867 matches
-
dar acum trăiesc în disperare:/ o fi mult pînă jos la pămînt!/ Ziua și noaptea mă-ndoiesc, mă frămînt”. O sete a nimicirii, discretă dar cu atît mai penetrantă, plutește peste compozițiile elaborate cu migală, aidoma unui contrasens tehnic la umoarea ce le insuflă. Spre deosebire de larga gesticulație exotică a unui Tonegaru ori de cea fățiș rebelă, cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
învîrte în jurul ei. Urmarea e ivirea unui dezechilibru în cursul căruia noțiunea nu doar că înăbușă sentimentul, dar pe deasupra exclude actul la care îndeamnă sentimentul. E ca și cum unitățile docte de intelect ating un asemenea rafinament încît nu mai lasă loc umorilor obscure ale sufletului: în loc de fermenți mistici de credință, dai peste cadrul sterp al jargonului de aparat. În final, rămîi cu senzația că ai parcurs un text a cărui ariditate e incompatibil cu viața. Situația e acută cînd tema aleasă e
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza perfectă dintre oameni și lucruri. E lesne de observat că orice „regăsire” a timpului se dovedește aici pasageră, iar muzeul memoriei se metamorfozează în cele din urmă într-un deșert
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
și citind Gide, în loc de aristocrați răsturnînd sisteme metafizice întîlnim teoreticieni ai Portretului lui Dorian Gray. Tot ce este exces viril în sens de forță impunătoare îi repugnă homosexualului cu aceeași intensitate cu care îi displace o înjurătură spusă pe șleau. Umori simandicoase dornice de preocupări subțiri, aceștia sunt protagoniștii Castelelor din Spania. În intimitate însă, natura pederastă a lui Sirin își dezvăluie fibra vanitoasă de narcisic care așteaptă să fie flatat, admirat și dominat. Voluptatea pe care o resimte în fața bărbatului
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
nu lasă loc de speranțe: Călinescu nu are nimic ardelenesc, căci pentru criticul ieșean critica înseamnă talent și impresie estetică, spre deosebire de optica ardelenească, la care metoda și seriozitatea trec înaintea harului și inspirației. În al doilea rînd, ca reacție la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
în frumusețea lumii, care nu mai prețuiește nimic. În jurul ei se mișcă o societate care, tot mai cariată de parveniți și de profitori, se încăpățânează să-și țină rosturile. Enescu, intepretând neabătut, deși atins de tristeți, bucăți magistrale. Maruca, având umori schimbătoare, de la strălucire la disperare. Cella Delavrancea, Al. Rosetti. Familia regală. Familia. Cercul de doamne pentru care ține, cvasi-clandestin, un curs despre Goethe. Dar și noii, precum Breslașu, cel care o va înlocui la Conservator, deși nimic nu-l recomandă
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a zugrăvi elogios toate rudele sau apropiații. Rezultatul e o carte fără vehemență și
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
De obicei, diplomația și, firește, cutuma dialogului în sine presupun înțelegeri sau, cine știe, restricții biografice. Andrei Pleșu are nevoie să iasă în lume așa cum e. Cu plăcerile gastronomice și tihna declamatorie, cu gândul apocaliptic al călătoriei. Nu-și ascunde umorile, când ele există. Nici admirația. Cu alte cuvinte, morga lui Andrei Pleșu durează pe parcursul unui interviu câtă vreme rezistă ispitei imprudenței. De oriunde pornește vreun răspuns, el ajunge să lase deoparte precauția discreției. Ca și cum un mecanism interior se răsucește imprevizibil
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
la nebunie, li se scot dinții, li se strivesc degetele, - și cu toate acestea aerul care domnește e de circ pitoresc. În loc să te înfiori ca în fața unor atrocități, te delectezi de spectacolul unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit cu inteligență caustică, fără coardă emotivă, al cărui comentariu în marginea cruzimilor place prin viteza asociațiilor de idei și prin
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
par, tot mai evident, s-o fortifice. Cum se explică o asemenea răsucire cu 180 de grade? Tehnologiile cu pricina au avut din capul locului o dublă natură. Dacă n-am exploatat la început decât una, asta se explică prin umoarea societății liberale aflate la putere în Occident. Două evenimente au transformat între timp ideologia dominantă. Primul este ieșirea din scenă a generației liberale, care și-a atins limita de vârstă. Generația care i-a urmat pare mai puțin pusă pe
Big BrOther, subiect de polemică () [Corola-journal/Journalistic/3214_a_4539]
-
16) Și așa cum Augustin era un barbar pentru Sirah, pentru Thomas Molnar autori ca Popper sau Sartre sunt noii barbari. Lumea modernă îl sufocă pe conservator, de aceea se străduiește să-i descrie răul, urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
De aceea, o temă recurentă a jurnalelor este: nu pot să scriu. Există însă și autori care nu știu să scrie altceva. Tema lor, de fapt numai un sentiment: uite că pot să scriu și eu cumva! Jurnalul este catalogul umorilor de moment. Plin cu de toate. Numai consecvență să nu-i ceri. Nu știu cum poate trăi altfel decât la pensie și lăsat de toți în pace un om cu firea mea. Nu-mi mai amintesc. La cele trei cărți citite alternativ
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
nu mai există, temperamentul Davidei se dezlănțuie din nou stihinic și criminal. Răzbunată pe umilința suferită, ea își îndreaptă acum, cu aceeași incontrolabilă, nebunească patimă, dorința de nimicire spre cel care a reprezentat doar un biet instrument, mai întîi al umorilor ei feminine și, mai apoi, al orgoliului ei de clasă. Cu dispariția ministrului conservator - un simbol al salvării și renașterii unei clase - s-a năruit un ideal, s-au frînt toate aspirațiile boierimii de recîștigare a autorității ei pierdute o dată cu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o melancolie de umor, nu de umoare, în interiorul viziunii. Nici chiar temele Ťapocalipticeť n-au, la el, tupeul melodramatic și agresiv al angoaselor finale. Acestea sînt mai degrabă consultative decît definitive, poemul le propune, dar nu le impune". Nu o dată Al. Cistelecan are aerul unui ,colaborator" al
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
credem că adevărul e altul. Cărțile pe care le-a publicat în România după 1989, prezența d-sale în presa literară atestă continuitatea unei cariere, organicitatea autohtonă a unei opere. Și nu doar atît. Departe de a-și fi alterat umoarea, de a se fi ,înăcrit" ca efect al surghiunului (se mai întîmplă!), dl Ilie Constantin face dovada unei deschideri senine către confrați, de-o marcată generozitate în recepția lor explicitată. Valoarea, acolo unde socotește a o întîlni, îi smulge elogii
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție între degete o bucată de hîrtie. Femeia din fața mea era în
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
viață și text, transformându-și opera într-o epură a cerebralității. Hazul unei asemenea diviziuni este enorm. Nu numai că Hortensia, marea doamnă a prozei noastre, ar căpăta trăsături masculine; dar, simetric, Iorga, Arghezi și alte mari spirite pasional-pamfletare, cu umoarea schimbătoare, ar trebui să-și dea jos bărbile și mustățile, înrolându-se benevol în oastea feminină... Dificultățile lui E. Lovinescu (și efectele involuntar comice ale poziției lui) s-ar atenua dacă el nu ar concepe bărbatul și femeia, vir și
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
îi este dat să vadă într-un cinematograf o ecranizare a cărții O zi din viața lui Ivan Denisovici. Dezamăgirea e completă, căci realizează că nimic din atmosfera cărții nu e de găsit în film: o altă lume, cu alte umori și cu o altă mentalitate. Și Soljenițîn își dă seama că barierele psihologice dintre popoare sînt uneori insurmontabile și că din credința cu care trăise toată viața, aceea că prin cuvînt oamenii se pot înțelege între ei, din acea credință
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
lecturii și a rostului cărților. Subtitlul cărții este grăitor în această privință: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
și, referitor la Topîrceanu, conchide printr-un paradox cu aterizare pe ambele muchii ale flerului critic : "El nu-i niciodată atît de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet". Și, probabil în virtutea aceleiași umori care îl determinase să-l includă pe Ilarie Voronca printre "tradiționaliști", îl plasează pe Topîrceanu în rîndul "moderniștilor". Trece parcă voit peste una din puținele izbucniri sarcastice ale poetului : Și noi facem mallarmism cuțovlah, pe care îl numim modernism" (Scrisori
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul ar fi trebuit să ofere un (contra)model în această privință, descoperind înlăuntrul lui și transformând în act variate impulsuri sadice, plăcerea torturii, bucuria crimei; și
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai puțin nefavorabilă, propice complexelor ruminării la nesfîrșit a umorilor, cugetării melancolice pe care o presupune locația marginală. în al doilea rînd, depășirea handicapului prin extensia imaginii, să zicem speciale, la dimensiunea a ceea ce, după cum scrie autorul, ,se cheamă, simplu, Condiție", condiția generică a poetului. Deși ni se înfățișează, ușor
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
în pradă terorii doar atinse ale celui care susține pretenția unui zâmbet, cel pe care tu, neputând, nu știi să-l dai. Ochi de cameleon, chip asexuat, care sugi oxigenul unui ros ticălos uituc pe un ram bătut de către o umoare morocănoasă și inconstantă, inima ta, mintea, chiar dacă molipsite, nu s-au schimbat în limbul unui Bărăgan-Rjazan’ unde Nebunis îți pune la gât un khanjar. Fascicule de energie nedistinsă, torente livide, nebuloasa evenimentelor, rute sufocate de oidium, redshift și stele pitice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
străluceau ca niște ace de aur în acea oră a lupului." (p. 143). Un mic poem în proză. Din toate aceste experiențe personale ale unui scriitor plecat din patria, nu însă și din literatura sa, și căutându-și cu variabilă umoare un locșor de muncă în Țara Sfântă, se configurează, până la urmă, un alt ,personaj", complex și memorabil, supra-individual și specific în cel mai înalt grad. E însăși societatea care îl trece prin toate chinurile adopției pe autorul nostru și care
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
cînd te pliezi pe fundalul de expectație al corectitudinii politice nu se poate ca, mai devreme sau mai tîrziu, să nu ajungi să spui ceea ce francezii se așteaptă să audă. Din acest motiv, Florin Țurcanu face o discretă reverență în fața umorilor de stînga ale intelectualilor francezi, ajungînd să dea cercetării sale o tentă ideologică de care un istoric ca dînsul ar fi trebuit să se ferească. Cu alte cuvinte, istoricul Florin Țurcanu, atunci cînd abordează tema angajării lui Eliade în Mișcarea
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]