1,113 matches
-
facă plăcere. În consecință nu huliți pe Dumnezeu pentru grelele încercări la care vă supune. Este vina voastră nu un capriciu al lui. Minciuna și trândăvia care s-au generalizat sunt suficiente. Să mulțumim lui Dumnezeu că nu ne dă urgii mai mari, pe care, probabil, le vom cunoaște pe propria piele dacă nu ne asociem. Așa să-mi ajute Dumnezeu. Referință Bibliografică: Cu Dumnezeu înainte. Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1231, Anul IV, 15 mai 2014. Drepturi
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
toate ființele trăiesc fericite, cum trăiește ea și cei din jurul ei din această mirifică grădină. -Nu înțeleg, cum adică sunt asupriți...chinuiți? Ce le face vrăjitoarea cea rea supușilor săi? Atunci Mărțișor le povesti cu lux de amănunte despre toate urgiile înfăptuite de slujitorii împărătesei, despre frig, ger, viscole și toate suferințele îndurate de oamenii din țara lui. -Minte, minte! strigau cei din jur.Nu există ger și viscol! Ce sunt alea, cine a auzit de ele? Sunt înșelători, hoți.Vor
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
al pornirilor sale libertine. Ce a dus ca însuși literatul să desfrâneze cuvintele în imagini și să creeze secvențe ale instinctelor mânate de perversitate? Și am înțeles, din toată această meticulozitate a descrierilor, ura crescândă față de fiindul nostru sortit căderii, urgiei în umbra unor energii, într-o continuă mișcare ucigătoare a eului. Tatuarea trupului, montarea diferitelor obiecte în orificii vizibile sau ascunse de ochii iscoditori și răutăcioși ai celor ce-și înfundă viciile în subsolul conștient al refulării intime, sunt manifestări
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
vistierul vrerilor divine pentru a fratelui rostire) și-ndată să-l înștiințez că-ndemnul Tău imperativ este ca robii să-i sloboadă din seculara lor trudire, în caz contrar peste Egipt și peste-ntreaga-i seminție se va abate grea urgie. Cum Faraonul se credea zeu mai puternic decât Tine, a necinstit a Ta poruncă, ba în trufia-i sfidătoare i-a osândit pe bieții robi la munci atât de-apăsătoare, încât pe capul meu cădeau reproșuri grele, felurite pentru amestec
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său slăbit de faraonica-ndârjire, s-au abătut în ritm sporit actori haini din piesa groazei: ba
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
fi niște personaje indezirabile, care au invadat liniștea salcâmilor înfloriți iernatic ori somnul măceșelor stafidite sub bagheta gerului. În sat, dansul fulgilor devine și mai rece. Primul om întâlnit se miră că ne-a venit chef de plimbare pe așa urgie. Drept e că arătăm diferit, suntem mai bătrâni c-o ninsoare, D. are sprâncene albe, amândoi suntem din ce în ce mai puțin pete vesele de culoare, zăpada ne-a înfoliat într-o pojghiță rece și strălucitoare. Lunecăm pe lângă o căsuță cocoțată în vârf
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
acela era colțul meu secret de rai, unde înfloreau toporașii până în geana treptelor de piatră și unde m-aș fi mutat, fără ezitare, la primul semn de bunăvoință al gazdei, pe care nu am reușit să o cunosc vreodată. Sub urgia ninsorii și a anilor, casa apare împuținată, în culori prost asortate si cu o fragilitate care îmi săgetează inima. Ea n-o să mai fie destinația secretă a viselor mele, eu n-o să mai fiu copilul care hoinărea duminica după amiază
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
Prea multe văluri îmi acopăr zarea Și ochii mei, se zbat în smoala lor, Prea mulți ciulini îmi sfârtecă cărarea De ochi umil, de simplu muritor... Aș vrea să înțeleg, de unde-i răul Ce-apasă-acest popor de oameni buni, Să văd urgia, ca să-nlătur greul Chiar spini de port pe ochi-mi, în cununi!!... Dar ochiul meu de simplu muritor Se arde-n cancelarii și zapisuri... Și plâng cu ochii-ntregului popor Ce nu mai are dreptul nici la visuri... Mi-s
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360681_a_362010]
-
prin graiul lor străbun au fost întâii cuceritori mesianici ai Romei antice devenită imperială și care în vremurile de cumpănă ce au urmat pentru ei și provinciile locuite de ei, au făcut din limbă maica acestor locuri bântuite de nenumărate urgii și suferințe, dar și de curajul răbdării și al speranței de mai bine. Iar ea, ca o adevărată mamă grijulie și iubitoare, i-a strâns și continuă să-i strângă în brațe pe toți vorbitorii graiului românesc, chiar și pe
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
Și, firește, în plic! Se ținuse sfadă pe ascuns, „staff”-ul „cantidatului” era alcătuit din „mărimi” cu varii experiențe, nu lipseau cei deprinși deja cu exercițiul prestidigitației și nici cei (sau mai ales) cu buzunarele ferite (la timp!) din calea urgiei miticului Eol de iminentă criză. Se stabilește cu meticulozitate clientela, listele cu cei pro sau contra se știau pe dinafară, de nehotărâți nu se mai punea problema pentru că, nu-i așa, ei merg întotdeauna (s-a dovedit!) cu „turma” ... Strategiei
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
ici, pe colo, azi un pic și mâine-un pic, Îți vei pierde chiar și viața, pentr-un lucru de nimic. Ai avut cândva o viață, alături de o soție Și ți-ai bătut joc de dânsa, iar acum treci prin urgie. Uită-te puțin în urmă, să vezi viața voastră-n doi Și, analizează tot ce s-a întâmplat cu voi. Te-ai uitat mereu la alta, crezând că e mai frumoasă, Repede-ai uitat atunci, de frumoasa ta aleasă. Iar
TE-AI UITAT MEREU LA ALTA... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359891_a_361220]
-
Strofe > Ritmuri > DINE COSTANDINE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359628_a_360957]
-
să-și facă adăposturi trainice pe sub pământ, prin grote și peșteri. Își ascundeau bucatele ce le mai rămăseseră sau animalele și păsările salvate după amarnicul prăpăd și așteptau să le trimită Dumnezeu pe cineva care să-i scape de această urgie. Unii erau resemnați și se rugau lui Dumnezeu să le ierte păcatele, așteptând să moară de frig și de foame. Într-o peșteră adâncă și încăpătoare, din apropierea palatului Iernii, se adunaseră mulți oameni, femei, copii și bătrâni cu ce mai
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
noastre. În acea dimineață ploioasă de toamnă despre care vorbeam la început, mii și mii de părinți și-au lăsat și ei copiii la școală sau la grădiniță. Au plecat purtând în ei nevoia de a ști că, indiferent de urgia de afară, i-au lăsat într-un loc bun. I-au lăsat? Am căutat, prin proiectul „Al treilea părinte”, nu atât să găsesc un răspuns de tip da/nu la această întrebare - ci să să înțeleg cum se face că
Al treilea părinte () [Corola-blog/BlogPost/338268_a_339597]
-
scene muzicale din lume. În zilele noastre însă, pe scenele vieții, se extinde totodată și aria... cercului calomniei. Cu nimic deosebită de ceea ce exprimam, în „Bărbierul din Sevilla”, cuvintele lui Don Basilio despre calomnie: „Și se-ndinde ca un val/ Ca urgia ce produce/Un dezastru infernal”. În această arie se înscrie și „libretul” inspirat din întâmplările de la Drăgășani. Un libret scris în două versiuni. Deosebirile (de detalii, nu de fond) țin de scenariști și de regizori. Din prima versiune, nefinisată, am
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
cuvântarea ținută la București în 16 mai 1912, cel care avea să fie proclamat Apostolul Unirii tuturor Românilor se socotea îndreptățit să dea asigurări în privința “secolului pierdut” în urma raptului Basarabiei: “Ne-am simțit un popor, un singur popor. Și furia urgiei din urmă ne mână pe toți iute către limanul dreptului îndeplinit, al dreptății săvârșite”. *** Marea Unire din 1918 a reprezentat incontestabil cel mai seamă act din întreaga existență a poporului român. S-au pronunțat în această privință Nicolae Iorga, Gh.
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
existența lui permanentă pe aceste plaiuri, poate deslega taina aceasta și altele care ne privesc. Țăranul e începutul și sfârșitul. Numai pentrucă am fost neam pașnic de țărani, am putut să ne păstrăm ființa și pământul... Când se abat marile urgii, oamenii bogați, posedanții de toate felurile, sunt imediat gata de ducă. Ei n’au legături organice cu pământul țării și se despart ușor de orașele sau de castelele în care locuesc, siguri că vor găsi, cu aurul lor, în alte
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
tomuri întregi de morală, strălucesc diamante de viață, fie isihaste, fie damnate ; povestirea - culeasă din viață - ne prezintă păcatul unei femei care și-a ucis pruncii, și urmările lui: asemeni lui Io, urmărită de un tăun, Maria este urmărită de urgia lui Dumnezeu, pe mare, separată de călătorii de pe corabie, și dată pradă valurilor. “.. și s-a scris această istorie spre folosul nostru și spre înfricoșarea celor care practică această urgie a lui Dumnezeu.” Un capitol aparte - mai ales în contextul
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
lui Io, urmărită de un tăun, Maria este urmărită de urgia lui Dumnezeu, pe mare, separată de călătorii de pe corabie, și dată pradă valurilor. “.. și s-a scris această istorie spre folosul nostru și spre înfricoșarea celor care practică această urgie a lui Dumnezeu.” Un capitol aparte - mai ales în contextul modernității neconformiste, libertiniste și anarhic-dogmatice - îl reprezintă “cele 14 pricini pentru care vor fi judecați părinții care nu-și cresc copiii în frica și certarea Domnului”. Morala este dură, prin
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
seci Și-un singur amănunt mai zăbovește-n dungă. Se-adună laolaltă zburlite crengi golașe: (Au mare adunare, la sediul lor central) Și-au apretat în grabă, cămăși și gulerașe Și ce alarmă falsă și ce anunț banal! Se-apropie urgia, ''copaci fără pădure''; Ascundeți-vă ramuri și frunze ruginii! Și acareturi alte ce-aveți să nu vă fure Furtunile și ploaia și toamna ce-o veni! Și se tot miră ele, de teama generală Ce-a împânzit natura de când a
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
voi. - Părinte, te rog, veghează în continuare asupra noastră. Principele Radu mai întârzie în cetatea interzisă. - Știu! Caută comoara! - tună deodată bătrânul de răsunară văile. Radu Valdescu se va convinge personal că acel loc este bântuit. Deocamdată a scăpat de urgia forțelor întunericului, fiindcă a fost sub ocrotirea credinței tale în Dumnezeu, dar de acum încolo va face ce va voii. Nu Domnul îl îndeamnă pe drumul ce-l va urma. El își va decide destinul. Tu încearcă să-l aduci
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Dau un exemplu, în versul:” Jinduit bluestem de aur, mărul,/ îl pândim să cadă în panere: “(Radu Gyr- Mărul de aur )- toți termenii subliniați de noi apar, prin conținutul lor semantic, îmbogățiți, căci bluestem de aur depășește sensul substantivului” invocarea urgiei divinității, nenorocire a cuiva, imprecație, ocară, meledicție“, de aur, pe acela de bogăție frumoasă, să cadă, însemnând speranța unei împliniri, panere, obiect din împletitură unde se păstrează ceva ce a fost cules. Jocul semantic dintre propriu și figurat, sprijinit pe
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta pe toți. Personal, vlădica Nicolae Colan a avut de îndurat multe umiliri în acei ani de izbeliște, timp al provocărilor, al învinuirilor, al urii, al încălcării demnității umane. A înfruntat urgia vremii, purtându-și destinul cu emoționantă destoinicie. Cu grija pururi trează a rămas statornic în devoțiunea sa, în credința sa, urmându-și calea cu aceeași voință fermă și cu neîmpuținată râvnă. În toate situațiile a avut o impunătoare și demnă
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai acătării, până ce nu apucă calea prăbușirii iremediabile - cumva întârziat (și
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
în România anilor '70. Cine ar putea crede că acest roman ce poartă numele unei fete, botezată de părinți așa probabil tocmai pentru că au primit-o în viața lor ca pe o Primăvară, te poate purta prin ani în care urgia pornită de minți bolnave s-a abătut peste popoare și etnii încercând să le răpună? Nici măcar copertele celor două volume nu te îndreaptă într-acolo. Poți gândi doar că vei face cunoștință cu cea mai frumoasă țigancă dintr-o șatră
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]