6,013 matches
-
le știa mult mai puternice decât a lui, deși, în sufletul său, era convins că inteligentul Octar va alege varianta ambuscadei pe uscat. Pentru a-i da speranțe și mai mari, ordona vâslașilor să se apropie și mai mult de uscat și să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lunii, o văzu încercuind insula, la mică distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că-ți plac oamenii. Acolo, în camera verde, buzele ei roz se deschid și se deschid până când rămâne cu gura căscată. Buzele i se deschid și i se închid de două ori, de trei ori, ca ale unui pește pe uscat, și spune: —Ticălo... În aceeași clipă intră producătoarea cu babalâcul. — OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment... Babalâcul se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica pătrată, încastrata în ușă, cu geamul fumuriu și opac. — Știai că fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care s-a făcut vorbire la alineatul 7, are circumstanțe atenuante. La pagina 75 citim: Dar în ziua aceea (...Ă, era un senin de ceriu și așa de frumos și cald afară, că-ți venea să te scalzi și pe uscat ca găinile”, după cum, în cazul acelor blestemate de poște, autorul moral este cu siguranță Zaharia lui Ștefan, după cum rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atât de mult, încât în noaptea aceea am visat că Nică era prietenul meu și am fugit împreună la scăldat. Parcă era un cer senin și era așa de frumos și cald afară ,,că-ți venea să te scalzi pe uscat ca găinile”. Așa că, am ajuns la un râu, pe malul căruia străluceau mii de pietricele argintii. Noi le duceam la urechi și, sărind de pe un picior pe altul, strigam: ,,Auraș, păcuraș, Scoate apa din urechi, Că ți-oi da parale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din fontă semăna cu un vapor pavoazat de ziua Marinei. Nu mai fumezi pipă? Rar, când reușesc să-mi cumpăr un tutun mai bun sau când primesc... Ai anumite surse? Mda... Foști colegi de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu impresia că lipindu-și urechea de pământ auzea inima Violetei bătând calmă, conștiincioasă, fidelă, o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu. Pur și simplu nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă de cumpărături. Într-o dimineață, am luat prea repede o ceașcă de pe suportul pentru uscat vasele și am răsturnat o farfurie în chiuvetă. Nu s-a spart, dar s-a auzit un pocnet puternic și, fără absolut nici un motiv, zgomotul m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă arunc în pat, mi-am exersat o vreme în oglindă vechile expresii faciale. Din cauza ploii, Tușa Ruth rămăsese fără bucătar, dar, peste vreo două ore, avea să pregătească un bufet rece pentru voi, epavele din larg și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa ne numise Tușa Ruth pe cei pe care ploaia torențială ne împinsese într-acolo în seara aceea, și exact asta eram. Refugiați din calea furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că acelea erau ideile de haine lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vizuiné micé, ceva? - Mai bine sé-l Împéiem pîné acolo, sé fie că un exponat de muzeu. O specie raré, le spunem, singurul exemplar. Iar acolo Îl facem la loc, vedem noi cum facem. - Vreți sé spuneți cé Îl penim pe uscat, pané cu pané, si le lipim pe un cocos de plastiliné? Iar carnea o dém de-o parte și o péstrém pîné ajungem În Polonia? Iar acolo scoatem carnea, lipim penele la loc și avem cocosul nostru dintotdeauna?! - Întocmai Edmundovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dubiile, aluziile și neclaritéțile, atît cît și vorbele neduse la capét, au bégat omenirea În rahat! Asta ți-o spun eu, dintr-o teorie de-a mea mai noué, inventaté nu demult, Felix Edmundovici! - Cocosul, dacé Îi smulgem penele pe uscat, si penele, toate că una, le lipim pe plastilină care, În subconștientul dumneavoastré, dupé cum chiar dumneavoastré v-ați referit, existé, putem obține, ca urmare acestui transfer de pene de pe cucoșul viu pe cocosul de plastiliné din subconștientul dumneavoastré, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
CÎmpul de parcé ar fi Înflorit din nou. Galbenul și portocaliul pérea cé se aprinse și mai mult. Cerul era albastru și, dacé te uitai mai mult, vedeai cé se mișcé Încet de tot, ca o cîrpé curaté, pusé la uscat. Pe aceasté cîrpé pleca un desen, un desen atît de mic pentru o cîrpé atît de mare, pe care doar ei n-ar fi putut sé-l vadé. Poate dacé l-ar fi vézut, ea l-ar fi Îndrégit. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În mîné. - Cum de se poate așa ceva! zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]