466 matches
-
în orice obiect. Cel dintâi este al spațiului, al spiritului, al căutării și al mișcării, celălalt al timpului, al sufletului, al pasivității imobile. Da, masculinul și femininul, sulful și mercurul, yin și yang din emblema colinei însorite și a celei umbrite. Trăim în două medii, așa cum un copac trăiește-n aer și-n pământ, crengile fiindu-i rădăcini aeriene, iar rădăcinile - crengi subterane. Simetria bilaterală a organismului nostru, căci avem două brațe, două picioare, două emisfere cerebrale, doi ochi, doi plămâni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pașii mei deveneau stângaci și automați, ca și când mi-ar fi fost permanent teamă că nu voi mai ști cum se merge și că dintr-un moment într-altul mă voi prăbuși pe asfalt. Până către Obor am mers pe partea umbrită a șoselei, orbit de strălucirea parbrizurilor și a ferestrelor, înregistrînd inconștient marea curbură a blocurilor, culminând în dreptul cinematografului "Melodia". De la Obor știam că trebuie s-o iau în sus pe Colentina. Deja orașul căpătase un aer de periferie. Între mașini
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n cadrul ei, ca într-o ramă de tablou cam pretențios, se vede Bucureștiul, conglomerat de clădiri și vegetație sub un cer mereu schimbător. Masa e chiar în fața ferestrei și se scaldă-n lumina ei, pe când patul e sfios și umbrit, în colțul întunecat. Patul e adâncul adâncului cuibului meu de păianjen. Masa de scris e doar o proiecție a patului meu. Textul ăsta, care mănâncă tot mai mult, ca un mucegai sau ca o rugină, paginile albe, e sudoarea, sperma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zare... Mă simțeam străin în lumea aceea vastă și-ncremenită. Cum mama nu mai ieșea, m-am hotărât, înspăimîntat, să merg s-o caut. Am urcat treptele către ușa de unde ar fi trebuit să apară, am intrat deodată într-un loc umbrit și-nghețat, în care nu mai deslușeam formele, dar unde deja simțeam feromonii celei pe care-o iubeam, am pășit pe mozaicuri posomorite, între pereți uriași și siniștri, am fost întrebat lucruri de ne-nțeles de către femei și bărbați ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casă, în maie-uri și capoate. Mircea îi știa pe cei de la etajele de jos, fiindcă țipau toată ziua la ei să nu mai facă gălăgie. Scara lor era Scara 4 și ajungeai la ea printr-un gang larg și umbrit, unul din cele trei ale blocului. Fiecare gang avea câte două scări față-n față. Dar erau și scări separate, ca Scara 2 și Scara 5, care se deschideau în spatele blocului, fără nici un gang. Cea mai stranie era de departe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care nu te iubește, închisă ție fără speranță. Cum stătea acum lângă el Soile, plutind cu mama ei în altă dimensiune, răsucindu-se ca niște foci în ape amniotice și privindu-l uneori, nici măcar curios, cu ochii lor mari și umbriți, prin sticla groasă a marelui lor acvariu. Duminica următoare le însoțise la târg, la Obor. Luaseră tramvaiul pe Ștefan cel Mare, trecuseră prin fața Direcției Generale a Miliției, cu turnul ei crenelat, apoi prin dreptul blocului cu electrocasnice și mobilă - blocul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se joace de-a cowboyii și indienii. M-am aruncat la pământ și m-am rostogolit pe sub scara mașinii parcate lângă Bugatti, un Mercedes mare decapotabil. În acel moment urmăritorul meu ieși pe ușa de incendiu, lipit de peretele bine umbrit, drept acoperire. Am stat complet nemișcat, așteptându-l să pășească În mijlocul luminat de lună al aleii. Au trecut cîteva minute fără să se audă vreun zgomot sau vreo mișcare În Întuneric, și după un timp am bănuit că o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spună ceva, după care, până la urmă, m-am adresat eu ei: — Mi se pare că dumneavoastră erați secretara lui Herr Pfarr la Ministerul de Interne. — Da, așa este. Nu-mi oferea nimic mai mult decât ar fi făcut-o privirea umbrită a unui jucător de cărți. — Mai lucrați Încă acolo? — Da, zise ea, ridicând ușor indiferentă din umeri. Am riscat o privire spre Inge, care doar Își ridică spre mine, În semn de răspuns, sprâncenele perfect conturate cu creionul. — Departamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la centrul comercial, însă de cele mai multe ori ele stăteau nemișcate. Tata a observat spaima mea și m-a luat în brațe, Sanowsky deja ajunsese jos și se îndrepta spre ușile mari de sticlă de la ieșire. Jos ne aștepta o sală umbrită și răcoroasă, pe care trebuia s-o străbatem. Dincolo de ea, era foarte multă lumină. Sanowsky tocmai ieșea dincolo, era ca la cinema, când unul se ridică în picioare și îi vezi umbra jucând pe ecran. Atunci publicul fluieră și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sutele de ani artificiali acumulați prin hibernare se adăugară pe nesimțite douăzeci de ani de căsnicie activă și ireal de fericită, aproape fără suișuriși coborâșuri, luminoși ca într-un serial de televiziune fără personaje negative. Totul funcționa perfect. Atmosfera familială, umbrită câteodată, rar de tot, de amintirea lipsei unui codec CHD, decurgea structurată narativ și cu finaluri interesante când se iveau blocaje, inerente, de altfel, oricărui program; computerul rezolva mereu asemenea probleme trimițându-le într-un final deschis. De pildă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dacă cineva se prefăcea că vrea să mă bată, fetița îmi lua apărarea cu o îndrăzneală de cloșcă mică și ageră, care mergea până la temeritate oarbă când agresorii erau în număr mare. O singură dată prietenia noastră a fost puțin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilități la avansurile ei delicate. Domnul M... întîmpinîndu-mă la sosire cu niște vești rele pentru el, n-am dat Adelei atenția cuvenită, am fost distrat și rece. Atunci ea și-a lungit buzele, și albastrul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de Desdemona, continuând să-și etaleze omnisciența. ― Mai are și acum bodega? Zilele Îi sunt numărate. Lefty ar trebui să găsească altceva de făcut. Cu melonul Înclinat Într-o parte, cu haina de la costum Încheiată Îngrijit până sus, cu fața umbrită, Mahdi se apropie de ea. Desdemona ar vrea să fugă, dar picioarele n-o ajută. ― Și copiii ce fac? Întreabă Fard. Milton trebuie să aibă acum... cât... opt ani? E la numai trei metri. În vreme ce inima Desdemonei bate nebunește, Fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe mare? În spațiul umbrit, luminat de candelă, Desdemona se ruga. Dădea din buze, pronunțându-și condițiile. ― Și aș mai vrea, dacă se poate, Sfinte Hristofor, ca Milton să fie scutit de instrucție. Îmi scrie că e foarte periculos. Și acum Îmi scrie În grecește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
7 spre canal. Știi, Victor, că singurătatea mea are pe pielea ei albă un furuncul și că acest furuncul se numește Lulu? Știi că am venit aici ca să-mi reamintesc pielea fetei care în mine a găsit mereu un colț umbrit unde și-a putut legăna păpușa și că jos, pe locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin parcul în formă de scoică, plin de garduri vii labirintice. Pe bănci, în locurile cele mai îndepărtate și mai umbrite, se vedeau siluetele celor care se-mbrățișau. Mâinile băieților știau mai multe decât ei. Știau să intre ușor sub bluza fetelor, să mângâie pielea subțire și caldă a interiorului pulpelor tot mai sus, 66 sub fustele de material aspru. Cele mai multe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
(sonet acrostih) Istoria de oameni este scrisă, Urgia vremii urme să nu lase, Rămînă numai faptele frumoase, Acelora păstrarea li-e permisă. Să nu mai știm de fețe tenebroase, Căldura inimii s-o știm transmisă Umbritei vieți de ursitori prezisă, Ce are doar aspecte nebuloase. Trecutul chiar de-a mai avut vreo pată, Avînd complexe, dar la noi e cheia Trăirii demne în lumină clară. Avem bărbați ce nu s-au plîns vreodată, Iurașcu este unul
DEMNITATE by Vasile Larco () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84328_a_85653]
-
-mă șovăielnic de căpătâiul Irinei. Fiecare gest va căpăta o importanță istorică. Mi-ar trebui și o pelerină negră, care să mă învăluie, aproape complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir au loc tot felul de incidente grotești
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
capabil să vă informeze dacă a fost vorba despre radiație. U.S. Centers for Disease Control Sabia cu două tăișuri a inovației În aceeași măsură în care cartea de față salută cu entuziasm apropierea erei economiei inovațiilor, există și o latură umbrită a aspectului inovațiilor. Aceleași tehnologii cu evoluție rapidă, explozivă, care vor constitui o imensă forță pozitivă în cadrul economiei globale - nano-bio-IT-neuro - vor fi în egală măsură acele inovații cu cel mai mare potențial de amenințare pentru lumea în care trăim. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale din jilț, astăzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Daily News, Îi cerem procurorului districtual ales Loew să inițieze o Înfățișare În fața unui mare juriu pe această temă, dacă nu din alte pricini, fie și doar pentru a-și demonstra dorința ca noua lui funcție să nu fie una umbrită de norii Îndoielii. PARTEA A DOUA Masacrul de la Nite Owl CAPITOLUL 14 Întreaga Încăpere la dispoziția lui. Jos era o petrecere organizată cu ocazia pensionării cuiva. El nu era invitat. Trebuia să citească raportul săptămînal al infracțiunilor, apoi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu o pungă sofisticată de hârtie, cu aer festiv, pe care scria "Joyeuses Retrouvailles de la part de tout l'équipage" și care conținea două sticle de șampanie Lanson, a trebuit să accept propria mea impostură, să-l privesc cu ochi umbriți ele emoție și să murmur un "merci" care, pe lângă recunoștință, trebuia să exprime tulburarea la gândul că o mână de oameni necunoscuți se bucură cu atâta grație de supradoza mea de fericire. Până la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mai pară sincopată. Merseră mai repede și recunoscură, În sfîrșit, melodia. — O! zise Helen, și rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le plăcu, pe jumătate Însorit, pe jumătate umbrit. Pămîntul era tare și iarba foarte galbenă. Helen puse sacoșa jos și despături bucata de creton; o aranjară, Își scoaseră pantofii, apoi așezară mîncarea. Berea era Încă rece, de la frigider, iar sticlele alunecau delicios În mîna Încălzită a lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lungul marii podgorii, înghițind livezile, butucii de viță, brazdele de pământ bun. Orașul nostru nu e prea mare. Nu este V., nici pe departe. Totuși, poți să te pierzi în el. Înțeleg prin asta că are suficient de multe colțuri umbrite și de foișoare pentru ca oricine să găsească aici cu ce să-și flateze melancolia. Uzinei i se datorează clinica, școlile și mica bibliotecă în care nu intră orice carte. Patronul Uzinei nu are nici nume, nici chip, este un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]