4,313 matches
-
simțit bine, chiar spunea că pleacă la birou, apoi s-a declanșat febra, sau chiar era, că nu am măsurat-o mai înainte. Temperatura când măsurat-o era 39,7 și tot atunci au pornit aceste teribile accese spasmodice de tuse. -Cum este, care sunt valorile? -Temperatura 39, iar tensiunea 170 cu 110. -I-am dat două pastile de paracetamol. -Foarte bine, mai ai ceai făcut? Va trebui să-l hidratăm bine. Îmi este teamă de cei mai rău, l-am ascultat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
noroc și să fie apărat de rele! Cum o duce cu sănătatea? -Nu e bine,pentru el am plecat pe așa vreme, să-i cumpăr doctorii de la oraș. Felcerul din sat zice, că ar fi ”aprindere la plămâni”. Are o tuse seacă, îi arde tot corpul, trebuie să-i cumpăr penicilină și streptomicină. Cred, că se va vindeca, mare nevoie avem de el, încă nu știm tot rostul animalelor. El are un secret când încheagă laptele, face un caș renumit în
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
sânge din sângele lui. Nu știa cum să procedeze, îi era teamă de Pacoste și Zbierea, exista un act scris, o înțelegere între ei prin care el își dădea acordul ca băiatul să fie făcut pierdut. Un acces puternic de tuse l-a oprit din meditație, s-a îndoit de suferință, fiecare repriză îi provoca durerii ale pleurei și ale diafragmei. Un ciocănit ușor, ușa s-a deschis fără zgomot, pe ea a intrat mama Lăzărica, s-a apropiat de pat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
a învăța la rece”. Diferența e că ei, primarul și președintele de consiliu („Concivia”) județean „gândesc” în birouri unde temperatura ambiantă amintește de Insulele Bahamas, în timp ce elevii, însoțiți în igluuri - numite școli - de cadrele didactice, se întrec în strănuturi și tuse. Dacă pe 25 martie școala brăileană nu s-ar fi închis din lipsa agentului termic, precum și din lipsa respectului față de ȘCOALĂ a conducătorilor orașului și județului, astăzi un munte de batiste și șervețele pline de muci ar fi împodobit la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
E vecinele acolo și Rădița și Tanța și a lui Incze, da văz că nu-și revine neam. Păi ar trebui să-i bage cineva degetul pe gît să Încerce să i-l scoată sau măcar să-i provoace voma sau tusea că poate la efort Îl elimină de la sine. — Nu știu, nu știu... s-a dus alde Ghinea după mașină s-o ducă la urgență, da io zic că nu mai rezistă... veniți și dumneavoastră, poate-i faceți ceva că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de rapide a sufletului tânărului Ivanov? Răspunsul este unul singur: sensibilitatea exagerată a sufletului său la cele mai bune, mai umane și mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui este tusea vecinului. Dar, vai, nu poate fi asta. Tusea nu poate fi o cauză, pentru că, dacă acest vecin ar fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-o stare sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unul singur: sensibilitatea exagerată a sufletului său la cele mai bune, mai umane și mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui este tusea vecinului. Dar, vai, nu poate fi asta. Tusea nu poate fi o cauză, pentru că, dacă acest vecin ar fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-o stare sufletească diferită), în nici un caz bunul Ivanov n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-o stare sufletească diferită), în nici un caz bunul Ivanov n-ar fi fost atât de pornit împotriva lui. În felul acesta, tusea este doar pretextul pentru descărcarea acelui sentiment către care era predispusă starea interioară, sufletească a lui Ivanov. Dar care poate fi starea intimă, sufletească a lui Ivanov? Să presupunem că suntem în eroare spunând că spectatorul nostru a încercat cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care e solicitat atât de des de acțiunea dramatică și care este extrem de important pentru exemplul nostru. Acesta este important pentru că înlătură complet supoziția conform căreia ura lui Ivanov împotriva vecinului său care tușește este întemeiată, chipurile, pe faptul că tusea îl împiedică să audă replicile actorilor. Dar, de s-ar fi aflat în dispoziția de râs, replicile vesele ale actorilor care îi provocau acest râs ar fi fost pentru Ivanov mai puțin interesante? Oare nu le-ar fi ascultat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dispoziția de râs, replicile vesele ale actorilor care îi provocau acest râs ar fi fost pentru Ivanov mai puțin interesante? Oare nu le-ar fi ascultat el cu aceeași atenție cu care ascultă replicile unei drame? Atunci, nici un fel de tuse, nici un smârcâit sau alte sunete venind dinspre vecin n-ar fi trebuit să-i provoace dorința de a-l lovi, chiar dacă aceste sunete l-ar fi deranjat. Suntem nevoiți, așadar, să ne întoarcem la ipoteza anterioară. Suntem nevoiți să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cei doi. Într-un târziu, disperat că prietenul său nu-l aude, deschisese ochii și dădu să se ridice. Încercă să tragă aer în piept dar se înecă cu praful pe care îl înghițise și îl cuprinse un acces de tuse. No, cred că ar trebui să schimbi țigările! spusese Calistrat, râzând de bucurie. Bine că ești întreg, dragule, îl bătu el ușor pe umăr, ne-ai tras o sperietură zdravănă. Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea de fiecare dată când bătrânul îl atingea, îi făcea impresia că fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Drei Husaren“, evident că n-a rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într-o viață de om n-ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămîni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că acum, În miez de noapte, o s-o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c-o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci cînd trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cîndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o s-o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c-o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci cînd trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cîndva, la o partidă de cărți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru 325 reumatism, floarea de tei pentru vindecarea bolilor de plămâni, floarea de socă contra răcelilor, floarea de mușețel (romaniță) pentru dezinfecție intestinală și pentru răni, floarea și frunza de sunătoare (pojarnița) pentru dureri de stomac, sirop de ceapă pentru tuse, sovârf contra durerilor de cap etc. în tratarea reumatismului se mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de greață se Întețea. Reuși doar să se Încredințeze că prin hainele lor nu mai exista nici un obiect vrednic de interes, Înainte să părăsească Încăperea. De cum ajunse afară, stătu locului câteva momente, pentru a-și recăpăta suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fiu. 7 Zorii zilei de 12 august, la han Bernardo lăsă jos hârtiile pe care le consultase. Se ridică, iar privirea Îi era goală, ca și cum mintea i-ar fi fost Încă absorbită În gânduri. Fu cuprins de un atac de tuse care Îi răpi ultimele puteri. Își dădu drumul greoi și căzu la loc În pat. - Dă-mi apă, murmură, arătând către o ulcică de pe masă. Era ud de sudoare, iar pomeții Îi ardeau de febră. Dar, Înainte ca Dante să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul rosti acest nume ca pe o lovitură de bici. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]