1,952 matches
-
culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot spune chiar posesivă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la studii. Acest burg multicultural este considerat, pe drept cuvânt, „Oxfordul” universitar românesc. Recent i-am închinat un nou sonet, cu titlul provocator: Invitație la Iași, care este valabilă pentru oricare admirator de cultură și artă: Văzut-ați voi o urbe-ntre coline Pulsând cultură-n ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un musafir drag îi pășea peste prag, mai ales că în ultima perioadă acesta dăduse din ce în ce mai rar pe la el. Nu-i reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi el. - Bună, Jane! Nu știam că te-ai convertit la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar și pocherul. Victor frecventa o casă unde, la masa de joc, se rulau sume exorbitante. Deocamdată lui îi surâsese norocul; îi lăsase pe unii participanți să plece acasă cu portofelele goale. Printre aceștia se aflau și unele notabilități ale urbei, care nutreau speranța că va veni și o zi a revanșei. Olga îi spunea că, din câte știa ea, de-a lungul timpului, mulți oameni respectabili, prinși în tentaculele caracatiței acestui pătimaș joc, au ajuns gunoaie ale societății. Îl sfătuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cel bun, mergea mai departe, hotărând că nu are motive de îngrijorare. * Alex stăpânea bine frâiele șantierului său. Avea deja în spate aproape zece ani de experiență în domeniul construcțiilor; așa se explica obținerea contractelor celor mai importante construcții din urbe. Era recunoscut de altfel și ca un bun manager, ceea ce nu se afla pe cartea de vizită a multor colegi din breasla sa. Problemele unui șantier de construcții sunt atât de diverse încât numai o minte organizată, un om cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la ce m-am tot gândit, deun timp încoace. La ce, mă, drace? La un fel nou, și lesnicios, de înavuțire. Fugi de-aici, mă! Fug, însă, numai după ce vă povestesc despre ce ar putea fi vorba. Zi-i! Prin urbea noastră sunt atâtea locuri pline cu moloz. și încă se fac, altele noi, fie de prin punctele în care se ridică alte construcții, fie pe aiurea, fără nici o noimă. și? Nimeni nu le ia în seamă. Fiecare fuge de ele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părăsesc facultatea din motive greu de explicat așa, în fugă (ar fi și aceasta o altă poveste, desigur, pe care, dacă voi fi tentat vreodată, am s-o povestesc) și mai apoi să ajung cumvacumva, la Casa de Cultură din urbea X, într-o funcție temporară, de administrator, urmând ca mai apoi “să cresc”, chipurile, înspre alte funcții puțin mai generoase. Dar în tot răul e și un bine: un fost coleg de armată, ajuns ceva mare prin Ministerul Culturii, îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păsuia ori că era mai în vârstă, ori că acesta pusese de la început piciorul în prag pronunțând un veto foarte calculat. Valy era convins că domnul Regizor, terminând teologia pe vremuri, și nu Institutul de Teatru, cum se vorbea în urbe, avea față de el un anumit respect, ceea ce Gerard nu credea. Așa că ucenicia în meseria de salahor și-o făcuse Gerard alături de tovarășul Valy căruia niciun secret al vreunei meserii nu-i scăpa. Pe toate le știa. Și toaca-n cer
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe la festivalul Cântarea României, la Daciada și cu alte zeci de premii. Ce mai încolo și încoace, tovarășe. - făcu primarul Tovarășul director Sima este un om vertical. Vertical, de nu poate fi adevărat. Este unul din stâlpii de bază ai urbei noastre înfloritoare. Este întotdeauna bine documentat, săritor, care este așa cum trebuie să fie un director exemplu. Tovarășe primar, voiam să vă spun ceva despre inventarul de ieri - se strădui să se vâre în discuție Gerard. Am auzit. Felicitări. Am auzit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moment așa a rămas pentru toată lumea. După câteva săptămâni, a venit vremea ca Fauvé să Înceapă munca, fiind repartizat ca mașină de poliție Într-o pașnică localitate de frontieră din Alpii elvețieni. Acolo, În singura intersecție dotată cu semafor a urbei, pe vremea când nu avea nici măcar prima revizie făcută, iar folia de protecție nu-i dispăruse Încă de pe afișajul CD player-ului, a trăit prima dintre experiențele care aveau să ducă, În final, la schimbarea iremediabilă a lumii. Era o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Doina Ruști Bineînțeles, nici acest mit nu este cu totul și cu totul al urbei actuale, însă ea l-a scos la iveală și l-a așezat într-o haină foarte la modă. Plecarea de-acasă constituie sindromul oricărei ființe neîmplinite și care se consideră persecutată de destin. Mulți români își părăsesc satul, țara și
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
Sibiu, București, Timișoara, Cluj, după finalizarea acestora, tânărul ofițer, devenit între timp familist, a preferat să se întoarcă în Huși. Vreme de mulți ani a contribuit la instruirea recruților, ajungând mai apoi comandant al unității militare cu specific chimic din urbea noastră, o unitate de elită a armatei române. Tinerii soldați în termen de odinioară, acum oameni trecuți de prima tinerețe și cu păr alb la tâmple își aduc aminte cu nostalgie de ,,domnul colonel”, și rememorează momentele plăcute trăite altădată
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo cam toți cei ce iubesc arta în urbea noastră. Are o soție... interesantă rîde Mihai. Cînd o vezi, pare, așa, insignifiantă, n-are nimic din ținuta femeilor de rasă, dar cînd o cunoști de aproape, mai ales după ce schimbi cu ea două-trei vorbe, îți dai seama că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Brândușelor despre metafora celor cinci foi de viță, că frunzele de măslin, cum pretinde Biblia, sînt prea mici pentru urechile și gura unora, nu-ți trebuie atîția bani; o carte de valoare la așa preț nu găsești la noi în urbe, iar ca s-o ai pe madam Săteanu, despre care m-ai iscodit, nu merită; e goală de orice expresie, ca o statuie, unul zicea: "Ochii statuilor sînt goi", probabil că ăla nu văzuse "David"-ul lui Michelangelo. Ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viața a devenit și mai grea pentru familie. Este căsătorit din anul 1953, cu o brăileancă (Emilia) și are doi fii și trei nepoți. Studii A urmat Școala primară Nr. 1 și a intrat la Liceul Comercial "Petre Bancotescu" din urbea natală, pe care îl absolvă în anul 1951, obținând calificarea de "Tehnician în specialitatea Evidența contabilă", în urma examenului de diplomă promovat cu media 8 (opt) (reforma din învățământ a transformat liceul în Școală Medie de Comerț). Din primele clase primare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult, Vova era prieten cu "tovarășul Iași", primul ilegalist al urbei. Vitner însuși îl recomanda "poet autentic". Îi lăuda, în revista "Flacăra", chiotele pentru electrificarea satului, pentru spărgătorii de norme, pentru escavatoriștii fruntași și șoferii sutamiiști, fără reparații la motor. Era un fel de clonă a lui Jebeleanu: îi lua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
importantă așezare Întărită Încă dinainte de anul 972 cînd, istorisește Anonymus, ducele Menumorut a rezistat trei zile și trei nopți În cetatea de pămînt Zotmar asalturilor cetelor de unguri. Lucru puțin știut este că aici s-a ridicat cea mai veche urbe germană de pe cuprinsul românesc, cu cele dintîi contingente militare nemțești colonizate puțin după anul 1000 de către regina Gisela, sora Împăratului romano-german Henric și soția lui Ștefan, primul rege creștinat al Ungariei. Două secole mai tîrziu, așa-zișii teu toni se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica iarăși mă va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cinstire parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras din viața publică de câțiva ani buni, fostul deputat Cotescu Ciprian nu reușește sub niciun chip să se sincronizeze cu pulsul cotidian al vieții de familie sau cu ansamblul tabieturilor pensionarilor din urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care n-a pătimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde care îți aducea în instanță pe cel mai înverșunat acuzat pe post de mielușel, pregătit în așa fel să recunoască, dacă era nevoie, chiar și nelegiuirea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui. Donna Iulia privea vânzoleala ce cuprinsese târgul, gândindu-se că pricina nu era atât haita nevăzută a lupilor albi, cât Vânătorul. Omul ăsta i-a zăpăcit pe toți! A dat deșteptarea! Și-a amintit vorbele lui. Să creadă el! Urbea doarme: are un vis urât. Marele salvator! Dorea, de fapt, să vină sute de lupi, mii. Vânătorul să doboare cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]