1,003 matches
-
rostit de bunic, dar străin ei. -E fox terrierul rămas de la mama... înainte de a pleca. Bunicul tău l-a iubit foarte mult, ani buni i-a fost singura alinare, eu prea eram icoana vie a mamei... * „Sub Podul Mirabeau, Sena unduie lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
misterioasă ne face viața mai frumoasă... Cum să opresc bătăi de ornic când timpul este nestatornic ?! Aici la margini de pădure visuri apar ca să te fure ducându-te pe culmi albastre în taina neființei noastre. Sub crengi de brad ce unduiesc, e Banca Albastră ce-o iubesc. M-așteaptă când voi osteni și-n coț de rai voi reveni ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: La Banca Albastră / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2098, Anul VI, 28 septembrie 2016
LA BANCA ALBASTRĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370975_a_372304]
-
albi, jucăuși, și petale de trandafir plutind ușor, fără să cadă la pământ. La capătul de sus al scării lumina parcă se amplificase, chiar și o muzică suavă se putea auzi, în ritmul ei lent fluturii și petalele de trandafir unduind în văzduh. Ah, observase prozaic Andrei Azuga, nu doar lumina am lăsat-o aprinsă, ci și radioul, și se repezise pe scară în sus, sărind sprinten peste câte două trepte simultan, ca să pună capăt pierderii prețiosului curent electric. Referință Bibliografică
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i firave, purtând în trenă doruri, Regină-i luna
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Joie Mare.... un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit ... seceta gândului peste buze arse poposind însetate pe trifoiul cu patru foi zâmbind sub poveri înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de zefir pribeag narcise firave îndrăgostite de iriși-vâslași unduind miresme crude înoată într-un ostrov de verde crud ploaie de raze călduțe prinse-n hora florilor de liliac pământ reavăn mirosind a pâine iubiri îngălbenite de păpădii roiuri de fluturi valsând agale prin dimineți de Paște ce poartă arome
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIREA ÎȚI E STRĂINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Desfrunzesc cuvântul Să-l așez între noi și păcat Lumina cade în flăcări Genunea presărată Ne unduia neliniștea Alergam în căutare de orizonturi noi Întoarcem fața către ploaie Să rătăcim lacrimi în picuri Uimire coborâtă în vers Gonești prin spații ample Ca undele șuvoi Te descompui în gânduri E drept că totu-i trist Îți este viața
IUBIREA ÎŢI E STRĂINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369856_a_371185]
-
de pe la rude , ea era a nimănui , nimeni nu o vrea. Îi plăcea să asculte muzică și stătea uneori pe hol lângă sala de repetiții a corului orfelinatului, tot acolo dansa uneori pe o muzică doar de ea auzită și se unduia precum o ramură bătută de vânt desupra apei .Era fascinată de zborul păsărilor și în recreații se uita deseori la porumbei și la alte păsări ce zburau pe deasupra internatului . A terminat liceul cu media opt și ceva ,a luat și
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
spiritelor total atașate paradigmei onirice va fluidiza perpetuu orice limită: să fi tras încordați la marginea mării/ de restul vieții ca de-un edec de argint/ eu Virgil magicianul Daniel cel sființit/ și Leonid cu biciclistele sale dinspre Corint/ și unduindu-ne toți după turcoaica Safina/ să fi șfichiuit iar răsăritul și marea/ cu glas de muezini (Urkmez lângă Smirna). Evocarea boemei bucureștene din anii șaptezeci, braț la braț cu omniprezentul Thanatos, deschide și acum răni nevindecate: Deceniul șapte: vânare de
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o fustă lungă, bogată în falduri, care părea să o
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
viteză amețitoare. „ Nu poate fi adevărat ! “ Cu tremur neobișnuit în mâini,apucă ziarul al cărui titlu mare îi sfărâmase entuziasmul : Câștigătorul marelui premiu s-a căsătorit ! Atârnată de brațul lui ,șantajista ordinară ,îmbrăcată în rochie de mireasă crem,zâmbește satisfăcută,unduindu-și pletele blonde peste bluzița rozalie . „ Deci,n-ai așteptat nici măcar o zi ! Ești un nemernic ticălos ! ” * Clopotele mânăstirii vestesc în noapte că este timpul pioșeniei. Măicuțe tinere sau mai în vârstă , pășesc încet ,în biserica micuță, ca să nu tulbure
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
concluzia că «într-o doară înflorea liliacul» (p. 13) - cu „patosul pledoariei despre raportul lirosofic dintre poezia ermetică și darul beției“, „pledoarie“ dintr-o „insolit-ultimă instanță“, de la «masa barului „Semenic“», reșițeană, mai mult ca sigur, masă pe care „ratarea își unduise șoldul“ (eroul p[l]oematic fiind „permanent pândit“ de «vocea de votcă / a lui Petre Stoica, fumegând / într-o cutremurătoare abstinență» - p. 17), reușind apoi să găsească «un arici în intestinul ideii salvatoare» (p. 21), o «mănăstire din mușcătură» (p.
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi în mine ning”. Superb!... Am insistat asupra acestor simboluri pentru că multe din poeziile Vasilisiei Lazăr sunt transfigurări „iconice” ale unor foarte intense trăiri, unduind pe rând sau toate împreună într-o lumină care te răcorește chiar și atunci când te arde. (VALERIU ANGHEL) ***3. LUCIAN DUMBRAVĂ (Portugalia) - WHITE POEMS (author’s anthology, versuri, A5, 96 pagini) Încărcată de sensibilitate, poezia lui Lucian Dumbravă, într-o
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUCIRI DE AMINTIRI Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului LUCIRI DE AMINTIRI Luciri de amintiri prin umbra trecutului, când luna subțire își unduia lumina pe mantia nopții îmbrăcată de tine. Luciri de amintiri pe gând trecător în calești de timp, de timp trăitor în albia vieții. Luciri de amintiri prin câmp de noapte străbătută de noi cu dorința unui răsărit de soare. Referință
LUCIRI DE AMINTIRI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369666_a_370995]
-
Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De ce bate vântul? Ce stă în firea vântului să sufle uneori cu putere, alteori abia să adie, uneori să ne lovească năprasnic, iar alteori să-și unduiască șoldurile mângâindu-ne? Probabil aerul acesta indispensabil se răzvrătește împotriva noastră, probabil se simte amenințat, biciuit de indiferență, de groaznicele tratamente la care îl supunem în mod voit. Ce este lumina? Este cea mai binecuvântată formă de energie, cea care
ENIGMATICUL NECUPRINS de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368124_a_369453]
-
că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. (Rabindranath Tagore) Într-o altă dimineață devreme, din anul următor, am deschis fereastra să iau pulsul timpului și mai ales să ascult zgomotul valurilor. Vântul îmi unduia florile din grădinița mea minusculă din fața apartamentului, iar luna încă mai strălucea pe cer. Dinspre mare se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri. Era clar, în ziua aceea nu se putea ieși pe mare. Prin urmare, era o zi ratată
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
Limba română Dulcea mea limbă română, Încrustată de străbuni în sufletul meu, În slova ta , toate se-ncunună, Ancestrala chemare ne adună mereu. În tine susură izvoare, Munții falnici îi zărești, Foșnetul pădurii în șoapte, Spice de grâu unduiești. Ești primul cuvânt de pe lume Și ultimul de pe pământ, Iubirea mi-am spus-o cu tine, Cu tine-am făcut jurământ. Te-am dus cu mine cu cinste, Oriunde am cutreierat, De tine mi-aduc aminte Și dacă casa mi-
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SPERANȚA MĂ NĂPĂDEȘTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV, 09 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROZ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc printre gene cum primăvara unduiește agățându-și noile motive vegetale de cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
și două cartele de alimente de la magazinul orășenesc. Abia-și atinge partenera de dans, ce se mlădie când într-o parte, când în alta, căutând privirea lui. Lângă ei, o altă pereche de dansatori, un artificier cu partenera sa se unduiau provocator. Urmează polca, ce însuflețește perechile de dansatori. Asta la pick-up. Descumpănit, vioristul stă privindu-l cu ciudă. Secretara, cu fusta despicată până mai sus de genunchi, se apropie de secretarul de la municipiu, încercând să-l invite la dans. Însă
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
coada drepte ca la paradă. Când fu încredințat că e luat în seamă, se așeză lângă fotoliul pe care stătea Mira și începu jocul ritual cu presupusa pradă. Și, cum viermișorul era o înșiruire de ațe moi și electrizate, se unduia între labele motanului, nevrând să se stingă de frică și dureri, cum s-ar fi întâmplat cu o vietate reală. Toată energia iradiată dinspre animăluț își făcu efectul. Amarul dispăru, sufletul se zvidui, pentru o clipă, putu să privească detașat
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o mai pot vedea, însă marea a înghițit-o imediat cu primul clipocit de val. Cu gândul la destinul clipei, m-am întors de pe țărmul mării. O melodie plăcută unduia prin cameră; era, de parcă îngerii ar fi cântat la harpa cerului; o melodie celestă, care cu fiecare ton liniștit, făcea să se deschidă petală cu petală, floarea de orhidee din... sufletul meu. In acel moment am simțit din nou... ; încă
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-atâta amăgire! Nori negri se adună în
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
departe, să sper, Căci Tu poți să faci chiar și piatra să dea apă ca un izvor, Iubirea-Ți supremă e gara în care eu vreau să cobor, De-aceea privesc orizontul, sărutul de soare aprins, Văd marea ce-și unduie valul, cuprinsul ce e necuprins, O cruce ce străjuie dealul, amurgul ce cheamă tacit, Iar eu odihnindu-mă-n Tine, sfințit, împăcat, fericit, Cu drag astăzi strig "Maranata!" O, vino Isuse curând, Îmi spală și gândul și fapta, curat ca să
O APĂ, UN DOMN, UN BOTEZ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352889_a_354218]
-
dacă nu chiar unica. Băieți școliți mai găseai în satul măricel dar fete cu cartea-n mână mai va. Umbrele de pe luciul lacului se estompau în roșiatic odată cu coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate de coaja. Lent, dusă de zefirul de apus al soarelui, flotila înconjoară picioarele fetei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
nemișcat ca o statuie cu o floare în mână Pe care i-o dăruiesc Lui Dumnezeu Alteori ne jucăm de-a dealul și valea .Eu sunt dealul pe care cresc livezi de caiși înfloriți Tu ești valea pe care se unduiesc în soare lanuri de in mângâiate de vântul care vine din miază-zi De departe ele par lacuri albastre Tu te întinzi cuminte și leneșă ca o pisică la picioarele mele Eu mă aplec deasupra ta Și te mângâi Cu toate
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]