1,059 matches
-
omenirii de către miliarde de oameni. Ori această stare de fapt ar trebui să reprezin te un serios punct de reper pentru oricine! Marea majoritate a oamenilor este departe de astfel de preocupări și deci se complace la un nivel scăz ut de înțelegere. Și nici n ar putea fi altfel în condițiile în care , preocupați de grijile zilnice, mai sunt bombardați cu o pu bli citate proastă (produse subculturale), presa aduce în prim plan mai curând aspecte sterile ale vieții, iar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ușor datorat aparaturii ( la cele n oi nici măcar atât), corpul nostru nu simte în nici un fel radiațiil e. Se știe că în doze mari radiațiile Röntghen (ca și cele descoperite ulterior) sânt periculoase, iar simțurile noastre nu ne pot aj uta în nici un fel în fața acestei primejdii. Dacă avem în față un fir de metal, nu putem ști da că este străbătut de curent decât prin efectele sale. La fel se pune problema în cazul câmpului magnetic, de exemplu. În general
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Impresionanta apariție rămăsese nemișcată în același loc. Câteva momente mai târziu, fratele său, Joseph - de 10 ani - ieșind afară, vede și el minunatul tablou aeria n. Strigându-i pe părinți, ies și aceștia afară, dar ei nu văd ab sol ut nimic în locul indicat de copii. După un timp, au venit și copiii Francoise Ric her - 11 ani - și Jeanne - Marie Lebosee - 9 ani. La rândul lor și aceștia exclamă: - Ah, ce Frumoasă Doamnă! Are o rochie albastră cu stele de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
altă parte, Biserica nu este în stare să răspundă la întreb ări importante pe care le pun oamenii. Ca și om obișnuit, dar care vrea să înțeleagă c ât mai mult din ceea ce se întâmplă în jurul său, nu am av ut posibilitatea de a studia arhive, pentru a mă documenta în aceas tă direcție. Oricum, ar fi de datoria Bisericii și ar trebui să depună mai mult efort înșiși preoții, pentru a studia ast fel de probleme. Și mai grav; am
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Universul și el s a aflat tot timpul lângă noi! Datoria noastră este de a deschide ochii și de a-l vedea. Iar în condițiile dezvoltării tehnologice, sarcina noastră este astăzi mult mai ușoară decât a celor din t rec ut. Noi, cei care facem parte din specia umană , avem toate motivele să înțelegem că niciodată n-am fost singuri (de capul nostru) și că o Entitate Superioară a fost tot tim pul lângă noi. De a lungul istoriei, omul a
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
lui Ovidiu din Tristia (II, 207-212) precizează că două delicte au fost pricina relegării sale, anume carmen și error. Iată versurile sale: "Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error, / Alterius facti culpa silenda mihi / Nam non sunt tanti renovem ut tua vulnera, Caesar, / Quem nimio plus est indoluisse semel. / Altera pars superest qua turpi carmine factus / Arguor obsceni doctor adulterii" (Tristia II, 207-212). După cum se vede, poetul se abține să dezvăluie conținutul termenului error pentru a nu deschide rănile împăratului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această privință, unele afirmații de-ale lui Ovidiu ne ajută, poate, să clarificăm întrucâtva conceptul, când el se întreabă dacă o simplă culpa față de zei (prin acest termen poetul se referă la Împărat) trebuie considerată un scelus. Quiquid id est, ut non facinus, sic culpa vocanda est. Omnis an in magnos culpa deos scelus est?100 Făcea parte, deci, din categoria delictelor împotriva persoanei imperiale cum se va vedea în cele ce urmează -, unde vina era mai mult sau mai puțin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndoială genus proximum, adică sfera cea mai amplă a infracțiunilor între care era inclusă și culpa poetului: era cu siguranță o crimen laesae maiestatis. Chiar acest termen tehnic apare la Ovidiu: Tristibus invectus verbis ita principe dignum Ultus es offensas, ut decet, ipse tuas102. Scilicet in superis etiam fortuna luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Lesbos, Capreae, Sicilia, Lipara. Cum se observă, Tomis nu figurează printre locurile de relegare, fapt ce poate justifica lamentările lui Ovidiu din punct de vedere strict juridic. El declară că Tomis este "impar delicto suo": Tutius exilium pauloque quietius oro, Ut par delicto sit mea poena suo124 și cere, prin urmare, să fie transferat într-un loc "de pedeapsă" mai blând și se pare că acest lucru era pe cale să se împlinească, când precipitarea evenimentelor, cum se va vedea, i-a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se face abstracție de elegia III, V din Tristele, pe care atât Lorentz cât și Nemethy o atribuie lui Carus (în timp ce Wheeler, Loers, Burmann contestă acest lucru)164, se poate accepta concluzia lui Bakker 165: "Quare puto... fieri non posse, ut singulae Tristium elegiae uni certae personae adsignentur exceptis elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult că unus et alter, duo tresve, treve duosve, prieteni foarte fideli care riscă să-și atragă asupra lor furia lui Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exact în acest loc, ca din întâmplare, apare și numele de Cezar (Augustus), într-un context ușor diferit, dar pe care cititorul, cunoscător al situației poetului, îl inserează în aceeași sferă a zeilor surzi, împotriva cărora se revoltă Ovidiu: Caesar ut imperii moderetur frena, precamur, Tam bene quo patriae consulit ille suae (v. 33-34). Ripert traduce: "Nous prions que César dirige les rênes de l'empire, aussi bien qu'il veille sur les interêts de sa patrie". Chiar dacă luate în sensul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea: voința de a-și masca "greșeala" cu vina de a fi scris Ars amatoria se naște spontan în poet sau îi este impusă de Augustus? Nouă ni se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat stulti sapiens imitator, ut esset tutus ab insidiis, dire Superbe, tuis250. În timp ce mulțimea săruta pământul, gândidu-se că astfel își asigură victoria, potrivit cuvintelor lui Apollo, Brutus cade cu fața la pământ și sărută Pământul Mamă: s-a crezut că s-a împiedicat. Între timp Tarquinius asediază
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că se bucură de favorurile lui Augustus. Oricum continuă sulmonezul chiar dacă eu doresc să se poată nega până și vina, cel puțin știu cu toții că facinus ("ticăloșia") e departe de mine. Urmează alte două versuri pline de echivocuri: Et tamen ut cuperem culpam quoque posse negari, Sic facinus nemo nescit abesse mihi (v. 39-40). Ripert traduce: "[...] autant je souhaiterais qu'on pût mettre en doute ma faute, autant il est notoire que de crime je n'en ai pas commis". Fragmentul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
celor care se opun acestei concluzii: G. Nemethy (Excursus I, p. 129 și urm.), Groag 315, Scholte 316, Th.J. De Jonge, Wheeler etc., care credeau că expresiile ovidiene de genul: inter comites... suas, inque suis habuit, precum și cuvintele cultos... deos317, (ut illam) colas 318, Marcia culta tibi319, femina seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și care încă nu poate mânui armele, a rămas singurul membru din (întreg) neamul Fabia pentru ca tu să poți, la vremea ta, să te naști, Maximilian, ție căruia îți va reveni reinstaurarea res(publicii) prin tactica ta de temporizare". Scilicet ut posses olim tu, Maxime, nasci, Cui res cunctando restituenda foret 364. Fără îndoială și în acest caz Ovidiu se referă la Fabius Cunctator, care, tocmai prin temporizarea sa, salvase romanii de Hanibal. Și totuși personajul său se înalță la nivelul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bene pugnans efficit hostis. Sic eadem prodest causa nocetque mihi. Scilicet indignum, iuvenis rarissime, ducis Te fieri comitem stantis in orbe deae. Firmus es, et quoniam non sunt ea, qualia velles, Vela regis quassae qualiacumque ratis. Quaeque ita concussa est, ut iam casura putetur, Restat adhuc humeris fulta ruina tuis383. Aș spune că în versurile de mai sus poetul afirmă lucruri cu adevărat uimitoare, pe care nimeni nu și le-ar fi imaginat din partea acestui tenerorum lusor amorum. În ciuda echivocității unor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține cont de echivocitatea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
11 și urm., pe care Nemethy o interpreta ca și noi, în sensul propriu al expresiei și anume că Ovidiu se acuza cu adevărat de moartea lui Paulus, De Jonge 423 vine cu explicația sa: "Cur enim ita non explanemus, ut sint dictum superstitiosum miseri poetae credentis se exitio esse omnibus qui sibi adesse conentur; Fabium Maximum mortuum esse, cum in animo ei fuerit apud Augustum defensionem Ovidii succipere (P. IV. 6. 9 și urm.); poetam nulli posthac mandatum dare ausum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
453. V. Semnificativa coincidență dintre data de naștere a lui Ovidiu și cea (presupusă) a instaurării Imperiului. După cum se știe, Ovidiu ne prezintă data sa de naștere în două versuri alambicate și destul de simbolice: Editus hic [= Sulmo] ego sum; necnon, ut tempora noris, Cum cecidit fato consul uterque pari454. Ripert traduce: "C'est là que je suis né; pour que tu connaisses l'époque, c'est l'année où moururent les deux consuls en un destin commun". Poate are dreptate Kraus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și-l propusese când a scris acel vers în aparență atât de "căutat" și s-ar spune prin urmare, atât de lipsit de sensibilitate. În schimb, noi suntem de părere că acest vers este bine pus în evidență, subliniat de ut tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmare, atât de lipsit de sensibilitate. În schimb, noi suntem de părere că acest vers este bine pus în evidență, subliniat de ut tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
corpului adevărat, natural. Prefigurînd căderea sa funestă, Narcis intră într-o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu o persoană. În opoziție cu înțelepciunea populară, Narcis nu greșește cînd se admiră: El admiră tot ce-l face admirabil
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]