3,608 matches
-
pe furiș sfidând o întreagă țară Aș vrea în schimb o simplă primăvară Decât o toamnă mizeră, ploioasă și amară. Aș vrea să zburd printre flori de zambile Dalbi ghiocei, iriși, lalele și narcise Să petrec efemere clipe incredibile dar umile Să nu fiu într-un somn greu și fără vise. Mi-s în parcul trist și nu mă pot abține Mă preling ușor curtând o doamnă Bătrâna și subtila toamnă-n buletine Meteorologice ce crunt și sincer o condamnă. Marea
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
-vă din joacă ! doar asta le mai zise. căci se`nălță năvalnic tumult de apă mare cu uriașe roiuri de picuri plini de sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
cu turnul Unde regina-și pierde-ncet din grații, Cu regele cel aprig, taciturnul. Și-n liniștea căzută-ncet în spații, Plânge bufonul, râde, el, nebunul. PIONUL ALB Să ducă tot o viață efemeră, Prea monotonă și însingurată, Ca un umil soldat într-o armată, Când viața lui, cea simplă, o oferă. E cel dintâi ce-n luptă se arată Și, cu onoare, moartea o preferă, Rușinii lașe-i pune barieră Și se jertfește cu curaj, îndată. Doar înainte, drept și
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
salutând mereu și bâlbâind: - Am înțeles, să trăiți, verboten, scuzați, vă rog... Măi, ai dracului, ce civilizație! Phi! Să fie la noi asta! A doua scenă se petrece la București, în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu-i voie, mă? Sergenul - Nu-i voie, să trăiți, a se călca pe iarbă. Popescu (imperturbabil) - Da’, ce mă, e moșia ta? Sergentul - Nu e a mea, conașule, da’ e orden
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
Voi iubi în viață poate O femeie cât mai simplă. Așteptarea mă omoară Gândul dor îmi face silă, Zilele sunt grea povară Zeii reci n-au nici o milă. Îmi doresc să fiu mai tandru Cu a inimii năvală, Să visez umil sau mândru La o dragoste banală. Să doresc modeste mostre De sublimă adorare, Să mă fac punte și luntre Ca să n-ajung o nonvaloare. Să strivesc pierdut în mine Negru gând de supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
-l aruncară într-un car, ca pe un snop, alături de alți nefericiți. Mulți fuseseră prinși atunci în templu și duși până la primăria orașului Genova, unde fuseseră aruncați în temniță. La o parte dintre ei, la copii, femei, sau cei mai umili, fără funcții însemnate în templu, li se dăduse drumul să plece acasă. Câțiva fuseseră lăsați să plece după ce au abjurat, adică după ce negaseră credința lor cea nouă, considerată eretică de clerul catolic. Însă Lucas fiind considerat o captură prea importantă
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
de vis far’ de tine. Tu-mi dai întuneric, ea-mi este lumina Și ruptă-ntre două iubiri absolute, Conjur inocentă din calea divină Să-mi mângâie cerul de-alegeri pierdute. O umbra-mi, doar simplă mea urma de trup, Umila trăire în mine ce zbate, Lumina-n priviri ce nu vreau să o rup, Să-ngrop veșnicia în van de păcate. Doar tu, umbră a mea, lumina ce-mi ești, În lumea din visu-mi adesea pierdut, Esti cale și pildă
LUMINĂ CE-MI EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382138_a_383467]
-
ceva sau cineva! ) în comparație cu restul lumii, dacă ne luăm după ce spuneau cei care-l cunoșteau ( fiindcă ceilalți nu aveau nicio părere! Un om era ( pentru cei mai mulți ) un om și atât. Iată de ce Nik Gărdean își putuse exersa nestingherit condiția sa umilă de om, bucurându-se când de avantajele ei nebănuite, când de inconvenientele ( uneori destul de contondente!) ale acesteia, tratându-le cu aceeași îngăduință egalizatoare, aproape de lehamite. Împlinise de curând douăzecișipatru de ani fără să se fi ales cu ceva în viață
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
fost aliniați cu fața spre stradă, conform ordinului primit. Femei din mulțime, unele ar putea să le fie mame, le striga doar atît: «De ce-ați tras. Rușine!” Două tancuri acoperă spațiul central al străzii. Pe lângă ele troleibuzele se strecoară umile. Pe lângă ele și pe lîngă soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
minister „nu au beneficiat de fondurile mult promise și mult așteptate la rectificarea de buget”. „Între a apăra cultură națională, a te bate pentru a obtine fondurile care să-i asigure o funcționare normală și a te comportă ca un umil funcționar care tace, pentru a nu-și supără șefii, ministrul Ionuț Vulpescu a optat pentru a doua cale. Nu e o surpriză. Doar descalificant!”, a conchis Radu F. Alexandru. La rectificarea bugetară de luna trecută, bugetul Ministerului Culturii a fost
”Performanţa” șefului de la Cultură: ZERO LEI la rectificarea bugetară [Corola-blog/BlogPost/93167_a_94459]
-
fi trebuit să organizeze o mare sesiune științifică cu caracter nu numai național, cât mai ales internațional. Dar și ei, la fel ca și “românii adevărați”, vajnici urmași ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil și să-ți disprețuiești strămoșii, trecutul și neamul... Faptul că NOI, Românii, suntem strămoșii tuturor popoarelor latine și nicidecum o rudă marginală a latinității, ar trebui să ne facă să ne mândrim și nicidecum să căutam contra argumente, precum cei
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
mării (fie și când corăbiile înseși nu ar fi alta decât tot "niște cetăți"2), trăiește, mai ales, în orizontul și infinita ei orizontală. Poet al turnurilor în ruină, în schimb, e taciturnul Pașadia, cel "fermecat" și de "vestigii" mai "umile" (ca, între altele, acelea ale istoriei noastre cam precare, în contra căreia, altminteri, domnia sa are mai mult decât un dinte!); el însuși, după Pirgu, o "ruină", "ruină venerabilă", desigur, nu, însă, una bine conservată. Și oricât de anost și fastidios este
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
vremea pușcașilor marini în Vietnam". Ne sunt oferite și sfâșietoare enigme cu mesaj încorporat din zona silogismului și a gratuității artei, precum "Leg vîntul de trup" sau "Poză 8": "Morcovii sunt hrana ascunsă / a mersului înainte. În rest numai trupuri umile și numai trupuri triste. Chiar așa / și de unde atâta liniște în Podul / de la Muzeul Literaturii?". Unul dintre cele mai bune texte este "Fratele meu", care dă la iveală un dor de primenire și de comuniune spiritualistă, un dor de a
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
cazul prozei selecția e mai bine țintită pe titluri și teme (observație valabilă și pentru teatru). Analiza e în toate cazurile vădit conținutistă (ideologică, sociologică) și aproape deloc preocupată de performanțele expresiei estetice. Criticii i se rezervă un rol auxiliar, umil, de instrument al partidului muncitoresc în orientarea ideologică a literaturii. 1961 e un punct de inflexiune în istoria literaturii române contemporane. Panaroma lui Emil Boldan nu are presimțirea nici unei schimbări în evoluția literaturii. Se pregătea reconsiderarea lui Maiorescu, Blaga, Voi-culescu
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
și un impuls violent al acestei proze, o energie care în definitiv îi asigură combustibilul temperamental, decupînd cu îndrăzneală forme surprinzătoare,inadecvări brutal plastice care însă îndeobște se dizolvă în umor. Limita lăuntrică a contestării o reprezintă comuniunea cu lucrurile umile: "Vive le Roi! Exclam extrem de fericită la vederea foarfecelui mic de plastic. Cu ajutorul lui înțep cu furie pernița albă de damasc, apretată cu grijă. Operația cere timp și răbdare, dar pînă la urmă are efectul scontat. Fulgi după fulgi încep
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
care împinge și menține în prim-plan omul, oricât de mărunt. Mai importante decât evenimentul zilei sau al anului, al istoriei mari, sunt întâmplările ce amprentează, modifică ori, dimpotrivă, reconfirmă cursul banal al existențelor focalizate. Cartea e plină de personaje "umile", de la tanti Cati, dactilografă într-o dugheană, la tanti Magdalena, plasatoare pe Valea Prahovei; de la un Sterică Comănescu, care-i ascunde ochelarii, în glumă, unei bufetiere, la pompierul instituției unde era angajat autorul și care, văzut îndeaproape, se arată a
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
Viișoara, lângă Slobozia, unde poate lucra, poate discuta cu alți expulzați acolo, poate primi vizitele Lenei Constante (care fusese și ea întemnițată între anii 1950 și 1962). Cel care fusese rupt de orice formă a vieții libere, de cele mai umile aspecte ale ei, jubilează copilărește când primește, de la aceeași Lena, lucruri banale, anodine: o cutie cu acuarele ("cu tot felul de creioane și minunății"), agrafe, scoci, chibrituri, ace de gămălie, bolduri cu capete colorate, ciorapi ("Dacă mă joc cu ei
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
a amintit de monahul de la Rohia. Nici transe mistice, nici cădelnițări folclorico-pravoslavnice, în filmul lui Lungin întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
și perspectivă. Pe buza uriașei gropi în care se aruncă gunoaiele, la marginea Bucureștilor, ori în fundul Ferentarilor, unde, peste un gard de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele și momentele esențiale ale existenței. Circularitatea romanelor, elaborată și exploatată epic, e un mod de a reaminti cititorului circularitatea și repetitivitatea vieții. Acestea sunt urmărite la nivelul individului (care trece
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
bucurii, suferințe - genialitate. Thomas Mann, foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acest maximalism; deși, în romanul său târziu, Alesul, îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaște măsura în nemăsurare! Nu ne comparăm cu asemenea "aleși". Îmi cunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât mai exist.
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
complexă, deschisă spre multiple orizonturi, propensiunea speculativă și subtilitatea scriiturii nu l-au împiedicat să cultive un "realism" originar al creștinismului. Nu o credință abstractă, scolastică a ilustrat-o "părintele Nicolae", ci una a concretului existențial, la nivelul omenirii generice, umil și concomitent grandios prin potențialitatea sa simbolică. În Cartea împărtășirii ne întîmpină un Hristos axat pe "cele materiale", preocupat de înmulțirea pîinilor și a peștilor, de prefacerea apei în vin, atașat nevoilor celor mulți: Nu, Domnul, binecuvîntat să fie Numele
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
după aceea, printre intelectualii români din generațiile următoare, un soi de snobism pro-Anton Pann identificabil pînă astăzi. Imediat ce idealurile pașoptiste au ieșit din uz, iar Junimea a început să critice cu duritate viziunea socială și culturală a primului nostru romantism, umilul și popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare "isteț ca un proverb", iar Hasdeu să-l considere geniu, pentru ca elogierea fără rezerve a lui Anton Pann să continue în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
introducînd versul amplu - alexandrinul românesc - într-o serie de poezii (Norocul și mintea, Leul amurezat). Aici, chiar dacă personajele iau chipuri de animale, ele nu mai au legătură cu zoologia specifică fabulei; ne mișcăm în lumea mahalalei bucureștene, printre ființe necăjite, umile și mediocre. Povestea vorbii este prefigurată până la detaliu. Istoriile cuprinse în volum, construite pe modele străvechi, dar cu personaje din Valahia primei jumătăți a secolului, apar doar de dragul concluziei moralizatoare, plictisitoare prin repetare. Capodopera Povestea vorbii n-a luat naștere
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Casa de Discuri “Euromusic”. Abia așteptăm albumul de autor la care “trio-ul formidabil ” Jolt Kerestely - Paul Surugiu - Carmen Aldea-Vlad lucrează de un an, un album de suflet, o bijuterie componistică și interpretativă unicat. Mă simt onorat atunci când spun, cu umilă condescendență, că am colaborat atât de armonios și că, din aceasta unire a forțelor creatoare, se va naște un album de autor sublim. O serie de cântece ample, piese ce au atingere de geniu și urme de dramatism îmbinat cu
FUEGO, un nou ?Disc de aur? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83959_a_85284]
-
în toate tonurile și culorile ei. Cine nu le cunoștea pe cele două fete și le vedea pentru prima oară ar fi jurat că Ines era viitoarea soție a prințului Pedro, iar Constancia domnișoara ei de companie, adică o umbră umilă, impersonală și fără vlagă. - Într-o jumătate de ceas oprim, domnițelor, le anunță călărețul care se ținea în dreptul trăsurii. Caii și măgarii trebuie să se odihnească. Poposim acasă la don Isidoro Moráles, o să fie bucuros să ne găzduiască. Constancia se
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]