524 matches
-
el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă, și-i scăpărau ochii în cap... Se uită în juru-i; văzu ulciorul. —Aveți rachiu? întrebă el tare. Atunci treceți și la mine ulcica... După ce bău, se uită în juru-i și văzu pe Niță Lepădatu. — Da’ aista cine-i? întrebă el scurt, ridicând capul. Mărul lui Adam i se mișca în sus și în jos când vorbea. Om nou, la vite... zise zâmbind moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost eu tânăr tot nu m-am întors... Da’ macar să mor m-aș duce acolo... Așa multă vreme Niță Lepădatu și-a ascultat tovarășii vorbind în jurul focului, și din când în când îi venea rândul să ieie în mână ulcica cu băutură de flacără. Și cu cât bea, cu atât o moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar de la o vreme glasurile parcă se depărtară și slăbiră - de s-auzeau tot așa de ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzi tu, Marghioliță!... ia vezi de-o leacă de apă rece... Și ai pesemne și niște zahar... Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca la boieri... Zâmbind stânjenită, fata scoase din sân o hârtie pe care o desfăcu încet și alese din ea bucățele de zahar. Întinse flăcăului, dădu și lui tatu-său, apoi puse între ei cofa cu apă și potrivi și ulcica pe marginea cofei. Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu închin ulcica asta... Și zic să trăiască Iana cu care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică ceva din fluierul lui!... Bău de dușcă ulcica ș-o întinse Ianei. Cinstiră și ceilalți. Bău și Lepădatu, sub privirile arzătoare ale lui Faliboga; iar Gheorghe Barbă începu a zice din fluier un cântec de la munte. — La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie cu primejdie... adăogi mai încet vătaful zâmbind, cuprins parcă de-o mare plăcere. Mai băură vin: în lumina focului ochii lui Sandu sclipeau aprig. Cu ulcica în mână, se îndreptă din șele și începu a cânta răgușit: Hei, Iano și iar Iano... — Du-te, dragă, și-mi așterne La răscrucea uliții, La gârliciul pivniții — S-aud cepul scârțâind Și vin roșu zurăind... Îți aduci tu aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești om tare - de parc-ai venit din ținuturile unde sunt multe biserici și mulți popi... Tu ai altfel de inimă... Tu ești om cu milă și cu durere, cum n-am fost eu! Târziu suiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o cam dus de pe ghem”... “Până diseară, mă pregătesc de drum și mâine în zori am să iau calea spre mănăstirea din codru” - îi răspund eu în gând. Cu glas tare, o îndemn: --Până ți-i potoli setea cu ulcica asta de vin, eu oi aduce ceva de mâncare. Îi fi obosită și flămândă, după ce ai bătut atâta cale. --Matale, conașule, nu ești ca ceilalți, care, dacă-s sătui, nu cred pe cei flămânzi. --Păi lumea îi ca lumea. Are
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tot ce mi s-a întâmplat peste noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea curioasă a scos la iveală câteva amănunte: o oală de lut cu flori proaspete din grădiniță parcă nu erau aseară pe masă, iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra încăperii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra încăperii. “Înseamnă că tot timpul cât m-am hârjonit eu cu apa cineva m-a urmărit...” Cu această imagine în minte, am mâncat și apoi am băut o ulcică cu vin rece, care a venit ca un balsam să-mi mângâie inima și să-mi înaripeze închipuirea... M-am întins pe crivat, cu gând să ațipesc măcar pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe umăr un coș de papură cu lenjerie. Cred că mergea la iaz să le spele... Un “Sărut mâna conașule”, spus din mers, cu privirea în pământ - au fost singurele vorbe auzite de la ea. În chilie, pe masă, mă aștepta ulcica cu lapte, din care aburi leneși căutau drum spre înalturi, alături de turtele coapte pe plită, care răspândeau acea miroaznă pe care o știam de la mama de acasă. M-am așezat și, cu gândul la visul din mrejele căruia abia mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din priviri, mișcând din când în când din cap a aprobare. --Să-i urăm prietenului nostru drum bun și mulți ani, fiindcă astăzi e ziua lui de naștere, zi de care el a uitat. Spunând acestea, călugărul a întins mâna cu ulcica cu vin și a ciocnit cu mine. --Mulți ani fericiți, dragul nostru! --Mulțumesc, sfințite, pentru urare. În sfârșit, a venit și momentul când Zâna a ciocnit ulcica cu mine și m-a privit în ochi. În acea privire am văzut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
zi de care el a uitat. Spunând acestea, călugărul a întins mâna cu ulcica cu vin și a ciocnit cu mine. --Mulți ani fericiți, dragul nostru! --Mulțumesc, sfințite, pentru urare. În sfârșit, a venit și momentul când Zâna a ciocnit ulcica cu mine și m-a privit în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii, a murmurat: --Mulți ani fericiți, dra... Odată cu acest început de cuvânt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sorbind din păhărel, Nici prea rar, dar nici prea des, Pân-la urmă ne-am ales O turmă și-un Păstorel. Eu, când mă așez la masă, Beau coniacul cu lămâie. Însă azi nu vreau tămâie, Dar poftesc o Tămâioasă. Din ulcica mea suavă Beau numai la zile mari. Mai turnați niște otravă, Dar să fie de Cotnari. Adevărul e de-un fel. Și vi-l spun în gura mare: Când ne ducem la culcare, Tragem câte-un... Păstorel. Parcă-aș fi
P?storel Teodoreanu ?T?m?ie ?i otrav?? (Bolta rece ? 6-II-2009) by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84177_a_85502]
-
cum va decurge instrucția lui. Va face studii economice și industriale serioase. Drăgănescu pregătea de pe acuma o mare dezvoltare a stabilimentelor lui, pentru a ie transforma mai târziu în uzine. Mini se gândi cu simpatie la baba Smoala si la ulcica ei cu păcură. Da. Era 110 evident că Elena își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ajutor? Aurel nu mai zise nimic. Apucă o față de masă, i-o azvârli pe după gât, Îl Îndesă În canapeluță și se apucă de lucru. Tu, nevastă, până fac eu ce-oi face, aici, coboară, tu, În beci, și adă o ulcică de vin. Asta atâta a așteptat. Cât ai număra până la cinci, era, cu oala de cinci chile, afară. Mesuța de alături era pregătită, parcă, anume, pentru așa-ceva. Și tunsoarea continuă. Clientul și soția gazdei se Îndemnau, destul de des, În timp ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de-i sări vinul roșu în sus, ca o limbă de foc... Făcurăm rost de încălțăminte și îmbrăcăminte cu adevărat boierești. Acum mai rămâne să ne folosim pe rând de ele, ca să aducem la îndeplinire întocmai cele plănuite
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai curat decât mine. N-a spus oare Iisus: Fericiți cei slabi cu duhul, căci a lor va fi Împărăția cerurilor... Iată că acești doi nebuni Încercau să aducă fericirea din ceruri pe pământ...” „Ce-ar fi să ridicăm o ulcică de vin În cinstea Domnului?” se Înduioșă starețul Pafnutie, Îmbiindu-l pe Bikinski să intre În chilia lui. „Când dai un prânz sau o cină”, cită el În gând din Evanghelia lui Luca, „să nu chemi pe prietenii tăi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clipă la chemări și să se ducă apoi pe drumurile lor. Totuși, în una din zilele acelea, pe care aș numi-o vineri, m-am pomenit din nou umblând pe străzi. Voiam să-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai să vezi ce minune am eu aici! Ia fă-o pe paharnicul, fiule! Am făcut-o și pe paharnicul. Când cele două ulcele au fost pline, am luat fiecare câte una și, după ce am ciocnit, bătrânul a adulmecat întâi ulcica ca un copoi. A gustat apoi cu evlavie, rămânând într-un fel de extaz. Am gustat și eu...cu grijă...La cât mă pricep, mi-am zis în gând: „Aista-i un vin vechi din cea mai strașnică pivniță domnească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să gust, fiule, pentru că se cunoaște după miroaznă că ai nimerit-o. Baslogovește, părinte. Eu am să mă duc la treburile mele... Spunând acestea, tânărul dispare dincolo de ușa pe care nu uită s-o închidă cu grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]