523 matches
-
ce mai așteaptă și oamenii de nu se apucă de munci? ― Se iau unii după alții și se îndeamnă, bolborosi Filip. Dar până una-alta, am rămas fără învoială cu boierul ș-apoi numai cu pământurile noastre... Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. Adineaori se sfătuise Filip și cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei obișnuită: ― Oamenii au înnebunit de tot și umblă după cai verzi pe pereți de o să rămână cu toții muritori de foame! Uite așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu toții muritori de foame! Uite așa are să fie! ― Mai rău e că nu se alege nici așa, nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și alene cuvintele. Ca să știm ce facem... ― Împotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul strângând în palme ulcica cu lapte, ca să-și încălzească mâinile. Ce face toată lumea vom face și noi, că n-avem încotro... ― Apoi dacă lumea s-o apuca de blestemății, Filip n-are să se mai amestece, că el e om cu casă grea și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât Lixandru, cu nepoții și cu mine. O găsise departe de șanțul în care săpa în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă sentinelele pe fereastră, șopti Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de sergent. În piept mai rămăsese o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai bun : ce potroace, ce tuslamale, ce ciulamale de ciuperci, toate alea le încerca. Era și el curios, venit de copil de la țară. Ei îi plăcea mai ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista din spate, când s-a spălat pe mâini și când s-a așezat în fața blidului cu mâncare. A mâncat cu poftă, uitându-se din când în când la ulcica în care Maranda îi pusese rachiu. „Să beau sau să nu beau? Dacă beau, treaba nu-i bună. Dacă nu beau, atunci s-o vezi pe Maranda cum mă întreabă: <Da’ de ce nu bei, mă rog matale? Bea, că îți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă rog matale? Bea, că îți vine poftă de mâncare și apoi ai tot răbdat o săptămână. Să nu bei să te îmbeți, dar o gură-două acolo nu-i nici un rău...Ă” Împins de acest gând, a pus mâna pe ulcică și a gustat, cu teamă parcă... Nu i s-a părut nici prea rău, dar nici grozav de bun ca altădată... Sâmbătă dimineața s-a sculat puțin mai târziu. A făcut ordine în grajd, a hrănit calul și într-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am sî-ț’ spun cî Zâna îi bini, iar părintili ti așteaptî sî vii cât di repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat pe nesimțite. ― Poftă bună, scumpule - mi-a urat ea, gata să iasă pe ușă. ― Mulțumesc, dar aș fi mâncat mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voiam altceva. Voiam doar să te fac atent la cele ce îți va spune bătrânul la întâlnirea de mâine, dacă nu chiar din astă seară”. “Am luat notă, prietene, și pentru asta îți mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut mâna, conașule. ― Bine ai venit, Sevastițo - am întâmpinat-o eu cu glas potopit de regrete pe mama
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trimăs părintili sî-ț’ spun cî ti așteaptî sî mergi la dânsu’. ― Mulțumesc, Sevastițo - i-am răspuns, deși pe buze îmi ședea întrebarea: “De ce n-a venit Zâna?” În timp ce Sevastița strângea blidele de pe masă, eu am terminat de băut vinul din ulcică. Sărut mâna, conașule. Ce să-i spun Zâni’? ― Spune-i că vreau s-o văd cât mai curând... ― Așa am sî-i spun, da’... Acest “da’” însemna pentru mine “necunoscuta” pe care poate voi dezlega-o în timpul întâlnirii din astă seară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spre izvorul din vale. Acum, însă... lac de sudoare, eram dezorientat. Să merg la izvor sau?... În cele din urmă, a învins dorul de bălăceală, mai ales că m-am trezit asudat peste măsură... Când m-am întors de la izvor, ulcica cu lapte aburea încă și feliile de pâine proaspătă așteptau sub ștergar. Abia atunci mi-am adus aminte că m-a trezit Sevastița și că ea mi-a adus gustarea... Am mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
călugăr. Geana unui nor dinspre răsărit pornise să se spuzească, semn că soarele se va ivi îndată. Ajuns în pragul mănăstirii, am ascultat o vreme cântările călugărilor. Apoi, cu suflet împrospătat, am pornit spre izvor... Când am ajuns în cameră, ulcica cu lapte încă aburea, iar pâinea părea că atunci ar fi fost scoasă din cuptor. Întrebarea firească pe care mi-am pus-o atunci, a fost: “Cine și când le-a adus?”. Asta ar însemna că mișcările mele sunt supravegheate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tare dor de ea. ― Am sî-i spun, conașule. Am sî-i spun. Poftî bunî. ― Să fiți sănătoase amândouă, Sevastițo. ― Șî pi matali, conașule, sî ti țâi Dumnezău ani mulț’, cî ai suflit bun... După plecarea Sevastiței, am mâncat cu poftă, iar ulcica cu vin am luat-o pe cerdac, unde am rămas uitat de mine. Luna - neștiutoarea - îmi ținea tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am avut alta de făcut decât să urmez întregul ritual. Mereu același... La sfârșitul mesei, am luat ulcica cu vin, cu gând să ies pe cerdac, dar nu mai simțeam impulsul din alte seri. Așa că am băut vinul fără prea mare chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă o ții așa, când te vei întoarce acasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cu viziunea ta asupra vieții monahale. Da’ de unde știi că prin preajmă nu era vreun dălcăuș care la vremea potrivită să urce cu vreo oală burduhoasă plină ochi cu un vinișor “călugăresc”? Până una-alta, însă, ia o gură din ulcica cu ceai de fructe din pădurea mănăstirii noastre. Și ai să uiți oala burduhoasă - a încheiat bătrânul vorba cu zâmbet larg. După ce am băut din ceaiul făcut de Zâna sau Sevastița, m-am simțit în stare să urmez dialogul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând un capăt al șervetului, m-am convins că mirosul nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat, cum nu făcusem de multă vreme. “Uite ce poate să însemne faptul că ai văzut-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oară - clipocitul fără început și fără sfârșit... După ce am mâncat, am ieșit în cerdac, cu gând să uit de mine, bând din vinul lăsat anume în oala de pe colțul mesei. Numai că n-am reușit să beau măcar vinul din ulcică. Nu aveam stare să rămân într-un loc. Așa că am ieșit pe cărarea ce duce în pădure. Privirea fugea mereu spre chilia celor două femei - Zâna și Sevastița. Ferestrele erau luminate și dincolo de ele se ghicea mișcare continuă. “Poate că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]