913 matches
-
statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, „reprezentarea socială” a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau o expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or, Moscovici refuză și acum să dea o definiție constrângătoare conceptului său. Cel sosit mai târziu în lumea celor ce studiază reprezentările sociale este frapat de constatarea că, deși toți cercetătorii vestici subliniază importanța contextului social în alimentarea reprezentărilor sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
casnic, unele năstrușnice, parcă alese în glumă - în fapt, ocolind, datorită unei discreții ce îl caracterizează, să-și dezvăluie gravitatea -, P. dă un panoptic al frângerii general omenești în fața timpului, așa cum prin „izobare”, termen tehnic, înțelegea o presiune sufletească permanentă, unificatoare, ca stare a poeziei: „Că am ascuns în rumeguș / lumina de cuțit, la foc, / Să vină carii, ei să facă / din dop de plută - zarul cu noroc” (Mobilă cu lustru). Semnele morții se instalează în plin, odată cu dispariția femeii iubite
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate - postulând, în principiu, existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului și formei -, autenticitatea camilpetresciană este, în chip explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a faptelor și întâmplărilor mundane) în ordinea esențelor. Operând
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
câteva crochiuri discret exotice, cu recuzită orientală: Zugrăveli dintr-un chioșc (ceramică chineză), Panopticul pisicii mele. Varietatea prozodică și tematică a operei acestui poet sumbru și luminos, tensionat și calm, nocturn și solar, contemplativ și „activ” e cumpănită de omniprezența unificatoare a unei stări de nostalgie domolită, fără accente acute, preponderent melancolică. SCRIERI: Pridvoare, București, 1929; Amiezi târzii, București, 1940; Stema din vâltoare, București, 1943; Amurguri vechi, București, 1947. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 301-303, IX, 100-102, X, 213-215; Ion Șiugariu
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
Asociației Scriitorilor din București. Culegerea Valori eterne ale poeziei hispane ilustrează prin selectarea și transpunerea versurilor unor autori din douăzeci de țări perioadă modernă și contemporană a liricii de limbă spaniolă. Dincolo de timbrul propriu al fiecărui poet, N. descoperă contribuțiile unificatoare ale modernismului: înnoirea tehnicii poetice, revigorarea imaginilor, stimularea interpretării. Activitatea de traducător este completată de cea de antologator: a alcătuit și tradus antologii de poezie braziliană, chiliana, cubaneza și din Costă Rica. De asemenea, a tradus poezie românească în mai
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
de a contribui la sporirea cunoașterii.1 Unii au răspuns că științele politice constituie o disciplină nouă și, din acest motiv, coeziunea se va manifesta odată cu trecerea timpului și cu dobândirea de experiență. Alții au încercat să producă niște definiții unificatoare a activității numită „științe politice”, în speranța obținerii unei concentrări sporite a scopului acesteia. David Easton, de exemplu, scrie că științele politice ar constitui „studiul alocării de valori de autoritate” (authoritative allocations of values).2 Harold Lasswell definește științele politice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rând, alegerile sociale au contribuit cu unele elemente la soluțiile probabile, concentrându-și atenția pe rolul potențial al încrederii interpersonale, pe jocul repetitiv și pe impunerea externă. Alegerile sociale se pot caracteriza cel mai bine nu ca teorie unică și unificatoare, ci ca abordare generală a modelării și a generării de ipoteze în științele sociale. Văzute astfel, acestea se conformează pe deplin concepției lui Lakatos despre programul pozitiv de cercetare (vezi Cursul 3) - o agendă de investigație empirică ce merită să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rămase din atelierul începuturilor. Lectura atentă relevă autoparodia subțire a aceluiași stil, reluat sistematic, prea sistematic și demonstrativ, îngroșându-se până la persiflarea subțire. E un bun prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât la tehnica radiofonică sau reportericească - cum ar fi de așteptat -, cât la cinematograf, cu care textele optzeciste se înrudesc
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
În comunități. În acest sens, rolul educației este văzut a fi mai mult decât instruirea intelectuală. Școala este considerată un factor care participă la direcționarea dezvoltării comunității, ea fiind preocupată direct de toate aspectele vieții acesteia. Școala este o forță unificatoare a comunității mai mult decât o instituție socială În comunitate. Școala servește toate nevoile educaționale ale comunității, fiind un adevărat catalizator al resurselor acesteia pentru rezolvarea problemelor și realizarea unui sens pozitiv al comunității. Expresia „sens al comunității” are un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Revista arhivelor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire” (la care a fost redactor-șef adjunct) ș.a. P. este considerat unul dintre ctitorii institutelor de studii balcanice din Peninsula Balcanică. Ca teoretician al balcanologiei, el definește principalii factori unificatori ai culturilor din acest spațiu: teritoriu de interferență și sinteză a culturilor, literaturilor și civilizațiilor, schimburi de valori spirituale între popoarele din zonă, receptarea curentelor sub forma ce corespunde fiecărui popor în parte. Are în atenție tendințele majore ale vieții
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
istorică. Postmodernismul filosofic al lui Lyotard sau Derrida, inițiat în altă formă încă de Nietzsche în secolul al XIX-lea, susține tocmai deconstrucția evoluționismului istoric „totalizant” și teleologic, ce privește istoria ca unică și unitară, conformă cu realizarea unui principiu unificator al organizării și transformării evolutive. Întrebarea care s-ar pune astăzi devine astfel mai clară și solicită sociologii să-și formuleze opțiunea: concentrare asupra discontinuității istorice sau asupra evoluției sociale lineare, continue și omogene? O asemenea opțiune nu-i una
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
savantul german surprinde tocmai nota specifică a modernității, care ne însoțește de 300 de ani sub diverse nume și înfățișări. Problema recurentă este astfel perpetua „negociere” dintre o experiență istorică (Alltagspraxis) unilateral raționalizată și contracurentul care caută echivalente pentru puterea unificatoare a religiei 17. 4. Societatea monocromă : o „lectură” rapidătc "4. Societatea monocromă \: o „lectură” rapidă" După o pregătire teoretică minimă și după o prezentare schematică a autorului, e timpul să răsfoim cartea. Va fi o „lectură” rapidă, fiindcă nu se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rațiunii sau facultatea de judecare. Prin acțiunea principiilor intelectului se constituie doar o „natură în genere”, ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp36, în vreme ce legile particulare ale naturii, care sunt obiectul cercetării în fizica propriu-zisă, ar fi produsul funcției unificatoare și sistematizatoare a rațiunii. Principiul transcendental al facultății de judecare este nu numai facultatea de a subsuma particularul unui general, ci și de a găsi pentru particular generalul. Uniformitățile empirice devin legi, adică necesare corelații, ca elemente constitutive ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt posibile legile cauzale ale fizicii propriu-zise nu primește, de fapt, un răspuns în cele două „Introduceri”, invocate în mod insistent de către Buchdahl. Căci o diversitate de legi empirice este presupusă de Kant drept dată. Această diversitate constituie obiectul acțiunii unificatoare și integratoare a facultății de judecare transcendentală prin care se constituie experiența ca un sistem de legi. Rămâne deci întrebarea cum sunt posibile pentru Kant legi empirice în genere spre deosebire de simple generalizări contingente. Robert S. Butts a încercat să ofere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiect”.10 „Perfecțiunea” cunoașterii noastre despre obiecte date în experiență crește pe măsura gradului de unitate și de sistematicitate ale acestei cunoașteri. Kant a socotit că folosirea regulativă a ideilor rațiunii face posibilă știința în genere. Abia prin acțiunea lor unificatoare și sistematizatoare devine posibilă trecerea de la cunoștințe empirice disparate la un sistem al cunoașterii, apariția fizicii proriu-zise drept o „cunoaștere teoretică a rațiunii”, cu alte cuvinte drept știință. Cel mai clar s-a exprimat Kant în această privință la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
au ca punct de pornire conexiunile civilizațiile de la Dunărea de Jos cu lumea spirituală a slavilor, fie că este vorba de acelea izvorâte din marile interferențe greco-române sau albano-române. Așa a fost posibilă o nouă și ultimă evidențiere a factorilor unificatori ai Sud-Estului, factori care contribuie la perceperea ansamblului european: substratul traco-iliric, Imperiul Macedonean, civilizația elenistică, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, ortodoxia, slavii, Imperiul Otoman, civilizația islamică, romanitatea balcanică, elenismul postbizantin, noua ortodoxie. Din contactul acestui Orient european cu Occidentul se naște
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pentru roșu. Și alte lucruri sunt roșii: roșia, macul, căpșunile, cireșele etc., dar ele prezintă o corespondență simbolică cu roșul mai puțin puternică decât sângele. Cuvântul indus (sânge), pornind de la cuvântul inductor (roșu), revelează universalitatea cunoașterii și deci funcția sa unificatoare, dar și rezonanța inconștientă pe care simbolurile o produc întotdeauna. 2. O tehnică amuzantă constă în a supune o persoană unei serii de întrebări simple, dar repetitive. Poate fi întrebată «cât fac 3x4?», apoi să i se repete „3×4
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
faptul că subiectul este gata să găsească soluția, să evolueze de la apatie la acțiunea creatoare. Revelionul adaugă o nuanță festivă și arată că această importantă transformare se poate realiza cu bucurie și încântare. Drapel Drapelul este un simbol federator și unificator. Inspiră dorința de a se ralia la un grup, la o cauză, la o comunitate. În plus, fiind emblema patriei, drapelul devine, într-o interpretare psihanalitică, simbolul mamei (patria-mamă). Evocă legăturile familiale, dificultatea de a tăia cordonul sau, dimpotrivă, nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cam aceleași structuri și forme de organizare; - studenții și profesorii, care circulă și preiau (sau predau) experiențe socio-cognitive diferite; - suporturile curriculare, ce conțin elemente ale cunoașterii universalizate și internaționalizate; - introducerea NTIC, studiul limbilor străine, schimburile de expertiză didactică, în calitate de instrumente unificatoare; - studii internaționale și comparativiste, ce permit înțelegerea specificității sistemelor naționale într-o perspectivă globală. Toate aceste niveluri se intercondiționează reciproc, generând o altă axă a unificării și globalizării. Interdependențele de ordin economic, expansiunea tehnicilor informaționale și dispariția granițelor nete dintre
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
e tatăl, Octavian Borcea, personalitate puternică, îndărătnică, surprins în anii ’50, ai colectivizării, celelalte romane aducându-i în prim-plan și pe numeroșii fii ai acestuia, rostuiți prin țară (intenția de frescă a unei epoci se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii Artimon și Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
numai de o Întâlnire exterioară, percepută ca prezență fizică, corporală, ci și de o Întâlnire interioară, de o reciprocitate interioară resimțită afectiv ca un sentiment pentru celălalt și Împreună cu acesta, dar și ca subiectivitate În câmpul conștiinței mele, o conștiință unificatoare care realizează acordul relației Eu-Tu. În relația mea cu celălalt se dezvoltă un sentiment reciproc: de bucurie sau de tristețe, de iubire sau de ură, de plăcere sau de suferință. Sentimentele mele date de Întâlnirea cu celălalt sunt inspirate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unifica existența noastră, s-a rupt și el definitiv, iar eu rămân singur. Dorul este un sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la transcendență. El aduce În planul duratei temporale limitate, planul sau nevoia eternității. Dorul este unificator și consolator, asigurând În felul acesta stabilitatea, integritatea, echilibrul și forța interioară a persoanei umane. Problematica persoanei Persoana mea nu este permanent aceeași. Ea nu este egală nici cu ea Însăși, ci se poate Înfățișa, sub aspecte dintre cele mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concomitent și de acțiune. Influența lor este reciprocă În relația dintre două persoane. Funcțiile pe care ele le exercită sunt complexe, iar scopul este de a stabili o anumită „atmosferă” sau, mai precis, o „ambianță de intimitate reciprocă” cu efect unificator, o „punere de acord” reciprocă Între cele două persoane. Se realizează, În felul acesta, un tip special de „Întâlnire” sufletească și morală, care este Însuși scopul urmărit. O Întâlnire prin care cel aflat Într-o situație Închisă este ajutat să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obiect. Dar prin aceasta el se dovedește a fi, În plus, atât cauză primă, cât și scop ultim. Gândirea mea, pe de o parte, iar modul meu de a-l simți, pe de altă parte, trebuie să adopte o atitudine unificatoare. Astfel, eu Încerc de fapt să-l Înțeleg ca ceva care există, prin sine, dintotdeauna, ca eternitate, În care cauza și efectul, neseparate Între ele, se identifică. Ca ființă Însă, omul este Înscris Într-o ordine a finitudinii. Din acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceștia. Kanpaku era regentul care conducea efectiv în locul împăratului, chiar și după ce împăratul atingea vârsta majoratului. Pastă din boabe de soia. Plantă din familia Maranta arundinacea. Haină scurtă până la genunchi purtată peste kimono. Tokugawa Ieyasu (1542-1616), ultimul dintre cei trei unificatori ai Japoniei, a stabilit în anul 1600 shōgunatul Tokugawa care s-a menținut în Japonia peste două sute cincizeci de ani. În 1605, Ieyasu i-a acordat fiului său, Hidetada, titlul de shōgun, în timp ce el însuși a continuat să dețină puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]