesc viața pentru săvârșirea faptei exterioare la care visez și că e posibil ca în final nici măcar să nu realizez această faptă. Am înțeles că ea îmi este necesară doar în măsura în care, reflectându-se în conștiință, trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând un nor de fum din pipă. Nu mai merită să ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar nu înainte de a mai pufăi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de discuția lui cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci și doi, și-l puteți vedea, de veți citi cu atenție, cum aduna frunze din Grădina Botanică, ca apoi, În Palmotičeva, să se trudească să le preseze și să le lipească În ierbarul fiicei lui, caligrafiind Păpădie (Taraxacum officinale) sau Tei (Tilia), tot așa cum scrisese și mapele cu hărți „Marea Adriatică“ sau „Vlasina“. Din acest fluviu tumultuos care este biografia lui, din acest roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Joly (era un nume fals, o anagramă, ușor de descifrat În prenumele Maurice). 18. Fără Îndoială, cea mai completă și mai celebră ediție a Conspirației poate fi considerată cea publicată la Paris prin anii douăzeci, În patru volume: monsieur Junius trudise șapte ani la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vîrsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vîrstă Înaintată, nu se va sfii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cherkov House pot fi socotite incomplete, căci exista posibilitatea ca Într-o zi corepondența să iasă la iveală, așadar să nu mai fie redusă la acele douăzeci de scrisori. Aducînd un omagiu regretatului Josif Bezimenski, pentru consecvența acțiunilor sale („a trudit treizeci de ani pentru a merge pe urmele celor care, dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunînd că nu v-ați pierdut credința În aflarea acelor scrisori, așadar În „ recuperarea irecuperabilului“. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
guvernat de o aristocrație puțin numeroasă și de mai multe mii de strategi de înaltă clasă. Sub conducerea lor, cei 100 000 de membri ai ghildelor, salariați protejați și cu venituri destul de mari, fac să funcționeze atelierele. Sub conducerea lor trudește „proletariatul mării”, respectiv 50 000 de marinari supuși legilor unei necruțătoare piețe a muncii. Alături de ei sunt mulți alții, zilieri sau indivizii aflați în trecere, mercenari și curtezane, oameni ai Bisericii, artiști sau medici. Orașul se dotează cu o flotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
simplu oraș; acum este vorba de o întreagă regiune; industria e concentrată la Leiden, iar șantierele navale la Rotterdam. Regenții burghezi ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor dintre marele guvernator al Olandei și stadhouder-ul Provinciilor Unite. Poporul trudește din greu și suferă uneori de foame, chiar dacă sclavia a dispărut definitiv din Provinciile Unite. Protestantismul eliberează individul de orice culpabilitate în ceea ce privește bogăția: Biserica nu mai monopolizează averile. Viața publică este fastuoasă, iar cea intelectuală intensă. Există societăți savante care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
măcar o clipă, erau aplecate asupra lucrului de mână. Nimic nu se întâmpla în orășelul acela, lăsat în urmă de progresele civilizației, și anii se înșirau unul după altul până când venea moartea, asemenea unui prieten, să aducă odihnă celor care trudiseră cu atâta hărnicie. — Tata a vrut să mă fac și eu dulgher ca el. De cinci generații familia noastră a urmat aceeași meserie din tată-n fiu. Poate că asta e înțelepciunea vieții, să calci pe urmele tatălui și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Însușească știința, se gândi Dante cu amărăciune. Într-adevăr, În cameră nu era nimic care să fi putut fi furat. Doar un cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de Rai, ca Adam. Lepădarea de Rai. Ce chin, prin ce-o fi trecut Adam în paradisul ăla al lui, ce munci au urmat după, câte mii de ani a trudit el pământul! Nu mă interesează secretele toposului inițial (așa-i zicea taică-meu, topos inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la ieșire, primind și aruncând ochiade impersonale, Amory a decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite, hoinărind În sus și-n jos pe litoral cu tramvaiul sau mașina ori bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pot, Findle. Sunt cu altcineva! Caută-mă mâine pe la unu’. Findle, un ind comun care arăta ca tăietorii de frunze la câini de pe la Bisty’s, a răspuns incoerent și s-a Întors din nou spre blonda eclatantă pe care se trudea s-o cârmească prin mulțime. — Iată un mare idiot natural, a comentat Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dezbrăcat și, Învelindu-se În pături, ca să se protejeze de aerul Înghețat de octombrie, a moțăit Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
niște ani fantastici, care ne-au făcut să nu băgăm de seamă că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe zei pentru a le obține favorurile, a merita afecțiunea prietenilor prin fapte adecvate, a câștiga stima cetății prin acte de bravură, a trudi pentru a merita niște recompense, a deprinde arta războiului pentru a avea dreptul la libertate, a-ți căli trupul pentru ca el să te asculte. Muncă, familie, patrie* - și merit! Nu-l vedem pe Heracle manifestându-și opțiunea, el nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orice lucru Se-mpătură doar până la șapte; De piepteni cu grijă orice strigăt, Ajungi doar la șoapte ... Toate umblările au un liman; Toată făptura e după un plan ... Nu-i cărare fără mers, Nu e viață fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori - Cine-a trudit pentru ele? Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]