5,157 matches
-
presa locală sau în conferințe publice. Așadar o lucrare care tinzând cu orice preț spre tratare exhaustivă, cade în factologie. Se putea renunța la o sumedenie de alte pagini nesemnificative nici măcar sub raport documentar, în folosul reproducerii unor pagini vechi, uitate. Cartea lui D. Teleor (Eminescu intim), de pildă, nu studiile unor Anghel Demetriescu sau N.I. Apostolescu sunt pentru chiar "prețuitorul" lui Eminescu aproape intruvabile. Stan V. Cristea, Eminescu și Teleormanul, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2000.
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
a face cu un prozator excepțional al cărui volum de debut îl așteptăm cu nerăbdare. * Foarte bune, în nota știută de rafinament nonconformist și inteligență asociativă sînt și cele două texte ale lui Alex Leo Șerban, reunite sub titlul Lucruri uitate și consacrate filmului Entr'acte, din 1924, al lui René Clair și unei proze de Sir Max Beerbohm (1872-1956) despre care nu știam pînă acum prea multe (între altele, că-l ironizase pe Kipling). * Fiindcă spațiul nu ne îngăduie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
Theatre of Harlem și Nederlands Dans Theatre; curioșilor care vor să afle ce se petrece în culise li se va arăta cum se pregătește un spectacol iar în work-shopuri va fi vorba și despre jazz, flamenco, hip-hop și chiar despre uitatul step. În privința exigenței publicului meloman spune ceva afișul Festivalului de muzică veche care beneficiază de participarea unor artiști de mare prestigiu dar mai ales de un program foarte rafinat, gândit ca un spectacol sonor plin de fantezie. Și Institutul de
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
la aparatul critic imperios necesar; nimic nu rămîne confuz, neterminat, cel puțin aceasta e impresia celui care citește cele peste o mie de pagini ale admirabilei ediții. În sfîrșit, dar nu în ultimul rînd, se restituie aici opera unui scriitor uitat, perceput pe nedrept în umbra altui mare Stanca, Radu, și se corectează în chip decisiv un articol de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
mai bine puse la punct de această masivă ediție critică. Coleg cu Nicolae Balotă "în fragedă pruncie", membru al celebrului "Cerc literar" de la Sibiu, apoi, cu o prodigioasă carieră în teatru, Dominic Stancu este unul dintre cei mai importanți scriitori uitați, cu o operă literară ascunsă vreme de cîteva decenii, un univers care abia acum poate fi descoperit. Poet și prozator, Dominic Stanca se desparte de tradiționalismul ardelenesc, de așa-zisa proză a "rădăcinilor", întorcîndu-se către modernism, recuperînd o paradigmă literară
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate sunt reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre colaboraționismul scriitorilor români, despre necesitatea "revizuirilor", despre mania uitatului la televizor ("Te uiți și câștigi? Te uiți și pierzi, citește și vei câștiga."), despre amnezia românilor ("Uităm totuși prea repede, îngăduindu-ne un lux care costă scump.") , despre participarea scriitorilor la viața politică etc. Practic, deși manifestă multă toleranță
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
anulat orice naivitate, ca unei fecioare care știe prea multe înainte de a-i veni sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc cuceritor, prin care este adusă în prim-plan, fie și numai pentru o clipă, o scriitoare pe nedrept uitată poate fi considerată un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
vrea binele (de Dominik Moll, n.1962, aflat la al doilea film). O comedie neagră, care nu i-ar fi displăcut nici lui Hitchcock. În viața banală a unui tînăr intelectual (profesor, bani puțini, rutină, copii mici etc.) irumpe un uitat fost coleg de liceu (Harry din titlu), care îi reamintește, celui sleit în cotidian, ce bine scria pe vremuri, ce mare scriitor promitea să devină; hotărît să-l facă să scrie din nou, Harry, psihopat simpatic, cu bani și cu
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
pe care o are în practicarea poeziei discursive, el se străduiește acum să scrie texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": " Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
hidoșenia sa: un politruc însetat de putere, care nu s-a dat în lături nici de la instigarea la asasinat (vezi minerii), nici de la complot politic și, iată, nici de la furt și de la contrabanda de cea mai joasă speță. Ciuma pedeseristă, uitată prea repede de populația derutată de netrebnicia celor aflați azi la putere, reizbucnește în jerbe înfricoșătoare. Dacă nici acum nu ne dăm seama cu cine am avut de-a face, dacă, infantilizați și lobotomizați, vom păși somnambulic către focurile diavolești
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără pereche, rosturi demult uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
sînt active și utile - par a nu avea ce căuta printre noi. Le vom recunoaște și recupera post-mortem! Pînă atunci, rămînă acolo unde sînt ("doar nu le-am spus noi să plece!") sau odihnească-se în pace - români necunoscuți și uitați - risipiți în zările lumii! P.S.: Pentru cei ce vor să înțeleagă rolul elitelor în viața României, definitiv lămuritoare sînt vorbele doamnei Monica Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
dar unde e poezie, e poezie, indiscutabil. Iată: "dacă aș putea mi-aș lăsa spatele exact unde este acum vreo mie de ani/ și-aș pleca fără spate acasă/ dona juana mi-ar naște în loc de prunc spatele meu rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
din Cotidianul nu e chiar persoana potrivită s-o proclame. A bon entendeur, salut! Un poet uitat Săptămînalul DRUM de la Roșiorii de Vede ne readuce în memorie (în numărul din 17-23 august, care ne parvine cu întîrziere) numele unui poet uitat: Ion Pena (1911-1944). Volumul său de debut (Furcile caudine) a apărut la Roșiori, în 1939, în editura grupării literare Drum. G. Călinescu l-a menționat doi ani mai tîrziu în Istorie... la bibliografie. Volumul conținea epigrame și era ilustrat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
și de o inteligență acute, hiper-cultivată, bine educată și care, în anii următori, cine știe, ar ajunge une grande dame de salon littéraire; nu m-aș mira, repet, dacă "bubuitorul" prozator al Brăilei, cu bărbăția și cavalerismul lui, o clipă uitat, nu se va apleca asupra teribilei, intratabilei Domnișoare de la R.l. (că așa ne trebuie!) și îi va săruta mâna cu respect. Non decet, spuneau presupușii noștri strămoși. Că nu se face. Nu se cuvine. Câte o nemernicie. Măcar aceste două
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
numai cu mandatul de deputat sau senator, nemaiocupînd nici o demnitate publică în stat. Dar cuvîntul său, atunci cînd îl rostește, era temut și ascultat. În 1891, bolnav, moare la 74 de ani, pe masa de operație a unui spital parizian, uitat și sărăcit. Fusese un orator strălucit și un discurs al său mai important putea să creeze lesne un răscolitor cutremur parlamentar. Și asta nu numai în vremea sa de glorie de sub domnia lui Cuza Vodă ci și mult mai tîrziu
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
Jurnalul lui Sebastian pagina celebră despre felul în care un comunist ca Belu Silber și un legionar ca Mihail Polihroniade se întîlneau în aceleași medii din Bucureștii anilor '30, spre marea surprindere a lui Léon Pierre-Quint, un critic francez astăzi uitat, aflat în trecere prin țara noastră. Știam mai demult, din alte mărturii, că situația relatată de Sebastian nu era singulară. Sebastian însuși ținea la Nae Ionescu și-i ceruse prefața la De două mii de ani, era prieten intim cu Eliade
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
și partidul de guvernămînt, nu e la fel de generoasă în explicarea jocului făcut de PRM și a primejdiilor sale. Citim periodic cîte un editorial, cum a fost cel semnat de Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI, în care acesta cerea republicarea operei uitate a lui CVTudor de aplaudator de serviciu al familiei Ceaușescu. La 11 ani de la Revoluție, cîți ar mai fi cei care ar avea o reacție de oripilare față de slugărniciile poetice și nu numai ale lui CVTudor la adresa Ceaușeștilor? * Răspunzînd la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
prin care Nicolae Ceaușescu a încercat, cu treizeci de ani în urmă, să repună cultura română pe linia realismului-socialist. De altfel, el însuși a folosit termenul cu pricina, cu ocazia lansării Tezelor, după aproape un deceniu în care el păruse uitat, dar l-a retras ulterior, la reacția fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a amenințat că se va sinucide dacă se va reveni la
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
ireductibilului. Analiza critică aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
din viața politică: "...Și-au redobîndit, cu ajutorul commerage-ului, dreptul de să vorbească despre viața și ocupația cetății, pe care bărbații i le luaseră". Fraza este citată din Jean-Noel Kapferen, autor al unei cărți traduse mai demult și la noi. Istoria uitată, istoria compromisă Recent, sub pretextul unei așa-zise acțiuni gospodărești, un Vasile Gherasim, primar al sectorului 1 al Capitalei, a ordonat ștergerea tuturor inscripțiilor de pe zidurile Universității și ale Facultății de Arhitectură. Datînd în cea mai mare parte din timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
palmares echilibrat și echitabil. Filmul Festivalului a fost Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (Franța) și aceasta nu doar pentru că a obținut Marele Premiu - s-au mai văzut filme premiate și vehement contestate sau, ce e și mai grav, imediat uitate. Or, în mod sigur, nu aceasta va fi soarta filmului lui Jean-Pierre Jeunet, o poveste retro încântătoare - asemeni unui poem de Prévert - despre o tânără fată naivă, inimoasă și generoasă, chelneriță într-un bistro din Montmartre, care are o "filosofie
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de mare ar fi un asemenea imperiu speculativ, el rămîne la fel de nesigur cum a fost și faimosul Caritas al astăzi aproape uitatului Ioan Stoica. Ca și Ioan Stoica, dar la alt nivel, dl Vîntu a ajuns la o anvergură care îl va fi făcut să se simtă, poate pe bună dreptate, cel mai puternic om din România. Dar de aproape doi ani
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
membru în juriu - să-l remită lui Christian Ditter, cel care împreună cu Carmen Stozek a avut curajul să-l "reediteze" pe Pinocchio în chip de tînăr manipulat de două fetițe capricioase. Aici se cere adusă în discuție problema scenariului - deopotrivă uitat - anul acesta nu a mai existat secțiunea aceasta în competiție. HBO a dorit să acorde un premiu filmului Viaje en taxi realizat la Zurich de către Nico Gutmann, care s-a deplasat în Peru cu eroul său care-și caută mama
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
la anul, cîteva reeditări și cîteva traduceri. 2002 va aduce, poate, și mari schimbări în viața mea personală, despre care deocamdată n-am să spun mai mult aici. Nici nu te-aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și cuvine, ai păstrat tăcerea în legătură cu sentimentele pe care ți le va fi creat receptarea lui. Dă-mi totuși voie să te provoc să
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]