3,448 matches
-
duc, cum e la oraș, dacă-mi place și aflînd că da, m-a sfătuit să rămîn, să fac școală mai departe, la seral. Ținea mult la mine; de cîte ori udam cu roata grădina lipovenilor, la iaz, i-o udam și lui; îmi dădea bani pe ascuns, să nu știe tata, să am de iarmaroc; "du-te, Toadere, și îmbogățește-ți sufletul" îmi spunea. Cred c-aș fi renunțat la școală dacă n-ar fi fost sfatul popii și, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea și îi fusese frig. Se temea că va răci, pentru că știa că mai contagioasă decât o secție de spital nu poate fi decât o reuniune de medici. Cu destulă naturalețe, Alan preluase controlul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. Le uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit. "Fructele" acestor culturi erau mai gustoase decât cele sălbatice. Ca să cultive în continuare plantele, Abandonatul a făcut din lemn și piatră niște unelte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a căzut cu tronc, pe nume Xu Xian. Xiao Qing a făcut o vrajă ca să aducă o ploaie torențială, tocmai în momentul în care tânărul cu o umbrelă în mână se pregătea să se urce într-o barcă. Văzându-le ude din cap până-n picioare, Xu Xian le-a oferit umbrela lui, iar el a rămas în ploaie. Gestul și timiditatea tânărului i-au plăcut și mai mult lui Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras de frumusețea fetei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să cedeze locul din autobuz, troleu, tramvai la bătrâni, să-i ajute să treacă strada, să nu le spună moși și babe, să traverseze numai la culoarea verde a semaforului, să fie mici gospodari, să planteze flori în grădină, să ude florile din ghiveci, să nu rupă flori, să șteargă praful, să ajute la cozonaci, la reparatul prizelor și, în general, pe mama și tata care nu mai prididesc de treabă, și cu construitul socialismului, să se păstreze curați și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și Bucura. Pe-o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obicei, nu făcură nimic din toate astea, ci se îndreptară în tăcere spre casele și gazdele lor. Aurel rămase singur, citind. După ce termină cartea, se ridică de pe prosop, îl împături și îl băgă în portbagaj. Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă și se urcă la volan. Conduse încet pe drumul de pământ care dădea în șosea. Apoi semnaliză la stânga și porni, cu patruzeci de kilometri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane ca lumea. Intră în birou bălăngănindu-și șoldurile. - Fierbe și tu găina asta, zise Alin, întinzându-i animalul mort și gol, și poate dai puțin cu aspiratorul vezi ce-i aici... Și udă și florile, te rog. - Aaah, domnule director, zise femeia masându-se între picioare, sunt așa fierbinte... - Nu acum. Au trimis ăia de la Controlinvest contractele? - Nu încă, dar aș avea chef să v-o sug, dacă vreți, ooooh, am limba moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
balcon, printr-un ochean...“ Mai euforic e mesajul trimis câteva zile mai târziu de Marana din Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea pe terasa vilei sale, udând cârciumăresele din ghivece. E un bătrânel ordonat și liniștit, chiar afabil, până ce nu-l apucă furiile... Aș putea să vă comunic multe lucruri despre el, prețioase în activitatea dumneavoastră editorială, și o voi face de îndată ce voi primi un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spații ce-ți sunt rezervate ție în mod clar: el simte că un oaspete se poate simți foarte bine în casa ta, dacă știe să se adapteze la regulile tale. Și altceva? Plantele în ghiveci par să nu fi fost udate de câteva zile; dar poate că tu le-ai ales în mod special dintre cele ce nu aveau nevoie de prea multă grijă. De altfel, în camerele astea nu sunt urme de câini, pisici sau păsări: ești o femeie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
casare. Îi sugerase asta lui Mma Potokwane, dar ea întotdeauna născocea motive pentru a cheltui banii pe alte proiecte, ce i se păreau mai presante. Dar apa e cel mai important lucru, susținea domnul J.L.B. Matekoni. Dacă nu poți să uzi legumele, ce o să le dai copiilor să mănânce? — O să ne ajute Dumnezeu, răspundea Mma Potokwane calmă. O să ne trimită un motor nou într-o bună zi. — Poate că da, replica domnul J.L.B. Matekoni, poate că nu. Adesea Dumnezeu nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața oamenilor, fie că-i vorba de dovlecei, atârnă de un fir de păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scrie. - Căpitanul prefera să o fac eu, pentru că scriam mai frumos decît el... - Ăsta e jurnalul de bord? - Nu. E propriul meu jurnal... L-am găsit printre lucrurile norvegianului, iar Sebastián l-a scos pe mal... CÎteva pagini s-au udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Sau „AREST“. — Nici un cuvânt, șoptește Brandy aproape de urechea lui Seth. Vorbește, și-n Seattle te schimb în Harvey Wallbanger. Tipul de la graniță zice: — Ca să vă dau voie să intrați în Statele Unite, trebuie să vă controlez pașapoartele, vă rog. Brandy își udă buzele cu limba și le face să lucească, cu ochii umezi și luminoși. Eșarfa ei de brocart alunecă pentru a-i arăta decolteul, în timp ce se uită la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
loc pentru imaginație. Poate că asta vor bărbații. Eu vreau doar ca Brandy Alexander să plece. Vreau cureaua lui Seth în jurul gâtului meu. Vreau degetele lui Seth în gura mea și mâinile lui depărtându-mi genunchii și-apoi degetele lui ude deschizându-mă încet-încet. Dacă vrei ceva de citit, zice Brandy, cartea aia a lui Miss Rona Barrett e-n camera mea. Pot să dau o fugă să ți-o aduc. Vreau ca țepii din jurul gurii lui Seth să mă frece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a băii, până și prosoapele și cârpele sunt acvamarin sau albastre, cu un model de cochilii dantelate de-a lungul tivurilor. Pun cârpa rece și udă pe fruntea lui Brandy și-o trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua, era praf și trebuia să-ți speli cămășile, iar dacă te prindea ploaia cu o cămașă din asta pe tine... Fusese felicitat pentru acțiune și mai ales pentru raportul inteligent și îngrijit, începuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciu. Cîteodată îl irita chiar prezența lui, mai ales cînd observa prin stofa hainei conturul pistolului cu care umbla veșnic. Se spunea despre el că și la baie îl ține atîrnat la îndemînă într-o pungă cauciucată ca să nu se ude. Era convins, și convingerile sale erau de fapt legi de fier ale Serviciului, că în munca lor nu este nevoie de arme, ci dimpotrivă. Oamenii săi culegeau informații, folosirea armei făcea informațiile strînse inutile. A purta armă însemna pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca‑n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să‑l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei Husaren“, evident că n‑a rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într‑o viață de om n‑ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o situație grea, Miti Matái le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vârtejuri largi, sau săgeți Înfipte În pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche care fusese udată și avea pagini friabile și pătate. Înfățișa un personaj atât de jalnic, Încât nu și dăduse bine seama nici măcar dacă era bărbat, femeie ori copil. Acela nu făcea decât să se holbeze, părăsit și singuratic, la decorul din jur, Încât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]