1,282 matches
-
un animal prins, doi nemți aduseră încă un combatant, așezat pe o targă improvizată și-l lăsară la picioarele celorlalți. Fața lui atinse piatra, păru că ascultă un zgomot îndepărtat. O așchie de os, foarte albă pe postavul murdar al tunicii, îi ieșea din umăr. Rămase nemișcat, întins pe jos între germani și rândul de prizonieri. Unul din ofițeri dădu un ordin scurt. Un soldat plecă în goană și se întoarse cu o găleată cu apă, pe care o turnă peste
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
umeri de o slăbiciune osoasă, de adolescent, și niște ochelari ce aveau una dintre lentile plesnită în diagonală. Fizicul ăsta corespundea foarte puțin cu prenumele format din contractarea numelor lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. Unul dintre acele vestigii revoluționare ale anilor ’20... Pe tunică, deasupra inimii, se vedeau încă urmele lăsate de decorațiile confiscate. — Aveai o decorație „Steaua Roșie“? întrebă Pavel zărind o pată mai întunecată și colțuroasă pe postavul albit de soare. — Da, și una „Pentru vitejie“, răspunse Marelst și se corectă imediat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
azvârliți, ca de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf. Dând colțul unei străzi, zări silueta lui Marelst, și el purtând povara unui trup omenesc. Merseră un timp împreună, în tăcere, cufundați amândoi în lâncezeala unui sfârșit de luptă, când te reinstalezi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încă în aerul nemișcat și cald, de cealaltă parte a drumului cotit. Văzu mai mult decât urma aceea. Aproape că se închipui pe sine, așa cum era cu o clipă mai înainte: un soldat care tocmai își curățase cizmele, își potrivise tunica, își spălase fața luând apă călduță în mâini, dintre trestii. Și se simți vreme de câteva secunde foarte departe de acest dublu al său fericit și foarte emoționat de întoarcere. Trecu de tufișul de la marginea satului, mai trase o dată de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spălase fața luând apă călduță în mâini, dintre trestii. Și se simți vreme de câteva secunde foarte departe de acest dublu al său fericit și foarte emoționat de întoarcere. Trecu de tufișul de la marginea satului, mai trase o dată de poalele tunicii și se opri brusc, apoi alergă și se opri iarăși. Ceea ce văzu nu-l înspăimântă, atât de adâncă era liniștea. Verdeața livezilor sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-o, tocmai șterpelea ceva din magazie... Începu să se justifice, luându-l pe măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o înfățișare bizară: avea obrajii acoperiți de o barbă de patru zile, o tunică cârpită grosolan, ici-colo, fără guler, cizmele cu carâmbii căzuți și deformați de uzați ce erau. Schimbă tonul, înciudat că se înșelase. — Da’ tu, ce cauți pe-aici? Nu cumva aveai de gând să dai o raită prin magazii? Așa deci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ferate. Izbi cu pumnii pentru a face să amuțească urletele celor doi. Unul din pumni i se strivi de o gură jilavă, alunecoasă, celălalt lovi o bărbie. Dar strigătul continuă, mai ascuțit. Iar degetele se răsuceau, agățându-i-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe jos, se aprinse de la sine, fasciculul ei luminos decupa roțile unui tren care tocmai pornise. În depărtare, soldații patrulei începură să alerge, ofițerul grăbi și el pasul... Din această încăierare fără ieșire
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite de mâini, de cutele tunicii. Dar la vremea martiriului și a morții lor, fiecare dintre ele avea un chip, un trecut, un nume pe care nici măcar înmatricularea tatuată la încheietura mâinii nu izbutise să-l șteargă. Acum, ele erau toate comod înglobate în milioanele anonime
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Berlin și din care jumătate nu vor apuca sfârșitul războiului. Prizonierii aceștia, care vor fi în curând înregimentați printre milioanele de victime anonime. Dar în clipa aceea, nu există decât tăcerea din jurul mamei și a pruncului ei, înfășurat într-o tunică mare, curată, pe care ofițerul a scos-o din raniță. Mai există, la răspântie, prizonierul întins pe marginea drumului, mort, ținând pe antebraț o cutie în care se agită țânțarii ce sug sângele din trupul acela fără viață. Există femeia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al vieții lui. Îl vedeam așezat alături de alți soldați, pe băncile unui furgon militar. Privirile lor urmăreau drumul pe sub prelata ridicată în partea dindărăt a furgonului. Tăceau. Chipurile lor erau grave, luminate parcă de o mare durere, în sfârșit, depășită. Tunicile lor decolorate de soare nu aveau nici o decorație, dar păstrau, în dreptul pieptului, urmele mai întunecate lăsate de medaliile smulse... Camionul a străbătut periferia încă adormită a unui mare oraș, s-a oprit pe o stradă învăluită în penumbră. Soldatul a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă În Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat Într-o tunică asemănătoare cu a lor, Îi urmărește, Îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce În fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit În batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
determinând cordul să se contracte normal. Aritmia poate fi intermitentă sau continuă și este consecința dereglării modului de generare sau conducere a acestor impulsuri. Simptomele pot fi: palpitații, dispnee și dureri toracice. ARTERITĂ (< fr. artérite) - Orice proces inflamator care atinge tunicile unei artere, acompaniindu-se uneori de o tromboză, alteori de o dilatație sau, mai rar, de o ruptură (Rusu, 1983). Arterele, în special ale membrelor inferioare, se pot leza în urma unor boli inflamatorii sau funcționale, lezarea fiind exprimată prin obliterarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la masă. ― Nici gând! ― Atunci nu primești șampon. ― Bine, bine. ― Bine, ce? ― Bine, Alteță. Le-am așteptat să plece și apoi m-am dezbrăcat și eu. Mai Întâi mi-am dat jos șosetele trei sferturi. Mi-am vârât mâinile sub tunica de portar și mi-am dat jos șortul. După ce mi-am legat un prosop de baie În jurul brâului, am descheiat nasturii curelelor de la umeri ale tunicii și mi-am tras-o peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mai Întâi mi-am dat jos șosetele trei sferturi. Mi-am vârât mâinile sub tunica de portar și mi-am dat jos șortul. După ce mi-am legat un prosop de baie În jurul brâului, am descheiat nasturii curelelor de la umeri ale tunicii și mi-am tras-o peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum venea partea mai complicată. Sutienul pe care Îl aveam era mărimea 30AA. Avea un bobocel de trandafir Între cupe și o etichetă pe care scria „Young
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în baricada din joncțiunea lui B cu C și cealaltă jumătate în B cu D. Luați și câțiva din cei răniți! Nu lăsați pe nimeni viu în urmă! Fiți pregătiți pentru orice! Armele la umeri și orice nu are o tunică cenușie pe el moare în secunda doi! Urcând în fugă eram bombardat cu mesaje. "Ce naiba..." Capul sus! Se trage! Foc! Foc!" " Lua-i-ar dracu'! De unde au apărut?" "Medic!" "Oameni la pământ! Oameni la pământ!" "Rămâneți naibii culcați!" "N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ri turi ridicate în vederea vreunui asediu, și mai ales fără arme care, dacă le-ar cuceri cineva, ar putea deveni o primejdie pentru noi... Pe nesimțite, mâna se pune să urmeze curba descendentă a umerilor, se hazardează ezitantă sub marginea tunicii, tremură în fiorată în timp ce se adâncește în depresiunea dintre sâni. Dar excitația nu se produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumva să-și închipuie că nu o ia în serios! Nu și-ar mai putea răscumpăra vina nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă Livia înțepată, aranjându-și cu demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat nici de data asta greș. Dintr-un motiv pe care mintea nu reușește să-l pătrundă, împăratul nu este de loc po trivnic dorinței nesăbuite din sufletul lui Narcissus. Din contră. Se grăbește să șteargă cu poala suflecată a tunicii firișorul rubiniu ce se scurge printre hârtiile rămase. — Coponius ăsta e înrudit de departe cu Seius Strabo, mormăie printre dinți. — Știu, răspunde acru Augustus. De aceea l-am numit prefect în Iudeea. Tușește iritat. — O decizie prostească din partea mea și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Strabo m-am sfătuit în ceea ce privește... ăă... numirea lui Narcissus, asupra bătrânul principe. Horcăie greoi din gât: — Și el crede că este alegerea potrivită. Din ce în ce mai dezorientat, libertul abandonează cutia cu papirusuri și se pune să-și mototolească, nervos, poala udă a tunicii. Deci Strabo nu e un dușman necruțător, ci un aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească. Augustus își proptește palmele pe genunchi și se apleacă ușurel înainte. — Plautius Silvanus e prost ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foiește. După părerea ei, Amata e legat mai degrabă de verbul a iubi. Căci Vesta ne iubește pe noi toți. Nu e normal ca epitetul Zeiței să treacă și asupra slujitoarelor sale? Simte o smucitură ușoară. Asinia o trage de tunică și-i șușotește la ureche, împroșcând-o abundent cu salivă: — De ce spune că o ia și nu că o alege? Își trece mâna peste față, după care o strânge încet de braț, să o liniștească. Nu care cumva să tulbure
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și el mândru și bine legat la trup. Puțin cam prea impetuos însă. Va trebui în viață să aleagă cu multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund de aur. I l aranjează grijulie la gât. — Ți-am zis să nu-l mai ascunzi! îl mustră. Aurul este un remediu medicinal. Nu mai sunt copil! bombăne nemulțumit băiatul. — Porți bula de la naștere ca să te apere de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]