64,968 matches
-
care-l formam a fost condus la un autobuz, iar autobuzul, după un drum nu din cale-afară de lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în așternut gîndindu-mă la cum o să înceapă prima mea zi de tratament, cînd s-a și deschis
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în așternut gîndindu-mă la cum o să înceapă prima mea zi de tratament, cînd s-a și deschis ușa și am văzut năpustindu-se în cameră o soră medicală al cărei zîmbet disimula amenințarea seringii cu care era înarmată: țelul ei vădit era să-mi facă o injecție hipodermică. Buimac, am sărit din pat, și ea deja mă soma
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
și controlate de un personal extrem de eficient... A fost, cum am zis, o conversație plăcută. Mai mult ca sigur că și doamnei respective i-am plăcut. Cînd era pe punctul de a-și lua rămas bun, s-a oprit în ușă și m-a prevenit că în relațiile cu personalul - și în general cu orice fel de persoane - trebuia să mă abțin să folosesc limba țării pe care o învățasem cu atîta sîrg; nu de alta, dar ca să evit riscul ca
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
în bună parte producția scriitorilor ieșiți în arenă în anii ^90, ultimii nu se arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent, o nervozitate generaționistă aproape isterică. Au început să bată la ușă și "douămiiștii" Mircea A. Diaconu menționează și "condescendența" optzeciștilor afirmați inițial, majoritatea aparținînd "totalitarismului" bucureștean ( s-ar putea vedea aci o analogie cu valul prim, privilegiat, al șaizeciștilor), în raport atît cu congenerii lor veniți ulterior, mulți dintre ei circumscriși
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
de la vechiul palat brâncovenesc din București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei sunt inspirate de vechi modele de la portalul din San Marco, grilajul de fier forjat fiind lucrat în atelierele lui Umberto Belloto, sub îndrumarea lui Domenico Rupolo. Stofele și mătăsurile pentru interioare erau alese de Martha Bibescu tot din ateliere
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
simplă. De la țară. Se sculase într-una din nopți să-și ia un pahar cu apă. Trecuse o săptămînă de cînd se căsătoriseră. Ea se dusese la culcare, iar el era încă treaz și vorbea la telefon. Se opri în fața ușii și trase cu urechea. -Nu, spuse Chanu. N-aș zice asta. Nu e frumoasă, dar nici urîtă. Are o față lată, frunte înaltă. Ochii sunt cam apropiați. Nazneen își duse mîna la față. Așa era. Fruntea era înaltă. Dar nu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
vi-l amintiți. Musafirul rămase tăcut. Nazneen îl văzu pe Chanu stăpînindu-și un rîgîit. Ar fi vrut să se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l cunosc, rosti doctorul pe șoptite. - Da, zise Chanu. Înțeleg. - Dar vă doresc succes. - Am patruzeci de ani, spuse Chanu. Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
era încă devreme. Doctorul era însă de neclintit. - Întotdeauna mă culc la zece și jumătate și obișnuiesc să citesc înainte o jumătate de oră în pat. - Noi intelectualii trebuie să fim uniți, spuse Chanu și îl conduse pe musafir la ușă. - Dacă îmi asculți sfatul, ca de la un intelectual la altul, vei mînca mai încet, vei mesteca mai bine și te vei servi doar cu o porție mică de carne. În caz contrar, te voi revedea curînd la cabinet cu un
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
nou ulcer. - Gîndiți-vă numai, spuse Chanu, că dacă nu aș fi avut ulcerul acela, nu ne-am fi întîlnit niciodată și nici nu am fi luat această cină împreună. - Ca să vezi, spuse doctorul. Dădu țeapăn din mînă și dispăru în spatele ușii. Traducere de Ondine Cristina Dasc|li}a 1 Colțunaș umplut cu legume sau carne. 2 Garnitură de legume ușor condimentată. 3 Mîncare de linte. 4 Casă, colibă. 5 Sfârșitul Ramadamului.
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
din băieții primarului Bud, cu care tatăl meu a făcut o horincie-n sat, care m-a căutat acum vreo 20 de ani în tot Bucureștiul, să afle unde stă domnul Breban, a aflat unde sunt și mi-a lăsat sub ușă o scrisoare: "Domnule Breban, vă rog veniți la noi la Recea, vă așteptăm" - deci iată cum rămâne o amintire după zeci de ani, după decenii, înscrisă-n mintea și mentalul oamenilor dintr-un sat mic ca Recea. Augustin Buzura: Eu
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
o spună cât mai devreme cu putință, și cât mai clar. Era la fel de riguroasă și de dură cu ea însăși. Veneam într-un rând s-o salut la Zumikon când, la ora convenită, în loc s-o găsesc acasă, văd pe ușă un plic cu numele meu, caligrafiat cu stângăcie. în plic, o mică scrisoare, a cărei redactare trebuie s-o fi costat dureri teribile în brațul drept, pe care tocmai și-l fracturase la piscină. Dar nu a plecat la spital
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi doar drama. Mai mult decât atât, în vreme ce la Livia Roșca poemele sunt o poartă deschisă, dincolo de care imaginația cititorului își poate continua aventura mult după terminarea lecturii, la Robert Șerban ușa se închide și nu mai rămâne nimic dincolo de litera textului. Voi cita, spre exemplificare, unul dintre poemele sale din volumul Cinema la mine-acasă: "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/deasupra blugilor strâmți
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
să fie numai atât? Aproape toată viața a bricolat și a lustruit idei. în cele din urmă le-a părăsit sau, pur și simplu, le-a lepădat. A venit însă vremea să le transcrie și să le trieze. Să deschidă ușa de la camera cu provizii pe care le-a tot îngrămădit și care, oricum, amenință să se reverse ca o lavă încinsă de amintiri și de fapte, de grațioase eșecuri și teribile confirmări. Am aflat-o direct de la sursă după câteva
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
în voie în străinătate. propos de călătorii: într-o discuție din 25 noiembrie 1982 despre "Europa Liberă", A. B. / Augustin Buzura se adresează securistului: "S-a întrebat și el de ce unii dialoghează cu cei de la Europa Liberă, de ce bat la ușa lor El este de bună credință și nu poate crede că o mare valoare, un mare talent poate să fie un dușman al țării, al societății". Ei bine, câțiva ani mai târziu, în decembrie 1989, "patriotul de bună credință" va
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt trădate de suferințele trupului, când sufletul le Ține cu strășnicie. Chiar de i-ar săpa
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu ochii ațintiți către Hristos, de El se simțea ocrotit”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LVIII-a, 13, în PSB, vol. 53, p. 242) „N-a tulburat-o pe fericita aceea nici spaima de ostașii ce stăteau la ușă, nici scurtimea timpului, nici singurătatea în care se găsea ea, cea atacată, nici că era numai ea în casă, nimic din acestea; ci, ca și cum s-ar fi găsit între prieteni și cunoscuți, așa le făcea pe toate, fără temere. Și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îneacă, îmi intră pe gură, pe nas, prin urechi, cubii aceștia, cubușoarele, eu nu mai sunt eu, eu sunt altul, aaaaa! și privirea îi rămâne ațintită la ochii sticlind pe fața neagră de lângă fereastră - pe ei îi acuză vocea de lângă ușă, pe ochii aceia înghețați parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă, era cazul să calci tu, dar l-
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
fereastră - pe ei îi acuză vocea de lângă ușă, pe ochii aceia înghețați parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă, era cazul să calci tu, dar l-ai împins pe dânsul, și zidul s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă și chinuitoare zbatere în ceață: o explorare a memoriei fragmentate
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
sunt și eu la doi pași de casă. Organiza totul, ca de obicei, însă nu-mi închipuiam până unde avea să ajungă în seara aceea cu aptitudinea lui de lider. Când am deschis mașina - un Ford Fiesta roșu cu două uși, caroserie fățoasă și motorul făcut praf, căci îl moștenisem de la mama, o șoferiță atât de proastă că vreo două companii de asigurări nu mai voiseră să aibă de-a face cu ea - Marcos s-a așezat în spate, cu toate că avea
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
lipit de un post în Murcia. Viitorul cumnat l-a înlocuit rapid cu un coleg de facultate, Joaquín, un sculptor asturian liniștit și retras. Împărțeau apartamentul cu proprietarul acestuia, Miki, etern student la Drept, care se ocupa cu vânzarea din ușă în ușă și dormea nopțile la iubită-sa. - Așa că o duc ca în sânul lui Avram - a rezumat el situația în timp ce ne arăta casa, un apartament haotic situat într-o clădire arătoasă în care, firește, făcuse rost de camera cea
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
un post în Murcia. Viitorul cumnat l-a înlocuit rapid cu un coleg de facultate, Joaquín, un sculptor asturian liniștit și retras. Împărțeau apartamentul cu proprietarul acestuia, Miki, etern student la Drept, care se ocupa cu vânzarea din ușă în ușă și dormea nopțile la iubită-sa. - Așa că o duc ca în sânul lui Avram - a rezumat el situația în timp ce ne arăta casa, un apartament haotic situat într-o clădire arătoasă în care, firește, făcuse rost de camera cea mai mare
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
cât de cât patul, l-a acoperit cu o cuvertură și s-a făcut că n-a auzit, după care ne-a spus: - Așezați-vă aici, mă duc să caut pahare. N-a zăbovit mult și a evaluat din pragul ușii situația: eu mă întinsesem pe pat, cu picioarele pe perete și spatele sprijinit de pernă. Marcos stătea pe partea opusă și frunzărea, țeapăn, o revistă. Jaime i-a luat-o din mână și a pus-o la loc pe etajeră
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]