506 matches
-
retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea toată fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi, dar mi-e teamă că după aceea nu ne vom putea ridica, așa că cer îngăduința de a sta alături de preaînțeleptul mare dragoman Alexandru, căruia încrederea marelui sultan i-a făurit renumele de exaporit, adică sfetnicul cel de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la păcătoșenia firii omenești. Și nouă ne-a făcut greutăți și l-am iertat. Marelui spătar nu-i venea să-și creadă ochilor și urechilor. În timp ce vorbea voievodul, marii demnitari otomani își mișcau afirmativ capetele într o pendulare continuă a turbanelor, iar acesta își asumase rolul de mare suveran bizantin, împărțind cu înțelepciune clemența. Știa că fiul Stancăi are stofă de suveran, dar la atâta stăpânire de sine nu se așteptase. — Bine, bine, Constantin bei, ai dreptate în ce-l privește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face sluga celor ce ne-au ales. Se cuvine dar înainte de a răspunde noi dorinței împăratului să aflăm și părerea divanului nostru. Nu putem dar să primim cinstea ce ni se face până nu va fi venit răspunsul boierilor țării. Turbanele albe aprobau, mișcându-se lent, nostalgic, sub ele gânduri și întrebări nășteau vagi încruntări. Oare ei de când nu mai sunt consultați? Reprezentanți ai marilor familii turce, ocupau - în special de când vizirii veneau din devșirmé, adică dintre copiii creștini din școlile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar un post de corativ. Nimeni nu-i întreba nimic. Hotărârile le luau mai-marii copiilor de casă pe drum, ducând vești de la marele vizir, la sultan, de la sultan la sultana validé și de la aceasta la muftiul Feiz Ullah și înapoi. Turbanele albe se mișcau nostalgic, iar marelui spătar Mihai i se păru că zărește chiar lacrimi în ochii uscați de bătrânețe. — Am citit în cronici că dacă un bărbat stă pe gânduri când i se oferă un tron, după aceea nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că a ajuns la sapă de lemn. Dacă haznaua împărăției se lipsește de haraci, de mucareruri și de toare birurile ce i se cuvin, cred că ar fi pentru Moldova cel mai potrivit om din lume. Vizirul nu mai asculta, turbanele nu mai aprobau. Cum putea oare un om atât de înțelept ca beiul valah să spună că acela care nu poate plăti dările este potrivit? Oamenii săraci nu aduc noroc, nu pot plăti și se răscoală. Un fel de rumoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marile puteri europene. Brâncoveanu și-a băgat nasul unde nu-i fierbea oala. Ce treabă avea el cu Moldova și cu Mihai Racoviță? Aci marele spătar își întrerupse șirul gândurilor ca să răspundă cu un zâmbet privirii marelui vizir. Zâmbete, zâmbete, turbanele albe aprobau în liniștea aromată de fumul de tutun trecut prin apa de flori din narghilele. Îmbrățișă cu ochii toată adunarea. Prea erau împăcați și porniți pe calea înțelepciunii, ca să comploteze ceva. Ah, da, schimbă căpitanii corpului de gardă ienicerească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru cei apropiați, papuci și condurei cu alesătură din fir de aur și argint pentru Mateiaș și pentru domnițe. Doamne, cât aur dăduse în stânga și în dreapta, ca să-i facă pe cei din preajma marelui vizir să mormăie satisfăcuți și să miște turbanele albe în semn de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii, dar și mai tare îi făcea să asude ideea că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în două cozi care se reunesc în coroană; toate își ornează coafurile cu funde sau flori naturale; femeile măritate se disting printr-o bucată de țesătură viu colorată, pe care, cu îndemânare, și-o așează sub cozi în formă de turban. Seriozitatea și sobrietatea germanilor sunt cunoscute; aceste întâlniri sunt decente și în ele nu se petrece nimic contrar bunelor moravuri. Nu aici își află loc desfrâul: ci în această mulțime de cocioabe impure cu care e semănat orașul. Prostituția a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu bărbi lungi, capul ras, cu excepția a două bucle răsucite și lungi care le atârnă peste urechi; îmbrăcați cu un lung caftan îmblănit din mătase sau lână neagră, purtând o centură roșie și o pălărie de catifea împodobită cu un turban din blană de vulpe 75. Mâna lor nu părăsește ciubucul cu capăt de chihlimbar, prin care trag, la intervale lungi, fumul tutunului de Latakie; cuvinte se rostesc încă și mai rar; nicio vorbă nu se pierde, fiecare își are valoarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru fața arsă de soare, cu trăsături puternice. Numai vălul răsucit în chip de turban îl deosebea de acei ofițeri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas măsurat în direcția lor, dar părea că privește undeva dincolo de ei, în timp ce-și scotea cu încetineală o mănușă. "Ăsta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și cu capul în pământ. Jandarmul făcu un gest de salut, Daru însă nu-i răspunse, neputându-și lua ochii de la arab. Omul, înveșmântat într-o djelaba, cândva albastră, încălțat cu sandale și cu ciorapi grosolani de lână, purta un turban strâmt și nu prea înalt. Balducci își mâna calul la pas, de teamă să nu-l rănească pe arab, și grupul înainta anevoie. Când socoti că poate fi auzit, Balducci strigă: - Mi-a trebuit un ceas ca să fac cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spuse el. Acolo ne vom simți mai în largul nostru. Când se întoarse în cameră, văzu că Balducci se așezase pe divan. Deznodase frânghia care-l ținea legat de arab, iar acesta se ghemuise lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar acesta se ghemuise lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din magazie, se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în picioare ca arabul să-și pună turbanul și sandalele. Trecură prin școală și învățătorul îi arătă tovarășului său ieșirea. - Du-te, spuse el. Arabul nu se clinti. - Vin și eu, spuse Daru. Arabul ieși. Daru intră în cameră și făcu un pachet cu pesmeți, curmale și zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. 13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. 17. Rupeam falca celui nedrept, și-i smulgeam prada din dinți. 18. Atunci ziceam: În cuibul meu voi muri, zilele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
anii '80-'90 și doamnele se coafează cu părul înnodat în creștetul capului, fără nici un fel de decorațiuni. În cel de-al doilea deceniu al secolului XX, coafurile devin mult mai ample, umflîndu-se în creștet și avînd uneori aspect de turban (așa-numita coafură-turban). Prin contrast, bărbații poartă părul tuns scurt și lins, de obicei cu cărare la mijloc sau într-o parte, și cu mustăcioară. După Primul Război Mondial, părul doamnelor devine din nou scurt și este coafat aproape lins
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum ieșise reprezentația din seara aceea, dar inspectorul Insch ajunse primul la subiect. — Ce mama naibii crezi că-nvârți, sergent? Își trase jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful terfeloagelor. Se uită la mine cu bunăvoință, cu acel aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului, realității și ficțiunii, M. nu Încetează să mediteze. Ironizează Însemnele În care a Înghețat viața cutărei familii presupus nobile („papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, ș...ț toată limfa aristocratică a rasei sale de principi Înnăscuți, scursă În praful terfeloagelor“, p. 23), Însă revine de nenumărate ori asupra situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încercare de a controla mulțimea. Ofițerul britanic stătea pe turela mașinii lui blindate, fumînd o țigară, În timp ce privea pe deasupra miilor de chinezi care treceau pe lîngă el. Din cînd În cînd, ca pentru a păstra aparențele, ofițerul sik, cu un turban kaki, se apleca și Îi lovea peste spinare pe chinezi cu bățul lui de bambus. Jim se uită la polițiști. Era fascinat de revolverele strălucitoare ale acestor bărbați transpirați și prea grași, de organele lor genitale enorme pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vizigoții, bulgarii și turcii pe care văd că deodată grozav Îi mai iubesc românii, că joacă Hagi la ei, Galatasaray!, strigăt ce șterge Într-un singur meci șase sute de ani de biruri, baclavale, decapitări, fecioare desfigurate á posteriori, voaluri și turbane musulmane cu vizetă. Prin care ni se spunea că nu ne vindeam țara, ne vindem viitorul, dar ce e viitoru’? La 1848, prefectul de Iaș trimitea o notă informativă ministrului de Interne În care descria cu un vizibil tremur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]