3,106 matches
-
ocupat, de data aceasta, bineînțeles, doar strictul necesar. Un loc al iregularității, al realizărilor diferențiate, unde fizicul, sub eroziunea bolii, pierde teren, unde sufletul își face simțită valoarea. Acum, cănd durerea datorită morții lui Florin încă mai persistă, e o ușurare să știu că, mai presus de o viață materială, contează mântuirea unui suflet. Un loc care nu mai e al virtualului, ci al realizării ori, ori. Oricât ar fi fost ea de sfântă, de milostiva, de bună, era imposibil să
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate aceste detalii, aceea fusese ziua primei lui întâlniri cu Olga și reflectase îndelung asupra împrejurărilor de atunci. Parcă simțea încă în suflet imensa ușurare trăită în momentul când, în cele din urmă, calul îi fusese luat din mână. Nu știa dacă și ceilalți tovarăși ai săi, desemnați în ajun de domnul Gaiță, cu mânerul cravașei întins spre dânșii, să poarte grijă acelor cai, trăiseră
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține În Împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai ascuțite, deși capacitatea mea de analiză e, cu siguranță, cu mult mai adâncă decât a neciopliților anchetatori aflați În serviciul lui Bargello, răspunse poetul. Poate că era o impresie, dar i se păru că acele cuvinte fuseseră Întâmpinate cu ușurare. — Până cu o clipă În urmă, adăugă el și se opri un moment. Când mâna luminoasă a Minervei mi-a limpezit mintea. Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo. — Ceea ce acum mi se pare evident - Dante Își purtă iarăși degetele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre dreapta. Oare asasinul Încerca să se Întoarcă pentru a-l surprinde pe la spate? Se răsuci rapid și trecu de bariera din pânză, Înlăturând țesăturile cu violență. Alerga din nou către partea prin care intrase când, cu un gest de ușurare, Își dădu seama că pe ferestruica de sus Începuseră să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul Îndesat al lui Bargello ocupa spațiul gol dintre două rânduri de pânze. Rămăsese acolo țintuit, trăgându-și suflul, Însă cel puțin sosise. Fiți atenți, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii Îi ocărau pe Albi, care se adunaseră Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână de tuaregi deznădăjduiți ar fi fost în stare să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând în mână două cutii de răcoritoare foarte reci: — Aselam aleikum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
primul moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră: Pot să...? Am gura plină de nisip. Celălalt făcu un ușor gest de încuviințare, și, când în sfârșit Sam Muller se simți satisfăcut, scoase un oftat de ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o are apa. Poate că ar fi interesant ca guvernele țărilor bogate să-i oblige pe locuitorii lor să rabde de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor să se îndure de mine. Eram mult mai mare când am aflat ce i-ar fi făcut Comisia de Stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era numai bun. A doua zi dimineață am încercat din nou să dau de Laura Archer. De data asta nu mă așteptam la nici un răspuns. Am fost luată prin surprindere când a răspuns chiar ea. —Doamna Archer? am spus cu ușurare. Atunci mi-am dat seama că mă așteptasem să-mi spună că a avut un accident. —Sunt Sam Jones, te-am sunat toată ziua ieri... M-a întrerupt cu o voce politicoasă. —îmi pare foarte rău, a spus. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici clipitul din ochi, nici limpezirea imaginii obiectelor nu-mi aduc vreo ușurare. Închid ochii, însă pleoapele preiau încordarea lor: devin imobile de parcă ar aștepta o lovitură. Stau la masă. Cu cât stau mai mult, cu atât sunt mai rigid, cu atât mai greu îmi este să mă mișc din loc. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci, un sentiment de ușurare îl cuprinse dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât pe pământul propriu, după împroprietărirea din 1864, cât și pe moșia boierească. Aratul, semănatul, prășitul, seceratul, cu secera sau cu coasa (hreapca), adunatul, „treieratul” cu caii, vânturatul, încărcatul, căratul, depozitatul în magazii și hambare, toate erau munci manuale. O ușurare a fost când s-au introdusă mașinile de treierat purtate de un „vapor”, mașină cu aburi, care mergea cu apă și foc. Până în perioada interbelică, țăranii își treierau cerealele pe o arie pregătită pe un teren tare, argilos, care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fantoma unui nivel al abținerilor fără egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar și, mult mai grav, a sistemului. Nu mergea atât de departe cu sperietura nota oficioasă emanată de la ministerul de interne, dar ușurarea guvernului era evidentă în fiecare rând. Cât le privește pe cele trei partide în luptă, cel de dreapta, cel de centru și cel de stânga, acestea, după ce calculaseră rapid câștigurile și pierderile care ar fi rezultat dintr-o mobilizare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă de civism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
punct de vedere, extrem de corect, Eu aș spune chiar exemplar și, ca urmare, nu s-ar părea că există motive ca să ne temem că lucrurile s-ar petrece acum într-un mod diferit, Pe deasupra sunt convins că va fi o ușurare pentru ei să se vadă scăpați de noi, Toate astea sunt foarte bune, interveni un neîncrezător, tipii sunt uimitori, minunați în ceea ce privește bunul-simț și civismul, dar e ceva aici de care uităm în mod lamentabil, Ce anume, Bomba. Așa cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
subordonați, e adevărat, cu o discreție lăudabilă și un respect apreciabil, și chiar cu o ușoară tentă de eleganță dialectică. O recunoștea fără nici o greutate și nu le purta nici un fel de pică, dimpotrivă, i se simțea în mod clar ușurarea. Cu aceeași voință energică cu care reușise să-și stăpânească un început de insomnie care-l obligase să se răsucească nu de puține ori în pat, prelua personal comanda totală a operațiunilor, cedând generos cezarului ceea ce nu i se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și ca interferență logică a raționamentului, Dacă nu răspunde, aveau să spună ei, înseamnă că e deja pe drum. Cât se înșelau. Comisarul s-a dat deja jos din pat, e adevărat, e adevărat că a intrat în baie pentru ușurările corespunzătoare și igiena corporală, e adevărat că s-a îmbrăcat și va ieși, dar nu pentru a opri primul taxi care-i va ieși în cale și a-i spune șoferului care privește în expectativă spre oglinda retrovizoare, Duceți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
te întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl aștepta un trimis cu livreaua cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un pergament Împăturit și Închis printr-o bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]