586 matches
-
toponime turcice la sud de Kiev și în regiunea Circazia, respectiv Tahanča, Koșmak, Taldîkî ar putea avea o legătură cu berindeii. Numele localității Berdîčiv din sudul districtului Žîtomîrska (Jitomir) evocă prezența lor în respectivul spațiu geografic. Berindeii vorbeau un dialect turcic care corespunde așa-numitului idiom Çağatay (Djagatai), limbă considerată drept variantă medievală a uzbecei de azi. De altfel, karakalpacii de azi locuiesc în vestul Uzbekistanului, în republica autonomă Karakalpakstan, pe malurile lacului Aral. Ei sunt recunoscuti drept crescători de oi
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
au în comun anumite caracteristici și credințe. Samanii sunt intermediari între oameni și lumea spiritelor. Ei pot trata boli și sunt capabili să intre în lumile superioare pentru a obtine răspunsuri la problemele comunității. Termenul "șaman" este preluat din cuvântul turcic "šamán", care este un termen pentru un practicant al acestor obiceiuri, fiind foarte folosit în cultura turco-mongolă și tungusă, ca, de altfel, și în cultura ancestrala din Siberia. Originea etimologica nu este certă. Poate fi legată de rădăcina tungusă "ša-
Șamanism () [Corola-website/Science/310011_a_311340]
-
și Țara Românească. Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular. În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane și grecești (v. nota de subsol). O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Românească. Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular. În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane și grecești (v. nota de subsol). O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
cultura rusă a fost puternic promovată în noile state socialiste. După 1965, numai în România nu mai erau obligatorii lecțiile în limba rusă. După revoluția bolșevică, autoritățile sovietice au hotărât să interzică folosirea alfabetului arab în republicile vorbitoare de limbi turcice sau persană din Asia Centrală, Caucaz și zona fluviului Volga, (inclusiv în Tatarstan). Noul alfabetal acestor limbi a fost bazat pe cel latin și a fost inspirat de alfabetul turc. O hotărâre asemănătoare a fost luată și pentru RSSA Moldovenească. Această
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
o întoarcere la Islam va pune capăt problemelor economice, au ajutat candidații religioși să câștige alegerile locale din Istanbul și Ankara, cele mai mari orașe din Turcia. La sfârșitul secolului al VII-lea, a început convertirea la Islam a popoarelor turcice, care migrau spre vest dinspre Asia de Nord spre Asia Centrală. Primul val de turci s-a convertit la Sunnism. Ca războinici ai credinței islamice, aceștia au colonizat Anatolia în numele Islamului, după înfrângerea bizantinilor în Bătălia de la Manzikert (1071). Începând cu
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
Toynbee|toynbeean]], ca manifestare pe toate planurile a unei confesiuni, universale sau naționale -, condiția socială și prima formațiune statală, ordinea politică, lupta pentru teritoriu”. Este legată prin rădăcini istorice de mediul cultural azer și reprezintă preamărirea literară a faptelor popoarelor turcice. Această creație literală cu caracter oral este o sinteză majoră a triburilor turcilor oguzi, povestirea unei lumi reale, transpusă într-un limbaj clar, frumos și poate sta, ca amploare și valoare, alături de ale epopei ale literaturii universale, ca Njala islandeză
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
a podișului Altındağ, aflate în vecinătatea altor podișuri: Hamzaçemen, Ulașın, Karaca, Halhalı, Maymağ etc. Teritoriile limitrofe corespund celor care actualmente aparțin Gruziei și Turciei. De altfel, granițele sud-estice ale oguzilor denotă că erau legați aproape în orice direcție cu lumea turcică. În Kitabi Dede Korkut sistemul de apărare a granițelor, a suveranității, este bine consolidat. Țara este împărțită în 24 de sangeacuri, fiecare cu câte o forță militară de patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan ("Azərbaycan Atabəylər dövləti" în azera) sau statul Eldeghizilor (1136-1225), este un stat medieval azer, cu elementul principal turcic, considerat Epoca de Aur sau Era Renașterii al istoriei Azerbaidjanului. La mijlocul secolului al XI-lea, Marele Imperiu Selgiukid s-a extins de la Asia Centrală până la Marea Mediterana și de la trecătoarea Derbent până la Golful Persic. Azerbaidjanul s-a alipit din nou statului turc
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, "Qara Məhəmməd"' (în azeră „"Mahammad cel Negru"”) a ocupat ținuturile din jurul lacului Van. După moartea conducătorului l-a înlocuit fiul lui, Qara Yusif, care imediat s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
Qaraqoyunlu. Sultanului djelairid Ahmad, care deja obținuse Bagdadul, mai întâi ocupă Tabrizul. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr.Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care ultimul a murit. Intrând în oraș, el l-a invitat tot pe
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
Timur Lenk care cărmuiau în Iran. Armatele lui Djahanșah au ocupat pentru o perioadă chiar capitală Herat a sultanilor din Horasan. În 1467 în luptă din Muș Djahanșah a fost infrânt de Uzun Hasan - căpetenia unei alte alianțe a triburilor turcice Ağqoyunlu. În locul statului Qaraqoyunlu s-a format statul Ağqoyunlu, a cărei capitală, de asemenea, era orașul Tabriz.
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
Kura-Araks, la est, limitrofă cu Marea Caspică. În Transcaucazia trăiesc peste 50 de popoare, un adevărat conglomerat, un melting pot, dar grupurile etnice cele mai importante sunt azerii, armenii și georgienii. Majoritatea azerilor sunt musulmani șiiți și vorbesc o limbă turcică, destul de apropiată de limba turcă modernă, iar armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului limbilor indoeuropene. Georgienii (gruzinii), în mare parte sunt creștini ortodocși, care vorbesc o
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
afaceri, au fost nevoiți să apeleze la 80 de tălmaci. Pornind de la această diversitate lingvistică, geografii arabi au botezat întreg Caucazul cu numele de Jabal al-Alsine, adică Muntele Limbilor. Limbile Caucazului aparțin a patru diferite familii: caucaziană (sau paleocaucaziană), indo-europeană, turcică și semitică. Grupurile caucaziene se împart în două ramuri nordice și într-o ramură sudică. Sudicii, care cuprind georgienii, înrudiți cu migrelienii și lazii, precum și cu svanii, au creat națiunea gruzină, care trăiește în Transcaucazia vestică (lazii trăiesc pe un
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii și țiganii, toate împrăștiate în diferite zone ale Caucazului. Printre popoarele turcice, este cel azer, la sud-est, și turcici kipceak (kumâk, nogai, karaciai și balkar), la nord. Singurele popoare semitice din Caucaz sunt asirienii, care au fugit înspre teritoriile ruse, fiind prigoniți de turci la sfârșitul Primului Război Mondial. Asirienii trăiesc în principal în
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii și țiganii, toate împrăștiate în diferite zone ale Caucazului. Printre popoarele turcice, este cel azer, la sud-est, și turcici kipceak (kumâk, nogai, karaciai și balkar), la nord. Singurele popoare semitice din Caucaz sunt asirienii, care au fugit înspre teritoriile ruse, fiind prigoniți de turci la sfârșitul Primului Război Mondial. Asirienii trăiesc în principal în orașe. Mai sunt, ca peste tot, și
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
-i lăsa locul sistemului de comunități țărănești. Raporturile feudale au fost dezvoltate mai ales în Georgia, Azerbaidjan, Armenia, precum și în câteva părți din nordul Caucazului. Tradițional, cele mai importante religii din Caucaz au fost islamul (răspândit mai ales printre grupurile turcice), creștinismul, reprezentat de Biserica Ortodoxă Răsăriteană (în primul rând de georgieni) și de Biserica Gregoriană Armeană. A treia religie a fost Iudaismul. Mai există și numeroase secte minoritare. În perioada sovietică, întreaga regiune a fost influențată puternic de modul de
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
îi eliberase pe suveranii - refugiați, sultan Ahmad Djelairi și Qara Yusif Karakoyunlu. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el intrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
, fondatorul și domnitorul (1410-1420) statului turcoman-azer Qaraqoyunlu. În anii 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, , s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului, exista statul Djelairid cu capitală în Tabriz (1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382 era sultanul Ahmad. În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
Karakoyunlu. Sultanului Djelairid Ahmad, care deja obținuse Bagdadul, mai întâi ocupă Tabrizul. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el întrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
Seyyid Ali Imadaddin (în limba azera: "Seyid Imadəddin Nəsimi") (1369-1417) a fost un poet și filosof azer. El a rămas cunoscut sub numele de și este considerat unul din cei mai proeminenți scriitori mistici în limba turcica din epoca să. Nasimi s-a născut la 13 februarie din anul 1369, în orașul Șamahî, capitala ului, statul medieval (799 - 1538). Orașul Șamahî poartă numele fratelui său, care a scris de asemenea poezii, sub pseudonimul ""Șah Handan"". Mormântul lui
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
În timpul călătoriilor prin țări orientale, el a fost urmărit, presat, chiar arestat pentru luni de zile. După primul deceniu al sec.XV, regiunea ieșise din sub influența timurizilor și în acești ani în Anatolia și în Azerbaidjan dominau deja dinastiile turcice Zulgadar, Agqoyunlu și Qaraqoyunlu alături de otomani. Nasimi a asigurat convertirea la ordinul hurufid suveranilor a Zulgadar - Ali bey și fratele său Nasreddin, mai târziu și suveranului Agqoyunlu, Osman Qara Yuluk, care, pe urmă a cucerit punctul strategic din zona - Sivas
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
pericol din spate pentru statul Qaraqoyunlu, după ce își lărgise spațiul până la orașul Erzincan. Pe urmă, Nasimi a plecat la Aleppo, orașul sub autoritatea mamelucilor egipteni. Mai ales după invaziile selgiucide, mongole și timuride la Aleppo locuiau o mulțime de triburi turcice, orașul fiind un mare centru comercial între Orient și Europa. Aici se întâlneau caravane comerciale din India și Șirvan. Izvoarele istorice ne mărturisesc că în sfârșitul sec. XIV din matasea importată din Șirvan în orașele siriene se pregăteau țesături frumoase
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
mesaj clar. Nasimi a fost înmormântat la Aleppo, la panteonul de familie ce până în zilele noastre se consideră un loc sfânt. Pelerinii de la mormântul poetului îi acordă numele onorific ""Nasimi"". Poezia lui și-a câștigat popularitate foarte repede printre popoarele turcice din Asia Centrală, în Anatolia și în Iran. În vremurile respective pentru doar rostirea versurilor lui și pentru propagandă ideilor hurufismului au fost executați o mulțime de oameni. Numele lui Nasimi împreună cu Mansur Halladj a devenit un simbol al fidelității în fața
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Ağdam este un oraș-fantomă. Moscheea din Ağdam este, de asemenea, în condiții proaste. Numele orașului este de origine azeră și înseamnă „casă albă” ("ağ" = „alb”; "dam" = „casă”, „mansardă”). O altă posibilitate ar fi ca numele să fie derivat din glosarul turcic antic, însemnând „cetate mică”. În trecutul îndepărtat, triburile vorbitoare de limbi turcice construiau mici cetăți pentru a se proteja. Ağdam a fost întemeiat în secolul al XVIII-lea și a obținut statutul de oraș în 1828. Situat la 26 de
Ağdam () [Corola-website/Science/309264_a_310593]