1,279 matches
-
, ziar politic și literar apărut la București, bisăptămânal, ca o continuare a ziarului „Epoca”, între 19 septembrie și 2 octombrie 1865, având ca redactor responsabil pe Pantazi Ghica. Publicația e de orientare unionistă, susținând legile și reformele lui Al. I. Cuza, prin comentariile amănunțite de la rubrica „Revista interioară” semnate de Pantazi Ghica. Partea literară a gazetei este asigurată, în bună măsură, tot de Pantazi Ghica, cu articole de atitudine (Libertatea presei), de istorie
ACTUALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285171_a_286500]
-
, supliment al jurnalului „politic-comercial” „Timpul”, apărut la București, lunar, între decembrie 1856 și iunie 1857, sub redacția unionistului Gr. R. Bossueceanu. A.l. este o revistă literară redactată, pentru vremea aceea, într-o manieră modernă. În paginile ei apar multe dintre poeziile lui Cezar Bolliac, reproduse mai ales din volume. Dintre scriitorii cunoscuți ai epocii colaborau cu versuri
ALBUMUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285231_a_286560]
-
pensionului lui Victor Cuénim și al Academiei Mihăilene din Iași. Prieten cu N. Bălcescu și C. Negri, a luat parte la revoluția de la 1848, sprijinind apoi intens emigrația română. Alături de fratele său mai mare, A. a fost unul dintre fruntașii unioniștilor din Moldova. După înscăunarea lui Al. I. Cuza, a ajuns locotenent-colonel, aghiotant al domnitorului și a îndeplinit, între 1860 și 1866, funcția de agent diplomatic al României la Paris și Londra. În această calitate, a susținut, cu o desăvârșită abilitate
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
Dorohoi, Suceava și profesor de istorie. Alegerea ca deputat de Botoșani în Camera legislativă (1870-1871) este punctul de vârf al carierei sale administrative și politice. A murit subit în drum spre mănăstirea Văratec. La Galați, A. ar fi redactat gazeta unionistă „Libertatea Dunării”, iar la Botoșani, ziarul democrat „Independentul” (1862), despre care s-au păstrat vagi informații, și „Terra de sus” (1866). Versurile, cu nimic relevabile, i-au apărut în „Steaua Dunării”, „Ateneul român” în „Lumina” lui B. P. Hasdeu și
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
permanent“, de partea Ungariei, și politica conciliantă a Poloniei, moldovenii, în încercarea de a amâna asaltul final otoman, au preferat ultima variantă 40. Reorientarea politică a avut repercusiuni imediate și asupra realităților ecleziastice din principatul românesc est-carpatic. Însăși înlocuirea mitropolitului unionist Joachim cu un ierarh pământean, Teoctist 41, a fost o reacție cât se poate de grăitoare a moldovenilor la „înșelarea“ de la Florența 42. După înfrângerea umilitoare suferită de către maghiari la Mohacs (1526), catolicii din Moldova și Țara Românească, inclusiv cei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 76-78. • Ibidem, p. 80-81. • Ion Bulei, Conservatori și conservatorism în România, București, 2000, p. 454-456. În septembrie 1915, locul „Acțiunii naționale“ (înființată în octombrie 1914 de un grup de oameni politici și universitari filoantantiști) a fost luat de „Federația unionistă“, ce cuprindea Partidul Conservator - N. Filipescu, Partidul Conservator-Democrat (Take Ionescu), membri ai „Ligii pentru unitatea politică a tuturor românilor“, transilvăneni și bucovineni aflați în țară etc. Federația a organizat în diferite localități manifestații, presând guvernul să intre în acțiune 7
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o rapidă ascensiune politică, devenind în scurt timp principalul susținător al marilor reforme care au urmat. Este, pe rând, director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849- 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851-1852), deputat în Divanul Ad-hoc și conducător al mișcării unioniste (1856-1857), membru al Adunării Elective a Moldovei (după ce a renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
pe rând, director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849- 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851-1852), deputat în Divanul Ad-hoc și conducător al mișcării unioniste (1856-1857), membru al Adunării Elective a Moldovei (după ce a renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această ultimă calitate, a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate parlamentară excepțională, la votarea
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
puncte de vedere clare, dar opuse, reflectând dificultatea de a trage o concluzie privind buna-credință a unor defectori. 36. Chiar și anterior, baloanele au fost folosite ca posturi de observație aeriene de către Prima Republică Franceză, în 1794, și de către Armata Unionistă în Războiul Civil American. În nici unul din cazuri nu s-a obținut nici un succes notabil și ambele armate și-au abandonat mai târziu „forțele aeriene” în formare. Vezi William E. Burrows, Deep Black: Space Espionage and National Security (Random House
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
1917, plănuiește cu Octavian Goga să plece în Apus prin Rusia, dar, sesizând mersul evenimentelor, rămâne la Chișinău, unde, prin ziarele pe care le înființează - „Școala moldovenească” și „Ardealul”, intitulat apoi „România nouă” -, contribuie substanțial la formarea și consolidarea curentului unionist ce va triumfa în Sfatul Țării la 27 martie 1918. După Unirea Transilvaniei cu România face parte din Consiliul Dirigent ca secretar general la Resortul de Instrucție, având un rol important în organizarea învățământului și în ctitorirea Universității din Cluj
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
arta socialistă angajată s-au obiectivat În «teoriile» fondatoare. Mișcări asociative ale intelectualilor, cea a societăților «culturale» fondate În țările române și societățile studenților români din străinătate dinainte de 1848, constribuiseră anterior În mod direct la difuzarea unui spirit revoluționar și «unionist»: ele au precedat Întemeierea colegiilor și universităților În aceste țări și au pregătit unirea lor politică. Junimea, a luat ființă Într-un salon monden, ca grup literar care va contribui mai mult ca oricare altul la consacrarea «clasicilor» literaturii naționale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Iași, săptămânal, între 18 noiembrie 1858 și 26 ianuarie 1859. Au ieșit din acest periodic politic și literar opt numere în două serii, prima în 1858, iar a doua la începutul lui 1859. Redactor este B. P. Hasdeu. Național și unionist, programul politic răspunde întru totul liniei politice de mai târziu a istoricului. În plan cultural și literar, ambițiile redactorului sunt de pe acum cele de enciclopedist, el anunțând că va publica articole de istorie, filosofie, „storia firească”, beletristică, literatură străină ș.a.
ROMANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
la 6 august pentru articolul Presa străină despre Principate, R. iese din nou la 10 septembrie, dar persecuțiile cenzurii și greutățile financiare obligă redactorii, după patruzeci și opt de numere, să renunțe la editarea periodicului. Susținând vederile unei grupări politice unioniste, reprezentată în comitetul de redacție prin C. Bozianu, G. Sion, Cezar Bolliac, G. Crețeanu, M. Costiescu și G. D. Vernescu, R. publică și articole în limba franceză, cu scopul de a informa străinătatea asupra desfășurării evenimentelor în Țările Române. Totodată
ROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289341_a_290670]
-
și în 1893 se editează suplimentul „Românul literar”, sub direcția lui Vintilă C.A. Rosetti. În articolul de fond, care avea caracterul unui program, scris de C.A. Rosetti pentru primul număr din 1857, R. este definit drept continuatorul gazetei unioniste de nuanță liberală „Concordia”, a lui C.A. Crețulescu. Este, de fapt, o declarație tactică, impusă de necesitățile momentului, deoarece noul ziar adoptă de la început, sub toate aspectele, o ținută inovatoare în raport cu celelalte foi ale epocii. Ambiția lui Rosetti, sprijinit
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
ardoarea „căuzașului” era acum astâmpărată de experiență, de dezamăgiri și de învățămintele exilului. Și condițiile sociale se modificaseră mult. Steagul sub care, pentru moment, se concentrau elementele înaintate era acela al Unirii. De la început R. este unul dintre principalele periodice unioniste, alături de „Steaua Dunării”. După 24 ianuarie 1859 devine însă purtătorul de cuvânt al opoziției liberale, împotriva reformelor preconizate de Al. I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. În raport cu noile stări de lucruri care au urmat evenimentelor de la 11 februarie 1866, atitudinea redacției
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
și germană. La Paris, în 1844, audiază cursurile lui Jules Michelet. Peste doi ani se găsea din nou în capitala Franței, pentru afaceri. Mare proprietar, R. duce o viață retrasă, la moșia lui din Muscel, fiind totodată profesor la Câmpulung. Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
Winterhalder scosese, în 1848, „Pruncul român”. În exilul parizian, mânat de același neastâmpăr, înființează cu I.C. Brătianu „Republica rumână” (1851) și intră în comitetul de redacție al „României viitoare” (1850). Triumful activității de gazetar a lui R. este „Românul”, organ unionist, de o mare longevitate, apărut la 9 august 1857. În ziar, directorul este omniprezent, cu articole de fond, cronici economice, artistice, literare, comentarii asupra evenimentelor interne și internaționale. Uneori numere întregi sunt redactate de el. A întemeiat și a girat
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
al operei. Publicistica lui Hasdeu, venind după studiile de tip monografic ale Eufrosinei Dvoicenco și ale lui George Munteanu și Mihai Drăgan, detaliază și aduce completări substanțiale la cercetarea activității jurnalistului, structurând rezultatele pe un criteriu cronologic și tematic: revistele unioniste, cele umoristice, „vizionare” și „erudite”, totul urmat de o bogată bibliografie. Este o onestă cercetare de istorie literară pozitivistă, a cărei valoare rămâne preponderent documentară. Capitolul final, rezervat sintezei, este mai degrabă o schiță de profil a scriitorului, privit în
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
, revistă apărută la Botoșani, săptămânal, între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
pe lângă Logofeția Dreptății. Își dă aportul în „comisia pravilelor” la traducerea Codului Calimah (1833-1835). Profesor de drept la Academia Mihăileană (1841-1847), ca și prietenul său Eftimie Murgu, a primit, în Moldova, și ranguri: paharnic, căminar, ban și, la 1848, agă. Unionist convins, a devenit ministru al Dreptății (1860-1861) în cabinetul lui M. Kogălniceanu. B. continuă, în mare parte, spiritul iluminist al Școlii Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
între 1860 și 1863, la Facultatea de Teologie a Universității din Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele său, după 1865, luptă pentru canonicitatea Bisericii Ortodoxe Române. Dedicându-și mare parte
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
-E. Lévi-Alvarès, în care introduce un capitol privitor la istoria țării, și Metoda pentru studiul limbei elenice (1861-1862), după J. L. Burnouf. S. va susține cu înflăcărare cauza Unirii Principatelor. Via arhimandiților Scriban de la Socola adăpostește întrunirile secrete ale comitetului unionist din Moldova, numărând între alții pe M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negri, D. Ralet, V. Mălinescu, Anastase Panu, C. Hurmuzachi. Pentru articolul Unirea și neunirea Principatelor Române, publicat în „Zimbrul”, în iunie 1856, S. este atacat de antiunioniști, prin N.
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
un răspuns polemic (Despre cvestia zilei în Moldova). Ripostând la rândul său, din nou în „Zimbrul”, unde în iulie 1856 îi apare al doilea articol, Foloasele Unirei Principatelor Române, este în primejdie de a fi surghiunit. În scopuri de propagandă unionistă mai tipărește în 1857, la Paris, o Scurtă istorisire și hronologie despre Mitropolia Moldaviei, în care argumentează în favoarea autocefaliei Bisericii Române. Tot în 1857, delegat de comitetul unionist din Moldova, călătorește la București, pentru a lua legătura cu unioniștii de peste
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Române, este în primejdie de a fi surghiunit. În scopuri de propagandă unionistă mai tipărește în 1857, la Paris, o Scurtă istorisire și hronologie despre Mitropolia Moldaviei, în care argumentează în favoarea autocefaliei Bisericii Române. Tot în 1857, delegat de comitetul unionist din Moldova, călătorește la București, pentru a lua legătura cu unioniștii de peste Milcov și pentru a transmite membrilor Comisiei Europene protestul moldovenilor împotriva abuzurilor caimacamului N. Vogoride. Ca și Filaret Scriban, va fi ales reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
propagandă unionistă mai tipărește în 1857, la Paris, o Scurtă istorisire și hronologie despre Mitropolia Moldaviei, în care argumentează în favoarea autocefaliei Bisericii Române. Tot în 1857, delegat de comitetul unionist din Moldova, călătorește la București, pentru a lua legătura cu unioniștii de peste Milcov și pentru a transmite membrilor Comisiei Europene protestul moldovenilor împotriva abuzurilor caimacamului N. Vogoride. Ca și Filaret Scriban, va fi ales reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc din Moldova, a cărui deschidere o întâmpină cu un discurs, la
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]