477 matches
-
ești! murmură Liliana, pășind încet alături de el. Apoi, fără s-o intereseze cum a primit Mihai remarca sa, adaugă, însoțindu-și vorbele de o strîngere a brațului de care se sprijină: Ce fain mă simt! Vorbele tale dure m-au usturat, iar acum, înțelesul lor mă amețește. Ca aseară, cînd am băut vodcă. Ce bine că nu locuim în același oraș, sau mai aproape! Ai fi un chin pentru mine. Chin pentru tine sînt alții. Domnișoara Cucu, spre exemplu. Apropo: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe Mihai pe alee, Mateianu l-a oprit: La interviul dat atunci, mai am de adăugat ceva, pentru cazul că-l includeți în vreo carte: un șef nu trebuie să fie nici rău, nici aspru; sever, da! Severitatea lui să usture, dar să nu jignească; s-o aprobe chiar și cel căruia îi e adresată. Și apropo: cred că Vlad avea dreptate cînd a cerut să fie schimbați cîțiva... Un cadru de conducere trebuie să-și formeze singur echipa, altfel ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la L.A. Mirror. — Deci armistițiu. Ești bun să aprinzi un chibrit? Jack se Înclină. Lynn stropi dosarele și le aprinse. HÎrtia sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ar mai fi ridicat, Fernandito tot o să-l burdușească. „Îi ard una de nu se vede“, o ținea Într-una Cano și Julius nu reușea să-l facă să priceapă că el o să-i ardă una care-o să-l usture cu adevărat, c-o să-l omoare cu compoziția intitulată Domnul În negru. Domnul era negru și la fel de negru se făcuse și domnișorul, fiindcă dacă Fernandito a Înțeles destul de tîrziu primele aluzii ale textului, Încetul cu Încetul multe lucruri i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe o canapea, lângă o măsuță de cafea pe care se aflau împrăștiate cele mai recente titluri. La vederea lor, nervii i-au intrat în vrie - își dorea cu disperare slujba asta. Inima îi bătea cu putere, iar stomacul o ustura. Uitându-se în gol, rostogolea piatra norocoasă între degetul mare și cel arătător. Cuprinsă de anxietate, abia dacă era conștientă de omul mușcat care se lovea de colegi și de fata care se grăbea către lift, cu perdeaua de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai dau seama astăzi că ingenuitatea a reprezentat de fapt condiția de eligibilitate a plebeilor când au început să ob țină funcții în stat? Pentru că nu aveau în spatele lor o familie patriciană al cărei renume să garanteze pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mâna stângă, sprijinite tot de umărul stâng. Mulțimea se îndepărtează temătoare, căci vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Întoarse ușor și strigă: — În regulă? — Oarecum, răspunse Mickey. Bătrîna simte toate bușiturile. — O să fac tot ce pot, zise Kay. Se uită atent la suprafața drumului, Încercînd cu disperare să evite spărturile și gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajungem pe High Street unde opresc mașina la Hunter Square și intru În buda publică. Am nevoie de o râcâială zdravănă. Îmi dau totujos și-mi șterg umezeala de pe cur cu hârtie igienică. Apoi mă scarpin ca naiba dar mă ustură căci, Îmi dau seama, Încă mai am sub unghii grăsime de la ruloul cu șuncă. Mă hârșâi și iar mă hârșâi având o senzație delicioasă de ușurare când rana se sfâșâie și zvâcnește. M-am umplut de sânge pe degete. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de lângă mine, Înșfac cămașa ei de noapte și o țin strâns. Încă mai are mirosul ei. I-am dat drumul În timpul nopții și În consecință am visat urât. De asemenea m-am zgândărit din neatenție și la coaie pentru că mă ustură teribil. Îmi simt capul zdrobit și slăbit, de parcă mi-ar fi crăpat și și-ar fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la limită, de parcă nu i-ar mai putea susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
udă Încât mi-ar putea intra mâna pânla cot. Chiloții și pantalonii Îmi alunecă pe pulpe În jos, aerul cald și Închis din mașină adăugând mirosului puternic care se degajă din ei o aromă Înțepătoare suplimentară. Am pula transpirată, mă ustură pulpele și la un moment dat mă gândesc că n-o să i-o mai bag după ce mă distrez punându-mi rahatul ăla de prezervativ. N-ar fi trebuit să mă chinui. După vreo două Încercări ratate din cauza berii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cel mai diabolic, rău și servil care a trăit vreodată pe Pământ... Presupun că așa e, o aprobăm noi. Suntem o rușine. Noi toți. Încep să mă piș pe mine. Urina fierbinte mi se scurge pe pulpă, făcând să mă usture eczema. ... dar În același timp, paradoxal, n-am cunoscut niciodată vreun băiat care să-mi provoace o stare de excitație sexuală atât de intensă... — Îmi tremură labiile vaginului și se lărgesc când intri În cameră Robertson... gâfâie ea. Băga-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
căpitanului, ținând compasul și mișcîndu-se de ici-colo, desenând o umbră ciudată, în formă de spânzurătoare... Apoi Klapka plecă liniștit, încrezător, cu fața înflorită de un zâmbet, lăsând pe Bologa singur în adăpostul umed. 6 Îi clocotea inima și creierii îl usturau. Stătu un minut în picioare, cu ochii după Klapka, apoi se prăbuși pe scaun, în fața hărții, agățîndu-se de compas ca de o nădejde mântuitoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultară... În sufletul lui, ca și împrejurul lui, simțea o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se gândească la nimic, căci dorea pe Ilona, cu toate simțirile și gândurile, neîncetat, parcă toată ființa lui ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina lămpii începu să-l enerveze. Trânti volumul pe laviță și se plimbă de ici-colo, din ce în ce mai repede, ca și cum ar fi vrut să grăbească mersul vremii și apropierea clipei hotărâtoare. În sfârșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o frunză pe oglinda unei ape fără unde. Apoi se scutură și porni iar, prin odăiță, ascultîndu-și pașii, care băteau pe podele cu lovituri regulate, ca limba unui ceasornic... Gânduri subțiri ca niște ace lungi îi înțepau creierii și-l usturau. Se opri. Înțepăturile se risipiră brusc, lăsând în urmă un zumzet apăsător. " Mi-am pierdut cumpătul, își zise dânsul cu amărăciune. Mintea, împreună cu legile și disciplina ei, se zdruncină ca o mașină între ale cărei roți ai zvârlit un bolovan
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe furiș obloanele întunericului. 8 După miezul nopții, Apostol Bologa, istovit, se întinse pe pat. O tăcere imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul?, Întreb eu, tremurând. - Pe ulițele lor e foarte Întuneric și-i plin de balegi... Și trebuie să se Întoarcă repede acasă, unde e așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
secundă. Theo Van Gogh, cineastul olandez care a fost primul autor al Interviului, cred că se bucură din ceruri. Remake-ul dorit de el e foarte reușit. Dialogurile plesnesc uneori ca niște bice, dar partenerii acestui duel nu arată că-i ustură. Centrul de putere se deplasează permanent ca o bilă pe un elastic. Nici la sfârșit nu știi unde se oprește. Steve Buscemi (care, bravo lui, e și regizor) și Sienna Miller par să aibă resurse inepuizabile de trucuri și zeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe frumoase, să-ți mai faci iluzii erotice. Bătea soarele, o usturau ochii, o făceau să filtreze cu greu imaginea. Tot nu se dusese la policlinică să consulte un oculist. Ajunse acasă aproape orbită, bâjbâi după cheie, se obișnui greu cu lumina din cameră, mobila, scaunele, biblioteca erau întunecate iar contururile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată sieși și ar fi spulberat tot ceea ce acum construia la repezeală. Nici nu a simțit cum au trecut orele. Pielea i se înroșise și o ustura. Trebuie să plec de pe plajă i-a spus Carmina, altfel mâine o să fie de rău. Uite ce m-am înroșit. Să mergem, a încuviințat bărbatul și a tras peste slip pantalonul scurt. A condus-o până în fața hotelului. Au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să-i mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii care mă usturau - căliți parcă de-un vânt de iarnă. Orologiul montat pe fațada gării indica unsprezece și douăzeci de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă rugase să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]