357 matches
-
Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul cu care dăm drumul cuvintelor În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș mai fi rămas În casa aceea răcoroasă care mirosea proaspăt, dar Moru cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-ai de ce să-i spui că oamenii lui trebuie să Învețe să vorbească. Urmăritorii tăi, Însă, nu știu asta, așa că am să-i las să-și bată capul să mă convingă să nu fac ceea ce am făcut deja. - Convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că dacă o s-o tot țin spre Miazăzi, am să găsesc pe undeva un tărâm fierbinte de tot, În care până și aerul lua foc așa, din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreme credeam că pământul nostru e singurul pământ de sub cer! Hm... Ce era mai bine? Să văd cu ochii mei atâtea tărâmuri, sau să fi știut să mă dau la Siloa? Am mai mers și, Întocmai după cum spusese Moru cel uscățiv, am ajuns În fața unei ape care curge mereu. Era să cad din picioare când am dat cu ochii de ea. Era ditamai apa de lată, nu vedeam de unde vine și nu vedeam Încotro se duce. Era cafenie precum clisa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa... Am Început să râd de unul singur și am dat clisa jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privirea lui speriată mă făcu să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu cea care Începe să spună ce are de spus. N-aveam s-o scot la capăt nici cu Vinas, după cum nu reușisem nici cu Siloa, așa că i-am zis tot. Ce-mi spuseseră Moru al meu și Moru cel uscățiv despre cuvinte, despre Ceața Adâncă, despre Tatăl În care nu prea mai credeam, despre cei ce-mi luaseră urma, despre tot. - Aha, zise ea și mă adulmecă din nou, de parcă nu era sigură că mă putea câștiga la vreun troc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Însoțindu-le cu o gesticulație bogată, toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme de mustață prost epilată). Mi-au dispărut toate emoțiile când am auzit cum vorbesc franțuzește ceilalți ghizi, așa că, de-a lungul excursiei, ne-am Înțeles de minune prin tot felul de eforturi nelingvistice. La Voroneț, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
servească de prima imagine, cea mai concentrată și, deci, În mod fatal mincinoasă. Se numește Radu A. Grințu. S-a născut În anul 1949 și nu știe unde. A crescut În satul Burlești unde a fost Îngrijit de o femeie uscățivă și tăcută căreia el Îi spunea mamă. Această femeie avea un frate În orașul București. El Îl credea unchi. I se spunea Vergu. Când ultima lui „mamă“ a fost găsită moartă În marginea râului (spălase rufe toată ziua), unchiul Vergu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foarte atent și pe îndelete obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era aproape așa cum îl reconstituise după inflexiunile vocii: înalt, brun, uscățiv, cu un început de chelie. Așadar, bănuise ceva, și-l pândea mai de mult, să-l surprindă. - Nu știu nici eu, răspunse pronunțând doar parțial cuvintele. Poate voiam să mă conving întîi pe mine că nu mi-am pierdut vederea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Acum foiesc În jurul ei toți poeții străini ce au venit să-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cluj, decembrie 1958, dar nu se știe dacă acest scris aparține dansatoarei sau vreunui spectator, rămâne să cercetez și să vă comunic mai târziu.) După ce se lăsă privit de fotografie pentru un timp indefinit, Întinse din nou mâna; o mână uscățivă, bine proporționată, fermă În gesturile de a apuca și de a ține, o mână care desigur ar fi putut Îndeplini și alte mișcări, decât aceea de a lua În posesie aceste obiecte numite cărți, obiecte absolut nefolositoare din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dumneaei vreo poruncă pentru împărțire... ― Trebuia să băgăm plugurile și să nu tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dibuise mânerul pe în tu neric. Noaptea căzuse repede, felinarele încă nu apucaseră să se aprindă. Ea se întoarse, surprinsă. Vocea venea de foarte aproape, îi șoptise la ureche. Dar lângă ea nu era nimeni, doar pe trotuarul celălalt, silueta uscățivă, cu ochii luminați. O privi nemișcat, până ce fata se liniști. Se întâmpla des, se simțea privită mereu când se întorcea după căderea nopții. La început fusese stingherită, apoi se obișnuise. Ceea ce nu putea înțelege era cum de știa când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire, făptuire, uluire, dăinuire, prețuire).61 Dicționarul filologului A. Cihac (1879), ce cuprindea 5765 de cuvinte, relevă că două cincimi din ele sunt slave și doar o cincime sunt latine, dar acestea sunt doar o mică fracțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coborât pe Rege la biata mea condiție. Dumnezeu vă va judeca pe voi. Dumnezeu o să trimită un înger exterminator ca să vă reteze capul. Știa că amenințările născute dintr-un crescendo retoric generau un afect înspăimântător chiar și în acei domni uscățivi și anemici, cu privirea rătăcită și neobrăzați, mai ales când se apropia ora prânzului. Dacă, vorbind, îi atingea cu floreta ei surâdeau, dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
29) Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît (...). (30) Phédon are ochii trași în orbite, este vinețiu la ten, slab la trup și uscățiv la față (...). Asistăm, în manieră clasică, la o enumerare de proprietăți și de părți ale corpului, plecînd de la o temă-titlu, un simplu nume propriu la început lipsit de semnificație. Cele două personaje au în comun tenul (proprietate) și fața (parte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
argumente non-ierarhizate la care se adaugă predicate calificative succesive (schema 7). Același procedeu guvernează și construirea portretului lui Phédon: Schema 8 PHÉDON Tema-titlu avea ASPECTE ochii tenul trupul (și) fața Propoziții descriptive PRq PRq PRq PRq în orbite vinețiu slab uscățivă De fapt, întregul text se bazează pe un procedeu simplu: aspectele întregului sînt luate drept teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl are "vinețiu"; primul este plin la față, pe cînd al celui de-al doilea este "uscățiv". Toate proprietățile celui dintîi sînt conotate euforic, în timp ce în cazul celui de-al doilea sînt disforice. Fiecare din aceste două portrete se încheie printr-o simplă propoziție descriptivă fixînd o proprietate care, în cea de-a doua secțiune, intitulată "Avuții
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
corespunde de fiecare dată unei adăugări de una sau două proprietăți la unitatea tematizată. Putem spune că Phédon are (aspectualizare) ochi, un ten, un trup și o față care sînt, respectiv (tematizare + aspectualizare sub formă de proprietăți): în orbite, vinețiu, uscățiv, slab. Ultimele fraze din cele două portrete ale lui La Bruyère nu mai trec prin tematizare. Ele trec direct prin anaforicul "El" la cele două teme-titlu pentru a conferi o singură proprietate (aspectualizare) fiecăreia: bogat vs sărac. Această operație este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
leneș); * raportul de coordonare în propoziție ("Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval." Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă; în această categorie de exemple se încadrează și enumerația: "O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos." Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) sau în frază: "și ăști doi meri înfrunzesc, înfloresc, se scutură
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]