349 matches
-
fericirea uman] prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou] respingere a gândirii utilitariste. Ea indic] și îndep]rtarea de considerarea moralei ca fiind structurat] în jurul individului autonom și a filosofiei morale ca având m]suri de a explica cum trebuie s] acționeze un astfel de individ. Rawls susținea c] problemă drept]ții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibilitatea de a fi unul dintre câștig]tori. Dar, recunoaște Rawls, putem face și alte presupuneri referitoare la contractanți, caz în care ei ar putea conveni aupra altor principii. Dac] sunt dispuși s] riște, ei ar putea opta pentru principii utilitariste care s] maximalizeze utilitatea pe care fiecare o va avea în cadrul societ]ții, dar care aduce în același timp riscul de a fi sacrificați pentru binele superior al celorlalți. Poziția inițial] poate fi descris] în mai multe variante, astfel încât „pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]vârși un bine util cuiva și a s]vârși un alt bine care ins] nu folosește nim]nui, simțul nostru moral ne-ar determina s] prefer]m prima variant] în locul celei de-a doua. Aceast] idee constituie miezul doctrinei utilitariste, iar binele, în sens general, se înscrie în cadrul mai larg al teoriei consecințialiste. Conceptul de „utilitarism” este asociat și meseriei de arhitect sau de artizan de mobilier, fiind echivalent cu cel de „funcționalitate” și, prin urmare, opus virtuții și frumosului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
A pune semnul egalit]ții între utilitate și caracterul folositor al unui lucru este deopotriv] bine și corect, ins] o intrebare r]mane în continuare f]r] r]spuns: „Util pentru ce?”. Majoritatea abord]rilor de mai tarziu ale doctrinei utilitariste reprezint] încerc]ri de soluționare a acestei simple dileme de mai sus. R]spunsul inițial aparține tocmai lui Bentham și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Din acest motiv, este absolut justificat] ideea utilitarist] de a atribui îndatoriri speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului este aceea c] însumarea imparțial] a utilit]ților ignor] modul în care este r]spândit] utilitatea în rândul oamenilor. Mai mult decât atât, dac] avem de ales între o repartizare prin care una
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corpului, iar în acest sens sunt cunoscute cazuri însp]imânt]toare de cedare forțat] de organe) în scopul maximaliz]rii utilit]ții totale. Ambele formul]ri critice susțin ideea necesit]ții noțiunii de „drepturi”, care s] vin] în întâmpinarea tendințelor utilitariste dominante pentru a ne proteja împotriva diverselor efecte ale acestora. Ins] și de aceast] dat] r]spunsul oferit de c]tre utilitariști face referire la aspecte absolut întâmpl]toare și v]dit empirice. Argumentul adus în sprijinul acestei afirmații este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a propriet]ții, chiar dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal] în a afirma c] exist] atitudini utilitariste pro și contra unei anumite politici. Dimpotriv], poate fi privit] drept un avantaj capacitatea de a afirma c] exist] un anumit criteriu general, cel utilitarist, care furnizeaz] argumente pro și contra în vederea evalu]rii conflictului. În acest sens, utilitarismul asigur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
baza rațional] a unei practici care de cele mai multe ori dep]șește un simplu schimb în natur]. Este firesc că discuția mea asupra principiului utilit]ții s] se încheie cu subiectul politicilor publice. Iar aceasta pentru c] scopul inițial al doctrinei utilitariste a fost și conținu] s] r]mân] acela de orientare a politicilor publice. Teoria lui Bentham reprezint] un ghid etic și juridic, iar dac] lu]m în considerare volumul impresionant al scrierilor sale pe aceast] tem], este clar c] acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împreun]?” și nu: „Cum ar trebui s] îmi tr]iesc viața proprie?”. Perceput ca element orientativ al deciziei publice și mai puțin al deciziei private, principiul utilit]ții înl]tur] numeroase obiecții care i se aduc. În situații excepționale, principiile utilitariste pot cere inc]lcarea drepturilor omului; acest lucru nu se aplic] și în cazul instituțiilor de guvern]mânt, care, prin ins]și natura lor, trebuie s] conceap] strategii ce vor putea fi aplicate în situații general valabile. În judecarea cazurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru pe care utilitariștii l-ar accepta - în mod privat - pe baze utilitariste.) Drepturile au fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul cultural și istoric care este un ingredient de bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este capacitatea de a avea experiențe, spre exemplu, vizuale, auditive, olfactive sau alte experiențe perceptuale. Dar capacitatea de a avea experiențe pl]cute sau dureroase pare s] aib] o relevant] deosebit] asupra statutului moral. Este un postulat plauzibil al eticii utilitariste acela c] pl]cerea reprezint] un bine intrinsec, iar durerea un r]u intrinsec. Este adev]rât, capacitatea de a simți durere este adesea folositoare pentru un organism, permițându-i s] evite pericolele și distrugerea. În mod invers, unele pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțeleg ideea drepturilor morale nu le face mai bune decât alte ființe senzitive. Dar ne ofer] motive conving]toare pentru a ne consideră unii pe alții ca fiind egali, cu drepturi primare care nu pot fi inc]lcate pentru motive utilitariste limitate. Dac] nu am avea niciodat] încredere în alte persoane c] acestea nu ne vor ucide oricând cred c] ar putea obține un avantaj net din această, atunci relațiile sociale ar deveni incomensurabil mai dificile și viețile tuturor persoanelor, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sur] mult mai mare decât cineva care fur] o c]mas]; prin urmare, crima ar trebui pedepsit] mai drastic, iar hoțul m]runt nu ar trebui s] fie pedepsit. În toate aceste aspecte, teoria retributiv] pare a fi superioar] celei utilitariste. Totuși, dac] accept]m teoria retributiv], cazurile în care se realizeaz] pedepsirea vinovaților sunt neclare deoarece scopul pedepsei nu este acela de a reduce rata infracționalit]ții. S] presupunem c] accept]m pretenția potrivit c]reia r]uf]c]torii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu cet]țenilor care respect] legea și care înregistreaz] un risc ridicat de a c]dea victime ale infracționalit]ții. De ce trebuie s] sufere oamenii nevinovați pentru aplicarea justiției retributive? Au fost realizate încerc]ri pentru a remedia defectele teoriilor utilitariste și retributive prin avansarea unora mixte care combin] elemente din cadrul ambelor. O astfel de teorie afirm] c] scopul justificator al pedepsei este reprezentat de țelul utilitarist al prevenirii sau reducerii infracțiunilor, dar accentueaz] faptul c] urm]rirea acestui scop trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agentul va cauza oricum probleme pentru care trebuie s] își asume responsabilitatea, din moment ce ele nu sunt doar consecințe ale acțiunilor sale, ci acțiuni condamnabile pe care le comite. Dar acesta nu înseamn] asumarea deplin] a responsabilit]ții negative, caracteristic] teoriei utilitariste, deoarece în cazul eliber]rii, agentul are o responsabilitate specific] pentru situația care genereaz] consecințe negative orice ar face. S] presupunem c], în postura de lider politic, ați fost responsabil pentru amestecarea națiunii dumneavoastr] într-un r]zboi nedrept, injustiție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p. 175). (Vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”, capitolul 17, „Deontologia contemporan]”, si capitolul 19, „Consecințialismul”.) Dar, cum fiecare etap] e considerat] superioar] celei de mai jos, rezult], în viziunea lui Kohlberg, c] teoria moral] deontologic] este superioar] teoriei morale utilitariste. Aceasta este o supoziție cel putin controversat]. Discuția noastr] critic] despre Kohlberg ar putea începe de aici. iii. Examinarea teoriei lui Kohlberg Foarte mulți susțin c] teoria moral] utilitarist] este necorespunz]toare. Indiferent dac] aceste critici sunt fondate sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de care se vorbește astăzi (vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un paralelism, conștiința comunității de origine s-ar apropia prin caracteristici de ceea ce numim valori tradiționale, cea de limbă, de ceea ce numim valori moderne iar cea de destin, deși utilitaristă și raționalistă, de cele postmoderne prin ideea participării civice 20 și a autoîmplinirii destinului comunității. 4.4. Filosofie noologică. Matricea stilistică și spațiul mioritic Ideea identității se regăsește la Blaga, în cadrul filosofiei stilului înțeles ca fenomen dominant al culturii. Teoria
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
redundantă numită guvernare-opoziție, precum și un mod arbitrar și anticreștin de a face economie: capitalismul modern, bazat pe ideea de produs, pe legea cerere-ofertă și pe legea utilitate-piață. Nebunia e în guvernare-opoziție (sistemul politic modern); e în utilitate- piață (nefasta gândire utilitaristă britanică); e în noi-ceilalți (europeni-ceilalți). Nerațiunile clasice își dau mâna cu nebuniile raționalizate și oficializate de... elite. Liberalizarea gândirii în Europa Occidentală a făcut ca "anumite aspecte ale rațiunii să se înrudească cu nerațiunea"58. Asemenea constatări provin din lectura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu numai cercetătorului sau a profesorului de la catedră, ci și omului care vrea să-și fundamenteze pe baze solide dreptul la o existență decentă, confruntându-se zilnic cu problema complexă a globalizării, a emigrării și, mai ales, cu o mentalitate utilitaristă și relativistă care ignoră și uneori refuză drepturile categoriilor persoanelor defavorizate, care trăiesc la marginea societății. CONTRIBUȚIA EXPERIENȚEI UMANE LA REFLECȚIA TEOLOGIEI MORALE Introducere Ceea ce motivează și justifică studiul nostru este raportul intrinsec dintre experiența umană și experiența morală, fondată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
articulate și conștiente. Viața este considerată binele suprem, care trebuie și este trăit de orice categorie de oameni, chiar și de cele mai puțin fericite 2 , Întâi de toate În mediul familial. În acest sens, sunt foarte grăitoare Îndemnurile, aparent utilitariste, dar pline de un pesimism tragic, adresate lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" de hangița Sidurixe "Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a revistei The New Yorker, se arăta impresionată În mai 1950: „Pe moment, propaganda comunistă are cel mai mare succes pe care l-a avut vreodată În Franța, mai ales În rândul necomuniștilor”. Atitudinea comunistă față de mișcările populare era strict utilitaristă: Mișcarea pentru pace nu a fost decât un simplu instrument al puterii sovietice - de aceea, În 1951 a trecut subit la tema „coexistenței pașnice”, conform tendinței din strategia internațională a lui Stalin. Între ei, comuniștii - mai ales cei din blocul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]