5,770 matches
-
partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n mahalaua Sărăriei stătu la portița unei căsuți cu două ferestre, cu perdele verzi". Remarcabila detașare a naratorului față de tema tratată ne
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
dat cineva tot aurul din lume lui nenea Jănel și nu ar fi fost atâta de bucuros cum era când o simțit în palmă hârtiuța ceea. O ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu. Cine îi nebun ca noi să umble cu încărcătură pe o vreme ca asta? a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu. Cine îi nebun ca noi să umble cu încărcătură pe o vreme ca asta? a întrebat moș Dumitru. Iaca noi, moș Dumitre - a răspuns Vasile Hliboceanu. Au oprit convoiul în poarta magaziilor. Uite că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a arătat undeva pe creasta Ponoarelor și așteaptă să fie primită în triumf. Dar până atunci mai va...Moș Dumitru trebăluia prin curte sub mângâierea soarelui ce părea bucuros de reîntâlnirea cu satul din potcoava pădurii. Pâcu a ieșit pe uliță să-și mai dezmorțească oasele. „După o iarnă când și răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea el pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsuflarea îți îngheța de ger, oleacă de soare parcă-i o mană cerească.” gândea el pufăind din lulea... „Am să trec pe la Dumitru, să văd cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i nici de căruță, nici de teleguță. Mitruță Ogaș, ivit la colțul uliței, l-a văzut pe Pâcu de departe și s-a grăbit să-l întâmpine. Bună ziua, moș Pâcule! Unde ai pornit-o așa de dimineață? Să trăiești, mânzule! Apoi tu nu știi că sculatul de tânăr și însuratul de dimineață îs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei de venit. Lui Surcică i s-o lungit gâtul uitându-se în lungul uliței, să-l zărească pe doctor venind, dar nici pomeneală. Atunci, Surcică l-o întrebat pe portar: „Mai vine domnu’ doftor aista?” „Apoi astăzi vine mai târziu, pentru că toată noaptea ce-o trecut o alergat după strigoi.” „Doamne ferește! Si l-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci trecea pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în poarta spitalului și l-o întrebat pe paznic: „Ce se întâmplă aici, domnule? Ii sfârșitul lumii? S-o deschis porțile Iadului sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-oi strica vreun picior. Se cădea să trimiți după mine o caleașcă sau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-a dreptul din Rai. NIȚĂ: Vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acela spațiu privat. Ei nu au un spațiu în stăpânire. Proprietatea asupra pământului îți dă o anume responsabilitate. Și un anume bun-simț. Ei se duc „acasă în Gara de Nord“. Nu au o casă, Mitocanul se numește astfel și pentru că, la el, ulița, scara blocului sunt un fel de hol, o extensie a propriei locuințe. Aurolacii devin oarecum periculoși tocmai din cauza acestei indistincții. Dacă lucrurile pe care le fac acum s-ar petrece la ei acasă n-ar fi chiar așa îngrijorător. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oameni mai mulți, se băgau printre ei și începeau să vorbească vrute și nevrute. Ba că făncialul îi prea mare și sigur o parte din bani intră în buzunarele primarului și ale perceptorului, ba că de ce nu pune primarul felinare măcar pe ulițele din jurul primăriei, ba de ce nu ies la muncă obștească nevestele primarului și perceptorului și câte și mai câte cârteli. „Când au să vină legionarii la putere, să vezi cum are să se facă dreptate!” conchideau ipochimenii. Într-una din zile, Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache, nu crezi că ne-am cam lungit la vorbă? Ia hai acasă, că s-a înnoptat de-a binelea. Hai, băiete, că cum văd eu te-ai cam dedulcit la șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îngândurat. Tu ai băgat de seamă ceva? Uite că nu. Ce să bag de seamă? La multe case sau prăvălii distruse se zărește câte un colț de perdea de la geam tras într-o parte și câte un chip care iscodește ulița. Tare mă tem că pe lângă distrugerile făcute i-au și bătut. Poate or fi fost și morți. Cine știe? Prea arată înspăimântați toți. Măi Petrache! Tu ai spirit de observație - cum ar fi spus profesorul meu de Matematică de la liceu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții ceia de colhoznici. Muncesc ca robii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de poartă. Costăchel a întors capul, să vadă cine umblă pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i, o sudalmă grea i-a venit pe limbă. Ne primești în curte, să stăm de vorbă? - a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pur și simplu, fără un plan prestabilit și În momente neașteptate...trăiri pe care nu mi le puteam explica atunci. Dar să revenim. După terminarea liceului, m-am căsătorit pentru a evada din „lagărul” vieții de la țară, de praful de pe uliți, de mentalitățile celor care nu puteau Înțelege filozofia lui Friedrich Nietzsche. S-a născut fiul meu M-V, astăzi În vârsta de 26 ani și stabilit În Birmingham Împreună cu familia; soția( Gabriela Aurora) și fiica lor (nepoata mea, Michele-Diana care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la cale o strategie. În următoarele trei zile am continuat să mă duc la programul religios, dar mă ascundeam după biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În oglindă), aranjându-mi cât mai bine coronița În părul aproape negru și cârlionțat, curgând În bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meleaguri care au fost surse de Încântare și inspirație: Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Creangă, Sadoveanu, Enescu ș.a. Și chiar acum când scriu, parcă aud râsul cristalin, nevinovat, al unei copile ce țopăia desculță prin băltoace, după ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată de această apariție nelumească, În sufletul meu s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]