431 matches
-
Ce rudă e mă-ta cu tată-tău? / Nimic nu e. / Nimic să nu s-aleagă de (cutare) la judecată în divan..."396 De Sfântul Ilie, în Bucovina, mai ales în regiunile Crasna și Câmpulung, de sufletul morților se trimit ulcele cu apă, împodobite cu flori și legate, împrejurul gurii, cu "strămătură" roșie, sfințindu-se, astfel, drumurile pe care le străbat sufletele morților.397 Sfințirea gospodăriilor se face la început de august, de ziua Macaveilor (Macoveilor) sau Ziua Crucii de vară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desfășoară după un anumit ritual, un joc "de-a v-ați ascunselea" printre statui. Poetul visează trepte lucitoare pe care să urce (XI) și devine neguțătorul unor mărfuri alese amintind de Nastratin, eroul lui Ion Barbu: Urc încovoiat sub dulci ulcele/ Ce le vând la târguri numai eu/ Pe zborul meu stau pulberi grele/ Puse violet de-un alizeu" (XV). Aici, pe malul Styxului, materia parcă-și continuă existența, universul este balcanic, oriental, fastuos și pitoresc, poetul fiind sfâșiat de aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sentimentul iubirii devine grav: "Suntem egali?, Vom muri deodată sau unul va purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul celuilalt lipit de el." Melancolia este generată de timp, de împuținarea timpului: "Zadarnic în ornic mi se termină/ Timpul ca apa dintr-o ulcea/ Cine din mine ți se-nchină/ E vinovat în fața mea." Timpul este îngerul morții, trecerea în somnul lui este mirifică, ca zborul pe un fund de ocean, fără ieșire și fără plângere. Ana Blandiana cântă sentimentul liniștii perceput senzorial; el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din spate, între capătul lor depărtat și peretele cel mai înalt, transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
slăbiciunea lor. Uitare Cînd a murit un membru din familie, ca să-l uiți îndată, să te uiți prin sită înspre mormîntul mortului; sau, pe timpul înmormîntării mortului, să-ți azvîrle cineva țărnă de la mormînt pe spate, că iar îl uiți degrabă. Ulcea Copiii mici să nu se scalde în apă din ulcea, căci nu mai cresc: rămîn ca ulcelele. Ulcior Să nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să-l uiți îndată, să te uiți prin sită înspre mormîntul mortului; sau, pe timpul înmormîntării mortului, să-ți azvîrle cineva țărnă de la mormînt pe spate, că iar îl uiți degrabă. Ulcea Copiii mici să nu se scalde în apă din ulcea, căci nu mai cresc: rămîn ca ulcelele. Ulcior Să nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu Cînd îi da cu mătura pe pat, vine uliul la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
prin sită înspre mormîntul mortului; sau, pe timpul înmormîntării mortului, să-ți azvîrle cineva țărnă de la mormînt pe spate, că iar îl uiți degrabă. Ulcea Copiii mici să nu se scalde în apă din ulcea, căci nu mai cresc: rămîn ca ulcelele. Ulcior Să nu te speli dumineca din ulcior, că sfoiegește*. u Cînd bei dintîi din ulcior, să verși jos, ca să bea morții. Uliu Cînd îi da cu mătura pe pat, vine uliul la găini. Să nu săruți puii cît îs
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
statice cu pești și căni de lut, în care gingășia, tandrețea și optimismul - exprimate printr-o pastă generoasă, viguroasă și strălucitoare totodată - se îmbină deopotrivă, dezvăluindu-ne un suflet sensibil și receptiv la toate frumusețile lumii (Flori - ochiul boului, Crizanteme, Ulcele în dialog, Garoafe, Căni de lut, Anemone, Cârciumărese, Trandafiri în cană, etc) . Un capitol important în creația lui Mihai Cămăruț îl constituie portretele și compozițiile, în special cele cu scene de muncă, față de care pictorul a manifestat un interes crescând
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau și când vasele erau goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă stăteau în achilibru, pentru a nu se răsturna, așa că trebuia să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă stăteau în achilibru, pentru a nu se răsturna, așa că trebuia să stăm mai mult nemișcați. Vai de el, somnul nostru! Acel concert al picăturilor de apă ce cădeau în oale și ulcele n-am să-l uit niciodată. Asta era distracția noastră! Tifos n-am avut dar păduchi da. Ați văzut vreodată cum arată un păduche mare, gras, cu un fel de cruce pe spate? Nu vă întreb pentru a vă îngrețoșa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine. Când aflam că s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâncat acolo, unii strâmbau din nas: „Hm, mămăligă cu salată de roșii, hm, cine-a mai văzut?!” Încercați și-o să vedeți ce bunătate este, dar salata să aibă neapărat usturoi și castraveți murați. Ca băutură a fost must, sorbit din ulcele de lut. Ei, ce spuneți, nu vă lasă gura apă? Se însera și trebuia să mergem acasă. Ne-a dat iar drumul în vie și ne-am cules fiecare struguri. Cei care naveau trăiști în care să-i pună, le-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu are echivalent în bani sau altceva. - Păi, mi-ai mulțumit, ce mai vrei? Asta-i tot, mi-a spus omul cu o simplitate dezarmantă. Apoi m-a dus în șopron și a scos dintr-un butoi vin în două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era roșu ca focul. Se apropie în vârful picioarelor și puse mâna pe mâna domnului. Ardea. Stinse câteva lumânări din fața oglinzii și îngenunche în fața icoanei Maicii Domnului. Așa i-a găsit Pylarino, care intră ducând o tavă cu leacuri în ulcele aburinde. Doamna întoarse capul spre el și-și duse arătătorul spre buze în semn de liniște. Doctorul puse tava pe polița caldă a căminului, luă una din lumânările aprinse din fața oglinzii și-l examină pe bolnav apropiind lumina de fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului și să treacă dincolo la mânăstire ca să guste și el din pâinea îndulcită cu miere și din ulcelele de vin când or cânta călugării: „Bogații vor sărăci și vor flămânzi, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de binele Lui!” În biserica mânăstirii, lume multă, multă, călugări, negustori și, judecând după îmbrăcăminte, femei din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu din fire... Ochei, Înțeleg, nu am fost la anver ca Băsescu și nici ambasador În țara tuturor posibilităților, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornățel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale și ulcele de lut și alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse și nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se și oftică din această cauză... Pe scurt, ca să nu divaghez și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni vorba de Mănăstirea din Țarină, am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întrebare? Atunci la ce bun să ai prieteni dacă nu-i cercetezi tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am zis. Tu însă trebuia să-ți imaginezi că întâlnirea noastră era musai să se petreacă la începutul săptămânii care vine. Ei, asta-i altă poveste. Am mai sporovăit noi ba de una, ba de alta... Am golit vreo două ulcele cu vin și ieșeanul a plecat cu promisiunea că mă va căuta după cum a hotărât... Un început de săptămână nou. Abia îmi limpezisem ochii după un somn cam scurt din acea noapte că ieșeanul și-a anunțat prezența prin bătăi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca pe orice poșârcă”... În sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un văl
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le ciocnesc cu luare aminte și beau prelung și însetat... Abia când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]