17,506 matches
-
de identificare comună valabile pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile noastre, termenul a dobândit contații negative. Xenofobia a însemnat inițial frica față străini și de necunoscut și, abia din secolul al XX-lea, s-a definit prioritar ca ură față de străini, față de popoare și națiuni străine. Rasismul este considerat de unii o formă a xenofobiei, când de fapt acesta înseamnă cu totul altceva: convingerea că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin și de culoarea pielii. Și rasismul
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
un anumit român”, domnise pe la anul 900 peste români și slavi. În fine, Eminescu îi numește „dușmani” și pe „străinii” de la sud și est de Carpați, de la intrarea Dunării în țară și până pe Valea Prutului. Firește, ca să înțelegem toate aceste „uri”, trebuie să vedem cum era țara noastră atunci, ce teritorii cuprindea ea. Prin anii ʼ80 ai secolului al XIX-lea, România avea cam 137 000 de km pătrați și cuprindea Oltenia, Muntenia, Moldova dintre Munții Carpați și Prut (dar numai
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici ei în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al românului. Este semnificativ în acest sens numele de „muscali” sau „moscali”, adică moscoviți, dat ocupanților Basarabiei. Termenul peiorativ era cel de „muscali”, fiindcă la Moscova se aflaseră prin tradiție țarul
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria revenind la frontierele sale etnice. Nici „urile” lui Șevcenko și Pușkin nu au avut, în linii mari, o soartă mai bună. Eminescu însuși nu s-a impus în conștiința publică prin
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria revenind la frontierele sale etnice. Nici „urile” lui Șevcenko și Pușkin nu au avut, în linii mari, o soartă mai bună. Eminescu însuși nu s-a impus în conștiința publică prin combaterea „străinilor”, dar mulți dintre „străinii” hrăpăreți evocați de el s-au dovedit, într-adevăr, demni
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
vie rămâne „tăria parfumurilor sale” și câtă dreptate avusese Călinescu când l-a numit pe „băietul” care cutreiera demult pădurile eternității „cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Eminescu, dincolo de ura exprimată contra inamicilor țării sale, a construit România în și prin poezie, iar această construcție s-a dovedit la fel de reală ca Țara în hotarele sale din 1918. Eminescu este demiurgul sufletului și trupului nostru național, iar prin aceasta el ne-
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
am aflat că în concurența restrânsă au rămas trei titluri: Marina Ancaițan - Rostirea continuă; Mărioara Stojanović - Vorbește-mi despre mama și Slavco Almăjan - Mansarda de Vest. În urma dezbaterilor, juriul a hătărât, în unanimitate, ca premiul să revină volumului de vers uri al lui Slavco Almăjan - „Mansarda de Vest” pentru că „aduce un posibil dialog cu trecutul, cu propriile suspiciuni, iar continul cărții, un mesaj îndreptat spre dezacordurile care au dat lumea peste cap. Versule din Mansarda de Vest, sunt precum niște lecții
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
homosexualitatea, care nu deține argumente solide prin care să se apere. Cînd omul este lucrător întru Dumnezeu Închei aici și vă doresc o trezire la adevăr în spiritul moralei creștine. Citîndu-vă, din nou: „Creștinismul și Islamul sunt principalele cauze ale urii dvs fata de «homosexualitate»”, vă răspund: Sîntem cu toții creații ale Tatălui Ceresc, eu creștin ortodox, dumneavoastră ateu prin presupunere sau cu alte opțiuni, iar cînd omul este lucrător întru Dumnezeu, faptele și opera lui devin funcții ce contribuie la împlinirea
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
în conjuncturi istorice dure, pe care nepoatele au căutat să le înțeleagă și să le exprime. Nu le-a fost ușor, au mărturisit după spectacol, dar au reușit și, chiar dacă reușita lor este doar o picătură într-un ocean de ură și intoleranță, este totuși o reușită. Deci e posibil, oricât ar fi de greu.” (Liana Tugearu, critic) Fapte VitejEȘTI - spectacol de dans și umbre pentru copii Vineri, 13 mai, ora 18:00, Sala Stere Popescu „Fapte vitejEști în București e
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
conștientizare a evenimentelor ce se derulează în societate, deoarece cauzele ce determină dezorientarea maselor în viața socială sunt, indiscutabil, corelate cu aspectele susmenționate. Evident, este necesar de a trezi în oameni marea credință în valorile spirituale ale divinității, astfel înlăturând ura și răutatea care este destul de prezentă în viața acestora. Prin credința adevărată, cu aspirații pozitive, s-ar putea distruge/înlătura răul ce domină societatea basarabeană. Condițiile sociale și politice existente sunt cauza ce afectează în mod direct comportamentul uman prin
Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene [Corola-blog/BlogPost/94037_a_95329]
-
personal m-am așteptat, ca o dată trecut în lumea veșnică, disputele asupra personalității profesorului Buzatu să se reaprindă, chiar la câteva ceasuri după aflarea veștii atât de triste, de data aceasta cu o ferocitate și o determinare, pe alocuri chiar ură, demne de o cauză mai bună. Sicer mărturisesc că nu am întâlnit până acum un istoric serios și credibil care să-i conteste tezele sale fundamentale privind rolul românilor în istoria universală cu argumente strict științifice. Cei care-l acuză
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
sfîrșit, ziaristul aruncă, un pic de poleială, adică, ornamente și seducție. Domnule ziarist, nu la cele două elemente se reduce Ortodoxia! Vestul are probleme uriașe cu minoritățile și pe cît se prezintă el de democrat, pe atît e ros de ură și de ipocrizie. E firesc să fie la fel și pentru francezi: dacă te urci într-un autobuz în Tours, de exemplu, jumătate din călători sînt străini de neamul, de limba și de credința francezilor. Prin urmare, putem înțelege de ce
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): îUna dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): Una dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
ar fi de prisos"), el smulge cu brutalitate Blajului acel văl de aură poetică obișnuit în atâtea evocări dulcege, Blajul de la mijlocul veacului XIX apărându-i ca un "iad și Sodomă unde numai fărădelegile, poftele de izbândă pentru închipuitele strâmbătăți, ura și clevetele cu minciuna împărtășesc. Au nu aceasta-i împărăția Dracului în miniatură sau modelă?" Cipariu nu este însă un denigrator al Blajului, ci un cronicar căruia nu-i plac jumătățile de măsură. De aceea, în altă epistolă, meritele culturale
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
cu acea mângâiere că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba românească ". Apelul adresat naționalităților din Transilvania pentru o armonioasă conviețuire se învecinează cu demonstrația că "ura între naționalități" a fost aprinsă de păturile conducătoare în scopul menținerii dominației de clasă. în altă cuvântare, condamnarea monarhiei absolutiste, cu argumente iluministe, amintește de celebra diatribă a lui Slobozan din Cântul X al }iganiadei. Gândirea progresistă îi înlesnește o
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
că îi restituia toată vechea lui iubire pentru România. După ce ne-am cunoscut la Paris, Vona a venit câțiva ani la rând, la București. M-a ajutat să accept moartea soțului meu, nu m-a lăsat să mă cheltui în ură și deznădejde, fiindcă nu înțelegeam și eram pregătită să înfrunt realitatea. Era de o nemărginită sensibilitate și delicatețe. îmi telefona de la Paris poate și de câte trei ori pe săptămână să mă întrebe dacă sunt sănătoasă, timp în care el
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
cunoașterea acestui geniu al poeziei ne apropiem de poporul frate român." (Dr. József Kovács: A magyar Eminescu, Ellenzék, 2 dec., p. 11.) Un alt critic, eminescologul László Gáldi conclude: "Ștafetele colaborării spirituale pe deasupra popoarelor și epocilor străbat astfel prin vijelia urii. Pentru aceasta recunoștință lui Al. Kibédi." (László Gáldi: A magyar Eminescu, în Vasárnap, 1935, nr. 2, p. 35.) După ce a dat la iveală în limba maghiară "floarea liricii eminesciene", Kibédi nutrea alte planuri mari: să publice volume de traduceri din
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
chiar, în viață, pur și simplu - s-a întrebat cu ce să înceapă. Înainte de toate, dorea să transmită publicului de care fusese despărțit timp de două decenii atroce, bucuria de a fi, din nou, împreună, de a elimina spaima și ura, care pustiise sufletul societății în care trăia, de a regăsi certitudinile identității, până atunci interzise, în fine de a ne recăpăta fața umană. Nu era ușor. Destinderea, cel puțin în primii săi ani, părea să înainteze pe drumul cel bun
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare, la o nouă crimă, în vremea asta, timpul e
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
vorbe dar astăzi când îi văd pe copiii lui copiii lui frumoși care nu știu nimic despre viață abia mă pot abține să nu le vorbesc despre lumea asta perfectă în care cu cât timpul înaintează rădăcinile nedreptății și ale urii sporesc. *** Din nepăsare, și nu fiindcă ar fi nevoie de timp pentru a-l contempla prăbușit pe asfalt poate să putrezească, în plină stradă cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat vreme de două, poate chiar trei zile pe lângă zdrențele
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
vechi despre viața satului (1948) autorul a zugrăvit o lume de oameni minați de instinctele și poftele crâncene guvernate de proprietatea privată, cu setea de închiaburire...sau cu patimile josnice, crude, care descompuneau familia Moromeților, unde relațiile erau dominate de ură și încrâncenare...; unele nuvele din volumul întâlnirea din pământuri erau adânc atacate de morbul naturalismului. Nuvela Ana Roșculeț, apărută în 1949, a fost puternic criticată pentru naturalismul ei, pentru imaginea deformată pe care odădea despre dezvoltarea conștiinței de clasă a
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
autoarea a făcut o introducere vorbind despre tradiționala detașare rusească de bunurile materiale și tradiția creștină a partajului la ruși, o Rusie pravoslavnică, evident opusă Occidentului. Din cîteva cuvinte, a reieșit, pe de o parte, un fel de dispreț și ură mocnită față de societatea de consum occidentală, iar pe de altă parte ideea grandomană că Rusia e mai acătării. Trebuia să înțeleg că spiritualitatea rusească este superioară spiritului comercial și materialist occidental. Am reacționat imediat gîndind, mai întîi, că sărăcia în
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]