1,788 matches
-
revine, verbul inițial „e” fiind înlocuit de „O,”... Operația mea pe text se poate revela scelerată, inadmisibilă, iar cititorul poate ușor reconstitui ansamblul original. Distihul în cauză îmi pare un pic „literar”, trimițând atenția spre un baladesc germanic; fără el, „Tunetul liniștii” câștigă în grandoare. Metaforele magistrului Ursachi sunt austere, rare - și cu atât mai prețioase. Iată una din ele, în piesa „Punct de vedere (p. 131): „Se duc gâștele toamnei și gâgâie duios,/ cu flautele tari ale gâtului/ țintite înspre
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
un sunet tulburător în creația lui Mihai Ursachi, pusă de el în terține; iată un act de „colaborare” nelalocul lui, de care magistrul se poate lesne lipsi (ca și de nesăbuința comisă mai înainte în ciocârtirea unui poem metafizic precum „Tunetul liniștii”). Precum într-o sfântă cămașă, sfințită cu marea lacrimă-a cerului, sufletul meu se îmbracă în tine, prevestitoareo de bucurie. Spre-adâncile țarini din stele carul meu se îndreaptă, în inima lacrimei mari voi ara, și plugușorul azurului mă voi
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
omului călător o reprezintă oportunitatea de a-i face fericiți pe toți cei care trăiesc în jurul său. Prezența noastră poate să fie o agapă pentru părinți, frați, prieteni, soț sau copii sau dimpotrivă un peisaj cenușiu în care ploile și tunetele nu se mai sfârșesc. Ne costă atât de puțin să răspândim iubire, pace și înțelegere în jur! Adesea omului călător i se pare că tot ce se află pe pământ îi aparține. Dacă ar putea, i-ar opri pe ceilalți
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > SFÂRȘIT DE VARĂ-N APUSENI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Sfârșit de vară-n Apuseni Ce coama verde-au munții și tunetul nechează, Azi, vara-n Apuseni ascult cum curge-n streșini, Miroase-a fan uscat și a parfum de cetini, În tronul Lui de sus, azi, Domnul jubilează. Cum viața curge lin ca-n raiul cel ceresc, Rămas e gol răbojul
SFÂRŞIT DE VARĂ-N APUSENI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360767_a_362096]
-
meteoritic, și meteoriții ce cad efectiv pe suprafața Pământului. Aproape 4 tone de materie cosmică ajung zilnic pe pământ. Numărul micrometeoriților ce dau naștere la efecte luminoase este de aproape 24 de milioane pe zi. Ei produc zgomote asemănătoare unor tunete depărtate. Marii meteoriți, capabili să sape cratere în momentul impactului, a- par în medie o dată la 150 de ani. Vedete stelare Printre cei mai mari meteoriți cunoscuți până în prezent, pe primul loc se situează meteoritul Hoba, descoperit în anul 1927
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
simt mereu cuprins de remușcări,C-am pus adesea piedica la pușcăși n-am trimis cuvântul care mușcă,Să-nfrângă geruri și întunecări. Prea multe vorbe am închis în cușcă,Nu le-am lăsat să zboare peste mări,Să fie tunetul din patru zări,Care lovește răul și-l împușcă.Doar adevăr să scoată la iveală,Să fie clară și curată slova,Plină de energie și-ndrăzneală,S-ajungă, de aici, oriîncotrova,Să scoată strălucirea din cernealăși navei noastre să îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
era în regulă, plutea în aer o presiune ciudată formând un portal de unde și-a făcut apariția o entitate, un gardian al Forțelor Oculte. - Voi nu ne puteți împiedica dispariția rasei umane, care se va autodistruge, a sunat ca un tunet, vocea. - Se va „autodistruge” cu ajutorul vostru, dar noi nu vom permite! - Voi sunteți inutili și neputincioși în fața noastră, a făcut un gest gardianul, lăsând o perdea de fum des și înecăcios asupra pădurii. - Nu ai dreptul să te afli pe
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
e veșnic ne-nțeleasă Și totuși, lângă tine, mă simt mereu acasă. Tăcerea mea, se pare, e ceață și e deasa, Cărarea mea din urmă pe urma ta se lasă. Cutremurul din mine mă ține-n neclintire, Pe fruntea ta e tunet, e fulger, e iubire; Ce-i între noi e viața, trăire și murire, Chiar dacă-n asfințit răsare-o amintire...” (pentru VP și CD, prieteni dragi) 4 septembrie 2016, Constantă Răspuns Violetta Petre Mi-ai picurat, în suflet, pe rană, rivanol
TANDEM ÎN DESPĂRŢIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385204_a_386533]
-
o lacrimă icoanei ocrotitoare și pecetlui rugăciunea cu un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
admirară cerul înstelat și luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoțite de fulgere care vor brăzda cerul și vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor spinteca văzduhul de se vor cutremura munții. Paloș și Prințesa erau așezați pe un brad răgăliat de vânt. El o strângea în brațe topindu-se sub văpaia ochilor ei, în timp ce prințesa îl ținea de după gât și îi cuprinsese
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
un fel de viață sau, mai bine - zis, plutim între viață și moarte... - Dacă lumea voastră pare atât de perfectă, atunci de ce te-ai întristat? - Vremea va fi schimbătoare și vor urma nopți întunecate cu vijelii însoțite de fulgere și tunete, ploi torențiale ale căror ape se vor învolbura în râuri furioase, dar asta nu mă îngrozește. Am totuși o senzație stranie... Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi ce vor produce dezastre. - Înseamnă că dușmanul va năvăli din nou
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
fracțiune de timp pământean în care mă acuzam pentru frângerea celor două cruci. El îmi spunea să merg mai departe când, în tunelul spre câmpul cu cerul din lacrima Lui și iarba de culoarea inimii Lui, îi ascultam glasul de tunet mângâietor. L-am ascultat și am mers mai departe. Mi-am văzut harul cum îmi ridica fruntea, brațele, întreaga ființă pentru a putea atinge cu ochiul unic larg deschis bobul de rouă al dimineții. M-am trezit din propriu-mi
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
vei mai aștepta? Să-ți mângâi iar copacii cu dorință, Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
mă ții ușor de tâmplă Spunând să uit de-al sorții prag Căci fie-vor multe încercări Și numai cu un suflet împăcat Putea-voi trece de - întrebări Ce vor răspunsuri imediat Apoi să-ți mai aud o dată glasul Ca tunetul umplându-ți pieptul Iar eu să-ți simt vibrația și pulsul Cerând, umilă, Cerurilor dreptul Aș sta la o cafea cu tine tată Să te întreb doar „Ce mai faci? Cum o mai duci cu sănătatea?” Iar tu, privindu-mă
DE VORBĂ CU TATA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382338_a_383667]
-
pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
a încurajat pe români să nu-și uite neamul. O pildă în păstrarea valorilor strămoșești putea să le fie și fluviul ce scălda fața satului lor și nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înțeles nu doar valoarea credințelor strămoșești, ci și îndemnul apei ce merge neclintită pe drumul ei. În nuvela lui Gala Galaction „De la noi la Cladova“ Dunărea are rolul de a separa doi oameni ce puteau cădea
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
a da ce ni s-a dat. Însă sufletul e veșnic, el în el se regăsește, el - al spaimelor jertfelnic care nu Te părăsește. Jertfa patimilor noastre, Duhul Tău să o primească. Înălțimilor albastre - jertfa noastră pământească. Glasul Tău de tunet aspru noaptea gândului să cearnă, fulgerând pe cer albastru pacea Ta să se aștearnă. Doamne, știu că ești aproape și mă lași ca să-ți vorbesc și-mi răspunzi cu glas de ape ce din nori se prăvălesc. Știu că mă
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o privighetoare în somn. Furtună și pescăruși în larg. Cântec în șoaptă îngânat de o femeie lauză ademenind blândețea brizei. Și peste mare se descărca noaptea ca un tunet, ca o avalanșă de întuneric.O rază de lumină înflorind în porii arși de secetă ai pământului și iarași cocoșii țipând de bucuria dimineții într-un huceag de purpură. Zburătoarele dormeau adânc, nu se trezisera. Încă mai visau sălbaticia ploii
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
certați cu cerul, cu măicuța, cu frații,-n frunți pătați de gheața care curge din lumânări fierbinți, nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți. Coboară de pe trepte alai de sfinți ce-s nud și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă, un turn de mânăstire mai fumegă în noapte ducând spre cer păcatul purificat prin fapte de doi copii
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Port cu mine atâtea impresii pe care mi-ar plăcea să le împărtășesc unui cititor dornic să mă întovărășească cu gândul... Marele Canion, printre stâncile roșii în coborâre abruptă peste 2000m sub nivelul solului... Cascada Niagara, fierbând continuu în abur, tunet și curcubeu... Miami, cu canalele lui de vis, unde vile cumpărate la prețuri exorbitante își etalează la ponton yachturile elegante ca pe niște accesorii de marcă... Insulele din Caraibe, a căror bogăție de neegalat e o vegetație luxuriantă... Costa Maya
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
fierNeclintit spre primăvară,Când ce-i verde-o să mă ceară.Tot ce spun preschimb în cuiși-n mormântul nimănui,În ecou, se ... XII. FUGA DE SILFIDE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea suptă De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
lună, dacă mai poți! Ah, Univers, așază-mă sus! Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... Citește mai mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]