2,898 matches
-
nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră piciorul pe insulă, polinezienii descoperiră, uimiți, că străinii aduseseră cu ei și un mare număr de rozătoare oribile, de aproape o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră o lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte melodii? Tânărul o privi uimit. Ea își trase un scaun lângă el și îi propuse să cânte ceva împreună. Nu pot, veni răspunsul. Eu acompaniez grupul folk al liceului. Luana începu să râdă. N-am spus să cântăm pe scenă ci acum, aici. Va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față. Luana rămase uimită să audă astfel de vorbe. Consideră că nu era cazul să le ia ca atare, atâta timp cât doamna Cordel nu-i făcuse nimic care să justifice o așa impresie. În aceeași zi, Nuța intră la registratură și se opri în fața șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
familie, să am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Liga o repezi într-un moment când încercase să se plângă de anumite probleme. Cordel coborî din biroul directorului cu pumnii strânși. Îl găsi pe contabilul-șef lângă calculatorul Luanei. Se rățoi la el: Ce căutați aici? Bărbatul o privi uimit. Tânăr, proaspăt ieșit de pe băncile facultății, el nu știu cum să ia interpelarea brutală a femeii. Am venit la doamna să mă ajute cu un document. Domnule Popescu, aici nu e punct de prim-ajutor. Nu intră fiecare cum îi place. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă ea. Dumnezeu întorsese roata pe neașteptate și el era acum acela care aștepta cuminte, săptămână de săptămână, ca ea să-și facă timp și pentru el. Discutau despre afaceri și managementul resurselor umane, despre invențiile de ultimă oră, rămânea uimit s-o vadă cum își schimbă modul de gândire, să realizeze cât de ușor ideile noi schimbă mentalități vechi de când lumea. Obsedată de telefonul pe care-l primise, neștiind ce urma să se mai întâmple, Luana îi ceru s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu pricepea de ce-ar fi trebuit să se ascundă de Margaret. Tot ce Înțelesese era că devenea Întru câtva complicele lui Din. Margaret s-a oprit un moment În prag. Lui Adam i s-a părut că era oarecum uimită că dă peste Din În casa ei. — Habar n-aveam că știi unde locuiesc, a zis ea În loc de salut. De ce-ai venit? — Am găsit adresa la biroul registraturii. Am sunat aici de câteva ori, dar n-a răspuns nimeni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când avea loc plasarea unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase nimic, dar absolut nimic, ca și cum nici nu existase. Atunci Carmina fusese uimită de felul lor de a fi. Uimită și într-un fel speriată. Era mulțumită totuși că se află cu ei și nu de partea cealaltă. Îndrăznise chiar să creadă într-o superioritate a sa, o înzestrare naturală. Carmina plecă târziu către casă, așteptă în stație câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gol ce o transporta hurducăind pe străzile întunecoase, hotărî să descopere cine era OMUL, CREATORUL TOTAL. Dori să-l cunoască, să-l aprofundeze și apoi să apară în casa profesorilor cu numele lui pe buze, iar ei s-o aprobe uimiți și încântați totodată și, calmi, să-i dezvăluie alte zeci de amănunte, scăpate de ea la lectură. Găsirea lui era un fel de treaptă, un alt bilet de intrare în casa profesorilor. În tot cazul ea nu dori să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
formule, erau de-o inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l săgetează gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de stări dintre cele mai diverse, cu încântare, cu duioșie, cu spaimă, în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Acum vine să mi se plângă, vezi, Doamne, am avut dreptate! Ovidiu e așa și pe dincolo, eu ce să-i fac, ce să-i fac dacă n-a știut să și-l țină. Nu mănânci chiar nimic? o întrebă uimită când în farfuria ei zăceau deja trei schelete de pește, și la negarea ei mută, continuă: o să se întoarcă el nu avea grijă, tu vezi-ți de viața ta, ascultă-mă pe mine, știu ce spun. Ședeau de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp după aceea aveau s-o roadă, s-o obsedeze, să vrea să-și închipuie că nu le-a rostit niciodată: Tu ai fost la mare! Ovidiu i-a răspuns la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cânte. După două zile, Nică umbla prin târg cu pupăza pe care o luase din cuib, crezând-o adevărată. Îl urmăream, tocmai când zicea: ,, Cât crezi și dumneata că face!”. Am apăsat pe buton și pasărea se desfăcu în două. Uimit, Nică văzu mecanismul din pieptul ei, iar motorașul dădu la iveală un bilet: ,,Salutare de la copiii din lumea întreagă, cărora le-ai făcut fericită copilăria!” Întors acasă, Nică auzi un ,,pu-pu-pu” răsunător. În acest timp, eu și Ideea ne strângeam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale copacilor. Puțina zăpadă care a rămas se ascunde în râpi adânci. Se mai zăresc pâraie umflate. Câmpul verde este presărat cu flori. O rază-ncălzitoare împresoară un fluture ce se pierde-n văzduh. Soarele dulce al primăverii îmi încălzește sufletul uimit. Bine-ai venit, primăvară! Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața a acoperit împrejurimile. Prin văi curg pârâiașe. Într-o zi, cerul s-a înseninat. Dimineața, soarele cald a topit repede gheața. Pe dealuri înverzește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ciripitul păsărelelor pe ramuri și zumzetul miilor de insecte ce roiau neobosite prin iarbă. Culcată pe covorul moale de floare și iarbă, privirea mi se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o căprioară. La fel de neclintită și de uimită ca și mine, mă privi lung cu ochii umezi și calzi. Apoi, pe neașteptate, o zbughi în adâncul pădurii, lăsând în urmă doar tremurul frunzelor, singurele martore, ale apariției ei de o clipă. Era așa de cald, de senin și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
necunoscută. Se făcea că mergeam pe un drum care nu era altul decât drumul pe unde puteam intra în grădina bunicilor. De o parte și de alta a drumului, erau întinse mici poienițe pline cu flori de toate culorile. Mergeam uimită mai departe până când, la orizont, mi s-a părut ceva suspect ce nu mai văzusem niciodată. Era o poartă uriașă și multe case cu etaje, iar această așezare semăna cu un oraș. M-am oprit o clipă și am simțit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]