376 matches
-
ele sînt numeroase totuși la M. Proust sau la A. Robbe-Grillet, primul încercînd să descrie mai mult tatonările perceptive ale descriptorului decît obiectul descris, al doilea dorind să realizeze un bruiaj al referinței cu ajutorul modalizărilor de incertitudine: (58) Chiar în umbletele pe care le aveam de făcut prin spatele bisericii, de unde nu se mai vedea, totul părea ordonat în raport cu clopotnița, care se ivea din loc în loc printre case, poate mult mai emoționantă cînd apărea astfel fără biserică. Și, fără îndoială, văzute
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de sete se târâiau la fântâni, se culca în glod, mulți murea, câțiva se ducea sănătoși. Înfricoșat lucru e boala prin orașe. Pe toate ulițele cară [care] pline de trupuri, cu picioarele, mînele și capitile în toate părțile bălăbănind, după umbletul nepotrivit. În zilele liniștite, auzirea morței de-abea-ți lasă o impresie tristă, dară să vezi cum duce la groapă sute și mii, să vezi oameni tăvălindu-se în glod, să simți că pier familii întregi și, uitîndu-te împrejuru-ți, să nu mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort.” Îmi place, vere! Îmi place peste măsură orice vers al lui Eminescu, chiar de-i trist, ca cel de față. Și ca dovadă că am umblat adeseori
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt cuprinse idealiter brațele, ochii, creierul, întreg organismul viitoarei ființe, precum într-o ghindă se cuprind ramurile viitorului stejar. Cu cât filozofia a crescut din sâmbure, cu atâta brațul și-au diversificat lucrarea s-au servit spre muncă, piciorul spre umblet, inima spre circulație, plămânii spre respirare și, fiindcă natura embrionului originar nu se mai cunoaște în totalitatea științelor de astăzi, de-aceea filozofia e privită ca lucru de prisos, încît unii cred a putea susținea că "dracul", când n-are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vrând să arate că nu e primejdios, că nu are arme. Dar străinul nu înțelese. Atunci Auta porni la noroc spre turn. Străinul însă nu-l opri; în loc să se arate mânios, porni și el străduindu-se să-l urmeze cu umbletul său anevoios. Sclavul își dădu seama și încetini pașii, privind mirat trupul firav îmbrăcat cu haine argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a întâmpinat îngrijorată... Dar, surpriză; copiii au sărit veseli în jurul lui, ca și altă dată... rugându-l într-un glas: - Ce-i văzut, tatai, az‟ în pădure... ce‟i văzut? El, cu totul și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Am să te-aștept sub vișin Elena Marin Alexe (ție, Robert, cu dragoste) Cu pașii triști prin al vieții umblet, Mă irosesc în zilele pustii. Și doar speranța-mi pâlpâie în suflet, Că într-o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
care noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar și dimineață îl deschisesem, descoperind, nu prea surprins, că scosesem prea mulți bani. Și în acest caz, trebuia să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
diplomatic al Austriei, dîndu-i-se cunoștințele necesare pentru a pătrunde esența politicei austriace îndreptate spre Orient. Baronul Haymerle era un om de o arătare elegantă, de-o constituție gingașă și abia de statură de mijloc. Puțin încărunțit, atitudinea sa era demnă, umbletul ușor și elastic. Fața, cu trăsături fine și lucrate oarecum în amănunțime, trăda semne ușoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare, prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată ființa sa era un amestec de diplomat, de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin , ca niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept și cuminte , a doua, să fie isteț, ager și norocul i se arată , iar a treia ursitoare că va moșteni
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unor aspecte, folosind termeni comuni, obișnuiți ? Pe ce se axează comunicarea? Cum ar putea să se numească această funcție, ținând cont că emițătorul folosește un limbaj poetic, literar? Cât de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit!/ Aș vrea sa plâng de fericit, / Ca simt suflarea ta divină,/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit! (G. Coșbuc) Pe ce se axează comunicarea? Cum ar putea să se numească această funcție, ținând cont că
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
plimb printre flori, vara! (funcția emotivă) ........................................ * -Ar trebui să fii și tu mai vesel! Prea ești posomorât! (funcția persuasivă) ........................................ * Vara este anotimpul preferat al copiilor. (funcția referențială/ denotativă) ...................................... * Cât de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit!/ Aș vrea sa plâng de fericit, / Ca simt suflarea ta divină,/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit! (G. Coșbuc) (funcția poetică) ........................................ * -Nu-i așa că e frumoasă vara? M-ai auzit? Ce spui? (funcția fatică) ........................................ * -Mă gândesc
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
1971, p. 337. 32 Augustin Buzura, op. cit., p. 357. 33 Idem, p. 34 34 Ibidem. 35 "O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici/ Ridicoli fără voie, sinistre manechine,/ Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline,/ Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici./ Pe fața lor se stinge a cerului lumină!/ Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare/ Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare/ Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină./ Se
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
reacționăm nu numai față de semnificația specifică a vorbirii, ci față de un Întreg complex care acompaniază această vorbire și În anumite situații, de stimuli nonspecifici pentru vorbire, care o preced sau o succed. Numărul acestor stimuli nespecifici este extrem de mare - gesturi, umblet, expresie facială, expresia ochilor, dicție, intonație, numeroase mișcări neobservabile, prestigiul persoanei care vorbește, starea fiziologică de așteptare ori de trebuințe biologice ale receptorului și, În general, orice care În momentul respectiv este legat de cuvintele pronunțate. Acești factori care prin
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de "o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin", ca niște "fâlfâituri de aripi moi de păsări" și zgomot, glasuri subțiri, "ca de clopoței de argint". Ursitoarele "vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul în lume". Boierul aude cum cea dintâi ursitoare îi menește copilului să fie "voinic, frumos, tăcut, înțelept și cuminte", a doua, să fie "isteț, ager și norocul i se arată", iar a treia ursitoare că "va moșteni
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
caracteristice întregii producții versificate a autorului. Nu rămâne fără ecou în lirica lui V. îndelungata frecventare a marilor poeți ai Italiei; uneori recurge chiar la replici, cum este cazul reelaborării unor celebre versuri leopardiene în Dulci stele ale Ursei: „Un umblet mi-a fost viața/buimac în prada gândului/copleșit de întâmplări./ A scăpat de la răspântii/soarele spărgând norii,/topiți apoi în ploi./ Mai afund am încercat să merg în mine./ Totdeauna am revenit/să mă refac/în casa de sub pădure
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
după lumina artificială faptele din unelte! halta Mogoșești în stadii terminale, cele de suferință a conștiinței la CFR, de mai rămîne om să-l numească, Mircești-Scenografie decît oglinzi în oglinzi întoarce planeta, de parcă n-am fi noi ele! platforme electrice umblete în plan, Romanul depășit în spuza luminilor, cotirile Alecsandri poză de reflexii în apa Moldovei, pantalonii mei noi! face farsor Hitler după atentat, de fapt, pentru cele cîteva luni, a rămas surd de o ureche, instituția financiară, cel puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
privirea sus! subtilitățile pe noul bazin hidrografic, totul înclină Mureș cum înclinase Olt, dramatic reducționismul turistic al lumii, peisajul total, volumetria montană victimizate, cu Izvorul Mureșului pătură de zăpadă, ce are de sfîrșit vălurirea de sine? pas pe gol, cu umbletul, monstruos, de-ar fi, al fericirii, Voșlăbeni, pînă la întoarcerea în casa de idol grea aripă rugăciune, doar lumea s-a închegat în ape de aripi și a curs altceva prin îndoitura lor, dar ce anume! Gheorgheni pe luncă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
călători, la urcarea în tren vă rugăm să prezentați legitimațiile de călătorie!" INTERVENȚIE ÎN TEXT Facem legi riguroase la întîmplare și sîntem convinși de ele. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT mîinile la spate și întors cu spatele țăranul rămas la peron, umbletul l-a dat de la el, călcîiele lipite, INTERVENȚIE ÎN TEXT A întoarce și a rămîne, fețele poeticii prezente. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT peste Someș prioritare respațierile din inscripții, manevre încă pe Clujul bun, rău, din urmă, ține măsura pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sau în umbra văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu Dumnezeu... După umblet prelung și adăstare cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
altul, ceva, gândindu-vă la ce-ați face voi, singurii pe care Îi sau vă cunoașteți. Doar că fiecare specie e altfel, gândește și reacționează specific și, uman În ce ne privește și animal În ce vă privește, e doar umbletul după apă la sete, a inspira când e nevoie de oxigen, a căuta un partener când trebuie. Cum o face fiecare, om ori animal, e treaba lui. Istoricul actualizează. Și așa, romanul i-a romanizat pe daci, chiar și pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu el, ori te lasă !... Câtă dreptate au..!”, mi-am zis eu. Frunzele îngălbenite de toamnă, continuau să cadă, în legănari ușoare... Grămezile de frunze ne cuprindeau pașii, însoțindu-ne cu oftaturi uscate. Aveau ceva nostalgic în foșnetul lor.. ca umblet de pasăre purtat pe liniștea unui câmp gol și trist. Ne-am privit în tăcere. Citeam unul în sufletul celuilalt, dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul Vasile Filip se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poftă. Eram așa de mulțumiți de tot ce făceam, încât până la urmă am uitat de gândul care ne preocupa cel mai mult: să regăsim drumul către casă. Așa că, fără să ne dăm seama, am adormit sub pom, obosiți de atâta umblet. Fetița aceea purta o rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
situează în acuzativ: „Mai bine ia cornul și sună într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]