5,586 matches
-
gospodărești. Acum Norica cea de atunci, sau Nori cum o mai alint eu, se pregătește să dea viață celei de a cincea generație de pui. Când era de câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matiz- ului meu. Cum vara plec spre mare la pescuit din parcarea din capătul blocului dimineața foarte devreme, pe la ora trei și jumătate, nu știam că pisicul doarme la răcoare, pe roata din față. La întoarcere, am găsit pisica cu blana jupuită
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
cordiale''de Octavian Paler. Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, păreri, opinii, doctrine și paradigme vreau să fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teamă de mine însămi, teama de neputința exprimării ego ului meu, de neputința definirii mele așa cum mă văd eu în totalitate... Apreciez ideile referitoare la război scrise de Octavian Paler într-un capitol al cărții pe care, cum vă spuneam, o citesc acum, nu vă dau multe indicii și nici
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
și cerem așadar eliminarea lui imediată și alocarea acestor fonduri acolo unde se va considera că urgență o impune. E de ajuns să menționam Sănătatea și Învățământul, care se zbat în lipsuri cumplite. Noi, de la mii de km distanță, suntem uluiți că voi nu observați aceste probleme și continuați să le ignorați! Noi, ‘românii de pretutindeni’, NU suntem dispuși să acceptăm acest Departament al Risipei, cerem cât mai repede eliminarea acestuia, alocarea reală a fondurilor spre învățământ și sănătate, eficientizarea misiunilor
Romanii din diaspora, foc si para pe Guvern: Nu ne puteti cumpara, nu suntem de vanzare! [Corola-blog/BlogPost/92793_a_94085]
-
Descoperire enigmatică a Serviciului Secret American în Munții Bucegi Legende transmise de-a lungul timpului, din generație în generație. Multe mistere, care i-au uluit și pe specialiști. Toate legate de Munții Bucegi, iar unele atât de adevărate încât ridică mari semne de întrebare. Potrivit adevarul.ro, o legendă susține că Munții Carpați sunt străbătuți de tuneluri subterane atât de lungi încât ating și sute
Serviciului Secret American în Munţii Bucegi ( ? ) [Corola-blog/BlogPost/92843_a_94135]
-
noul ciclu de viață vreo frunză rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam așa ar fi una dintre ... XXXI. TRANDAFIRUL SIRENEI-7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și el fruntea, uluit: Întregul corpus al artei fiziognomoniei era acolo, dinaintea ochilor săi. Câinele, vulpea, maimuța, leul, În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu i se mai Întâmplase niciodată să găsească o atât de precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nopțile În cârciuma dumitale și care de la dumneata Își primește mijloacele de viețuire? — Te Înșeli, messere. Ea nu primește nimic de la mine. Nici n-aș avea mijloacele. Nu, doar un prinț ar putea plăti atât de mult. Dante era din ce În ce mai uluit. — Nu e o dansatoare profesionistă? Și atunci de ce... — Nu știu. Nimeni nu știe, Îl Întrerupse cruciatul. Ea m-a Întrebat dacă putea dansa În taverna mea, fără nici o răsplată. Dimpotrivă, am avut impresia că ar fi fost dispusă să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă ora zece ca să telefoneze domnului Graves, corespondentul ziarului Times. 11. În luna august a anului 1921 cotidianul londonez Times - același care În urmă cu aproape un an era uluit de forța de anticipație a Conspirației, Întrucît prevăzuse „totul“, așadar același Times, din spirit de frondă, va publica articolul corespondentului său din Constantinopol, domnul Philip Graves. Graves va respecta dorința interlocutorului său de a-i păstra numele sub anonimat. (De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în ispită. Bărbații sunt atât de slabi și femeile atât de lipsite de scrupule! Dar asta e cu totul altceva. Îl urăsc. Acum nu-l mai pot ierta niciodată. Colonelul MacAndrew și nevastă-sa începură să-i vorbească deodată. Erau uluiți. Îi spuseră că e nebună. Nu puteau să înțeleagă. În disperarea ei, dna Strickland se întoarse către mine: — Nici dumneata nu înțelegi? Nu sunt prea sigur. Adică vrei să spui că l-ai fi iertat dacă te-ar fi părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spun eu că are geniu. Sunt convins de asta. Peste o sută de ani, dacă tu și cu mine nu vom fi dați cu totul uitării, asta se va datora doar faptului că l-am cunoscut pe Charles Strickland. Eram uluit și în același timp foarte emoționat. Mi-am amintit brusc de ultima mea conversație cu Strickland. — Dar unde-i putem vedea lucrările? am întrebat. Are ceva succes? Unde stă? — Nu, n-are succes. Nu cred că a vândut vreun tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o ia în brațe, dar ea îl evită. — Dirk, lasă scenele de afecțiune de față cu străinii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îl făcuse să arate vesel ca o adevărată locuință. O clipă închisese ochii, apoi se uitase la ea ca și cum ar fi vrut să-și imprime în minte imaginea ei. Se ridicase și-și luase pălăria: „Nu, plec eu.“ „Tu?“ Fusese uluită, nu înțelesese ce voia să spună. „Nu pot suporta gândul că vei trăi în podul ăla îngrozitor și sordid. La urma urmei, ăsta e în egală măsură căminul tău ca și al meu. Aici o să te simți mai bine. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ți le-a adus? — Arta e lucrul cel mai mare de pe lume, îmi răspunse după o pauză. Mă privi o clipă dus pe gânduri. Păru să șovăie, iar apoi spuse: — Știi că am fost să-l văd pe Strickland? Eram uluit. Eu credeam că n-ar fi fost în stare să-l mai vadă în ochi. Stroeve zâmbi firav. — Doar știai deja că n-am nici pic de mândrie. — Ce vrei să spui? Îmi relată o poveste foarte ciudată. XXXIX Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
exprima. Satisfacția lui este legată de sentimentul de eliberare. Scriitorul este mai preocupat să afle decât să judece. În sufletul meu simțeam o oroare absolut sinceră față de Strickland și alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta bunătate. Am înfipt cu îndrăzneală bisturiul: — Stroeve mi-a spus că tabloul în care ai pictat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a zis el în cele din urmă. Tare mi-ar plăcea să spun că am recunoscut din capul locului frumusețea și marea lor originalitate. Acum că am revăzut multe dintre ele și celelalte îmi sunt familiare din reproduceri, sunt uluit că la prima vedere am fost atât de grav dezamăgit. N-am simțit nimic din fiorul acela pe care numai arta ți-l poate da. Impresia pe care mi-au făcut-o tablourile lui Strickland era derutantă și adevărul - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la al șaselea pahar de absint, pe care îl bău dându-l peste cap, fără să aștepte ca zahărul să se dizolve, cum făcuse la cele dinainte, ca să-și revină cât de cât după ce dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în moalele capului nu ar fi fost atât de uluit. A fost nevoit să se sprijine de tocul ușii și a mormăit tot felul de lucruri despre tinerețe, frumusețe, drame, război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi, Mazerulles și cu mine, împreună cu o mică fantomă care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gândită în detaliu. Micul breton plânge și îi curg mucii, își zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își dă seama că muncitorului nu-i pasă de judecător. Își dă seama că Mierck își dă seama. Și, în fine, își dă seama că judecătorului nu-i pasă de adevăr. Are ceea ce vrea: o mărturisire. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu 495 de franci belgieni, destul de mult pentru mine, dar ce minune! Când m-am reîntors la București, am solicitat acordul direcției de a monta Clovnii și l-am primit cu ușurință, dovadă că începusem să însemn ceva. Spectacolul a uluit pe toată lumea, iar Silvestru mi-a spus: ― Ai să mori și spectacolul ăsta va continua să se joace. Probabil avea dreptate, deși de mai bine de un an nu-l mai joc, însă știu sigur că-l voi relua. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
el nu am fi fost nimic, nici unul dintre noi, Moni era cu adevărat șeful clasei, avea un dar special, chiar dacă părea că nu face nimic, puncta din când în când cu vorba, dar era capabil de niște gesturi care ne uluiau pur și simplu. Eram în pragul unui examen de actorie, unul greu, căci clasa lui Loghin părea a avea scene foarte bine pregătite, iar nouă ne ardea de fotbal, tocmai înființasem un campionat și clasa noastră ajunsese în finală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]