426 matches
-
discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea să facă excepție
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dungă, de sub pălăria de fetru. Arăta bine. Drept, zâmbitor, sigur. Pentru că nu se temea de nimeni, fusese omorât o dată, lucru dovedit; cine poate fi ucis de două ori? Raționament perfect, până în clipa în care unul din oamenii Magistratului i-a turtit capul din nou, asta sub ochii unuia dintre cei mai de seamă invitați, Ministrul Provinciilor. Demnitarul s-a apropiat de cel căzut și a strigat după ajutor. De la bal la spital, numai petrecere nu mai era. Ministrul vroia să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în fire? CODÂRLIC: Parcă... DĂNILĂ: Tare bine! Pregătește-te pentru chiuitură. Ia chiuie tu întâi, să aud ce poți. CODÂRLIC: Ascultă aici: când mi-i auzi chiuind ți s-a părea că s-a unit răsăritu' cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se aflau? ACARUL: Niciodată nu ești mulțumit acolo unde te afli. Întoarce acul, tren în goană) MICUL PRINȚ: Aceștia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? ACARUL: Nu urmăresc nimic. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau și cască. Numai copiii își turtesc nasul de geamuri. MICUL PRINȚ: Numai copiii știu ce caută. Ei își cheltuiesc timpul cu o păpușă sau cu o minge, și aceste obiecte devin astfel foarte prețioase. Dacă vrea cineva să le ieie, copiii plâng, pentru că numai ei înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele. I-am aranjat o pernă sub cap, o pernă aproape goală care s-a turtit de tot, atunci i-am pus-o și pe a mea, s-o ridic puțin mai sus. Se simțea într-adevăr un miros ciudat în cameră, chimic, nesănătos, poate din cauza mobilei de proastă calitate, abia ieșită pe poarta fabricii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care numai limba morților le poate spune. Cimeriana e ultima limbă a celor vii... e limba pragului! Aici se vine pentru a trage cu urechea la lumea de dincolo... Ascultați... Nu mai ascultați nimic, voi doi. Ați dispărut și voi, turtiți într-un colț, lipiți unul de altul. Ăsta e răspunsul vostru? Vreți să demonstrați că și cei vii au o limbă fără cuvinte, cu care nu se pot scrie cărți, nici înregistra sau aminti, dar care poate fi doar trăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că era complet goală în prezența unui străin și în văzul naiba știe câtor vecini; nu se îngrijoră nicio clipă de cum arăta în zona inghinală (aproape acceptabil), de cum se îmbujora când era excitată (culoarea vinului roșu) sau de cât de turtiți i se vedeau sânii când stătea pe spate (foarte). Nu se gândea la absolut nimic, doar la cât de mult îl dorea pe el și, simțindu-l lipit de coapsele ei, se străduia în fel și chip să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după paharele și furculițele de plastic pe care stewardesele le aruncă? O dată ajunse acolo, n-am văzut nici o Miss Liberty, ci un câmp cu bălării și apoi, în noapte, un lung drum spre statul NJ, cu așezări omenești care îmi turteau nasul de geam ca în Fetița cu chibrituri. Așa am făcut în primele dăți cu supermarketurile: intram în ele ca în expoziții, îmi duceam mâna la gură ca Valeriile din Sâncrai și mă minunam, nerecunoscând mai nimic din „exponate”. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se întreabă: ce vor ăștia de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste cuvinte, străbate cu pași mari iarba, și eu rămân doar cu o franzelă turtită în brațe și total bulversată. ȘAPTESPREZECE Cum am mai spus, ar trebui să existe un cu totul alt sistem. Ar trebui să existe nu știu ce fel de aranjament universal care să nu lase loc pentru neînțelegeri. Care ar putea, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avea din nou opt ani, iar el îi spunea, Fii atentă, e ca atunci când mama ta frământă pâinea. Rostogolea bulgărele de argilă înainte și înapoi, îl apăsa și-l întindea cu podul palmei, îl lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și iar, De ce faci asta, îl întrebase fetița, Ca să nu las în lut grunji și bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă aici, uscat, crăpat, inform, și totuși s-a dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o secundă, apoi un punct strălucitor le apăru în fața ochilor. ― Albedo mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video plonjă pe acest punct de lumină, scoțând în evidență o formă banală, ușor turtită la poli, atârnată în vid. ― Mișto fund, zise Dallas fără răutate. Ești sigură că ăsta-i obiectivul nostru? Sunt miliarde de stele în galaxia asta! ― Acesta este. Un simplu asteroid, de fapt. O mie două sute de kilometri, nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tabloul de bord și se așeză la comenzi. Timpul o presa. Nu era momentul să programeze o anumită traiectorie. Un singur buton o interesa, cel care purta indicația: LANSARE Zăvoarele săriră. Motoarele propulsară naveta în afara lui Nostromo. Forțele gravitaționale o turtiră pe scaun, ca rezultat al plecării preciptate din nava-mamă. Știa că aceste chinuri nu aveau să dureze mult timp. Termină cu atașarea chingilor și-și acordă o inspirație profundă de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doctorul, aplecat să-și șteargă ochelarii, dar grijuliu să nu i se vadă ochiul stâng, de sticlă. — Nu ne-am văzut de mult. Când l-au dat afară de la ziarul acela central, l-au trimis, săracul, la ziarul Asociației. Era turtit, mai avea puțin până la pensie. Ne-am împrietenit, e un om delicat, m-a ajutat... — Vedeți, domnule Ianuli, se dezlănțuie iar doctorul. Acest Mauriciu e cel mai bun exemplu. Dintr-o familie foarte săracă, s-a zbătut, a studiat... oho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Se întoarse spre mine și începu să-mi vorbească, parcă pentru a se lăuda: Fii atent! Scoase pistolul dintr-un sertar al biroului la care stătea, îl îndreptă spre cel mai apropiat geam și trase câteva focuri. Gloanțele s-au turtit de tabla neagră așa cum făcuseră și în cealaltă cameră. Antiglonț, zise el mândru. Da, Constantin, am descoperit și noi asta, spusei zâmbind ca unui copil mic ce face o mare descoperire și apoi o prezintă părinților, care deja știau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la încercare. ― Cum ? - au întrebat mai mulți deodată. ― Păi, i-a cerut dracului să facă un fir de păr luat de la... să stea întins ca sârma... A luat dracu’ firul de păr, l-a întins, l-a răsucit, l-a turtit în fel și chip, dar firul de păr numai nu ședea întins. Una-două se încovriga din nou. Atunci dracu’ i-a dat firul de păr femeii, spunându-i: „Na! Fă-l tu să stea întins, să văd dacă poți?” Femeia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mârâită: țiganii sunt de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
departe de Steaua Română, prin spatele casei lui Vintilă. Printre roțile în mișcare vedeai zidul de cărămidă, de culoare galben-cenușie, înalt cât două case și, peste zid, o bună parte din parcul de rezervoare. Goale, ruginite și câteva dintre ele turtite de bombele americane... Rar de tot, câte o garnitură trecea de casa lui Mihalcea, și mai niciodată nu ajungeau tampoanele ultimului vagon din garnitură să se proptească în tampoanele ruginite din capul liniei moarte. Chiar așa! mai niciodată... De la tampon
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bunicu’, și nu chipul lui, numai mâinile lui și gestul cu care obișnuia să-mi deschidă portiera Renault-ului, împingând cu degetul în geam ca să se deschidă ușa mai larg, vedeam atunci, prin sticlă, cum i se albeau și i se turteau buricele degetelor, imaginea asta era așa de clară de parc-ar fi fost aievea, mi-am și închis ochii pentru o clipă, doar-doar să n-o mai văd, dar tot îi vedeam mâna, încleștându-se, albă, pe gâtul unei sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sala lor sălbatică de sport. Viața e stocată de alții, în altă parte. Banii sunt așa de aproape, că ai putea să-i atingi, dar sunt întotdeauna de cealaltă parte - singurul lucru pe care-l poți face e să-ți turtești nasul de geam. Pe vremea mea puteai să renunți. Acum nu mai poți renunța. Au avut grijă banii. Nu ai unde să te duci. Nu te poți ascunde de bani. Pur și simplu, nu te mai poți ascunde de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
salvat și mai toți au zis că orologiul îi trezise la timp. Unii mârâiau; dacă în târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mult. Eram prinși până peste cap; ne dezacordam unii altora instrumentele, ne ascundeam știmele, fiecare lăuda înșelător pe ceilalți doi. Ne trânteam capacele pianelor peste mâini. Într-o după-amiază, Mezinul mi-a spart capul c-un diapazon. Eu i-am turtit fața cu metronomul. Mijlociul s-a jurat că, dacă-l mai șicanăm, ne va strânge de gât cu mâinile lui. Era în stare umflatul, trecuse de o sută de kilograme! O brută care trebuia să sfârșească prost. ...Până la urmă, pianele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]